Nicu Popescu, expert ECFR: Basescu a avut un instinct foarte bun cand a facut vizita in tarile riverane Marii Negre, dar rolul Romaniei ca stat UE in regiune este redus

Presedintele Traian Basescu a reactionat bine la criza din Georgia, fiind printre putinii sefi de stat din UE care a vizitat regiunea Marii Negre, nu numai statul aflat in conflict cu Rusia. Numai ca asteptarile privind un rol primordial al Romaniei in regiunea riverana Marii Negre sunt disproportionate, intrucat, in ciuda apartenentei la UE, Romania „nu este total integrata in proiectul european”, a declarat intr-un interviu pentru HotNews.ro Nicu Popescu, cercetator la European Council on Foreign Relations (ECFR).

Informatia pe scurt:

• Turneul in jurul Marii Negre al presedintelui Basescu a avut loc la momentul oportun si demonstreaza un bun instinct politic al liderului roman, in contextul evenimentelor din Georgia.
• Romania nu poate juca un rol mai mare in regiunea Marii Negre intrucat nu este complet integrata in proiectul european, „nu si-a facut toate temele fata de UE”.
• Rusia va ingreuna negocierile Transnistria-Moldova, intrucat are ambitii mai mari acum, dupa castigarea conflictului din Georgia, si nu va fi dispusa sa isi retraga trupele din Transnistria.
• UE trebuie sa se implice puternic in Georgia, chiar daca Germania nu vrea sa deranjeze Moscova.
• Dependenta energetica a Europei fata de gazul rusesec este „o fictiune”.

Romania si-a declarat tema specifica de politica externa in cadrul UE si NATO la Marea Neagra, insa odata inceputa criza din Georgia au existat comentarii privind lipsa de actiune a autoritatilor de la Bucuresti. „Toate initiativele sunt la nivel declarativ, cand e sa treaca la actiune, nu o fac”, spuneau experti pe la posturile tv. Saptamana trecuta, presedintele Traian Basescu a facut o vizita in Moldova, Ucraina, Azerbaidjan, Georgia si Turcia.

„Nu a fost o reactie intarziata a presedintelui Basescu. Mai mult, el a fost unul dintre putinii presedinti ai statelor UE care a avut initiativa de a merge nu numai in Georgia, ci si in Moldova, Ucraina, Azerbaidjan si Turcia. Un gest inspirat a fost acela de a merge si in Ucraina si in Moldova, intrucat exista temeri ca Ucraina ar putea fi urmatoarea victima a Rusiei. Instinctul lui Basescu privind aceasta vizita a fost foarte bun”, a comentat expertul european pentru HotNews.ro.

Pe de alta parte, Nicu Popescu a atras atentia ca asteptarile prea mari in ceea ce priveste rolul pe care il poate juca Romania in regiune sunt disproportionate.

„Romania este un stat mediu din UE ca marime, este un stat nou, are o influenta redusa, nu este integrata in spatiul Schengen si in zona euro, au fost probleme inainte de aderare, are inca probleme cu coruptia, inca nu si-a facut toate temele fata de UE. Romania nu este un stat total integrat in proiectul european si nu trebuie sa exageram cu asteptarile privind rolul pe care il poate juca”, a spus Popescu.

Pe de alta parte, insa, principala contributie a Romaniei ar putea fi promovarea la Bruxelles a temei Marii Negre, dar si realizarea unor aliante pe aceasta tema nu numai cu Bulgaria, alt stat UE riveran, ci si cu altele.

In acest moment, factorii de decizie internationali evalueaza impactul crizei din Georgia asupra securitatii europene, asupra statelor post-sovietice si necesitatea de reconstructie. „In primele doua luni impactul politic regional nu este foarte clar. Iar Romania, in acest context, incearca sa se pozitioneze, sa elaboreze o pozitie referitor la cele intamplate. Presedintele roman este unul dintre putinii lideri UE care a vizitat regiunea de conflict si vecinii, iar el trebuie sa fie foarte activ in perioada urmatoare, in promovarea regiunii Marii Negre”, arata expertul european, reamintind ca summit-ul UE din 1 septembrie – convocat de presedintele francez pentru a discuta situatia din Georgia – este un bun prilej.

Vizita presedintelui Basescu in Moldova a dat mesajul potrivit

Intr-un studiu dat publicitatii luni de ECFR, al carui coautor este si Nicu Popescu, se arata ca Rusia a tansmis un mesaj clar statelor din vecinatatea sa, Ucrainei, Moldovei. Conflictul din Georgia face negocierea pentru acordul Moldova-Transnistria mult mai dura, in conditiile in care negocierile au fost intrerupte cand Chisinaul n-a condamnat Georgia pentru „invazia militara”. Mai mult, Voronin ar putea fi nevoit sa plateasca un pret mult prea mare pentru solutionarea conflictului, daca vrea ca aceasta sa fie mostenirea pe care o lasa la final de mandat.

Medvedev si Voronin au discutat tot luni, la Soci, iar presedintele rus a spus ca vede „sanse bune” de rezolvare a conflictului din Transnistria.

Pe de alta parte, in intalnirea avuta de presedintele moldovean cu omologul sau roman, saptamana trecuta, acesta spunea: „Este necesara restructurarea fortelor pacificatoare ca sa raspunda la intrebarile si la necesitatea asigurarii acelor acorduri care sunt intre statele respective unde activeaza aceste forte mai ales in conditiile de conflict” si este nevoie de implicarea comunitatii internationale ca situatia din Georgia sa nu se mai repete.

In acest context, de ce va fi mai grea negocierea cu Transnistria pentru un acord? „Principala diferenta vine din partea Rusiei care, dupa succesul militar din Georgia, se simte mai ambitioasa, crede ca a reusit sa-si atinga obiectivele si va folosi orice mijloace, inclusiv pe cel militar, sa si le atinga in continuare.

In Georgia, raspunsul occidentului nu a fost foarte convingator si atunci Rusia isi spune ca poate cere mult mai mult si poate fi mult mai ambitioasa in statele ex-sovietice, iar occidentul nu va fi eficient sa o impiedice. Asa ca trebuie sa ne asteptam la o pozitie mai dura a Transnitriei in negocierile cu Republica Moldova, daca vor fi reluate.

Rusia nu a fost dispusa inainte sa-si retraga trupele din Transnitria si acum va insista pentru mentinerea lor cu atat mai mult”, a spus Nicu Popescu.

Tocmai de aceea vizita presedintelui Traian Basescu in regiune a fost una oportuna, pentru ca a folosit si tonul cel mai bun, este opinia expertului ECFR, care mai crede ca sunt necesare vizite ale liderilor statelor UE in toate acele state din Caucaz, din vecinatatea Rusiei.

Furnizorii de gaz din Caucaz se vor ghida dupa reactia pe care UE o va avea in continuare in Georgia

Intrebat ce sanse are proiectul Nabucco sa se realizeze in contextul conflictului ruso-georgian, Nicu Popescu a atras atentia ca „principalul obstacol” in realizarea lui au fost considerentele comerciale, neconvingatoare pentru parteneri. „Logica comerciala nu este suficient de convingatoare. Nu stiu in ce masura ceea ce s-a intamplat in Georgia va avea efecte asupra calculelor economice”, a mai spus Popescu, adaugand ca Armenia incearca acum sa se pozitioneze ca un posibil stat de tranzit.

„Razboiul creeaza o noua dinamica si deocamdata nu stim directia in care merge ea, nici din punct de vedere politic, nici in ceea ce priveste Nabucco. Este clar ca majoritatea statelor din regiune sunt speriate de Rusia. Reactia occidentului va defini in mare parte daca aceste state vor continua sa coopereze cu vestul si in ce masura. Dupa Georgia, neimplicarea occidentului va transmite un semnal furnizorilor de gaz din Caucaz ca nu este dispus sa isi modeleze prezenta in regiune. Iar pe termen scurt este nevoie de o prezenta foarte substantiala in Georgia, misiune militara, dar si una civila, mai mare, de reconstructie”, a opinat expertul ECFR Nicu Popescu.

In ciuda unei pozitii neunitare avuta pana acum de UE, ea pare acum destul de decisa sa contribuie cel putin cu un tip de misiune in Georgia. „Presedintia franceza a UE pare destul de decisa si trebuie suprapuse discutiile despre Georgia pe tendintele mai largi. Franta a promovat, la inceputul presedintiei ei, o politica de securitate si aparare mai integrata, iar Georgia este un test pentru ea”, a reamintit Popescu.

Pe de alta parte, el remarca un paradox: statele care promoveaza cel mai intens tratatul Lisabona – Germania, Franta, Italia, Spania, Olanda – sunt cele mai reticente sa se implice in statele din Europa de Est, Caucazul de Sud. „Este pe de o parte dorinta de a avea o Uniune Europeana mai puternica in relatiile internationale si, pe de alta parte, reticenta fata de Est. Neimplicarea UE in Georgia ii va submina drastic sansele de a juca rolul international pe care si-l doreste”, a spus expertul european.

Este cunoscuta insa pozitia Germaniei, care nu vrea sa supere Rusia – o atitudine justificata prin nevoia pe care o are de gazul rusesc – si care duce la o dezbinare in cadrul UE si nu numai.

„Exact ideea asta ca Germania nu vrea sa supere Rusia jucand un rol mai pregnant in Europa de Est si in Caucazul de Sud a creat conditiile pentru Georgia si pentru Rusia care au dus la escaladarea situatiei”, spune Popescu.

Cat despre dependenta Europei de gazul rusesc, el are o cu totul alta parere. „Asa numita dependenta este o fictiune… prishologica. Cele mai mari state UE, cu consumul energetic cel mai mare, au surse diversificate. In Germania, de exemplu, gazul rusesc reprezinta 45% din importurile totale de gaz. Statele care intr-adevar depind de gazul rusesc sunt cele baltice, Finlanda si oarecum Ungaria, dar ele sunt economii foarte mici, care consuma foarte putin gaz si care pot inlocui gazul in 10-15 ani cu surse alternative. In Finlanda, care foloseste 100% gazul rusesc de import, acesta reprezinta de fapt doar 12% din necesarul total de energie din aceasta tara.

La nivelul UE, gazul rusesc acopera doar 6,5% din necesarul total energetic, iar Uniunea devine din ce in ce mai putin dependenta de el. Daca acum 5-10 ani acesta reprezenta 50% din importurile europene de gaz, acum doar 40% este importat de la rusi”, a argumentat Nicu Popescu.

Si totusi, de ce aceasta precautie a Germaniei in relatia cu Rusia? „Exista radacini istorice foarte adanci. Reticenta foarte clara de a irita Rusia s-a regasit si in anii ’50-’60, cand social-democratii din Germania de Vest au avut aceeasi atitudine, iar acum vicecancelarul Steinmeier (Frank-Walter Steinmeier si ministru de externe) are aceeasi atitudine.

Gazul rusesc este relativ ieftin si realtiv accesibil, dar dorinta Germaniei de a beneficia de el nu trebuie sa explice paralizia cvasitotala in modul de a trata Rusia”, a mai spus expertul.

Nicu Popescu este cercetator la Londra, la European Council on Foreign Relations, think-tank european care are scopul de a analiza performantele politicii externe a UE si de a promova o politica externa mai integrata a comunitatii europene. Este doctorand in stiinte politice la Central European University la Budapesta si cercetator asociat la Centrul pentru Studii politice europene la Bruxelles. Expertiza sa este pe politica european de vecinatate, conflictele secesioniste, relatiile UE cu Rusia, pe Moldova si Caucazul de Sud.