Noua cenzura (de Cristian Pirvulescu)

Libertatea de expresie, cheia de bolta a democratiei, trebuie aparata. Dar impotriva cui? A statului, vine automat raspunsul. Dar daca statul este o fictiune, daca spatiul public nu functioneaza, daca institutiile publice sint dominate de grupuri private? Si, mai ales, daca cei care folosesc institutiile doar in interes privat detin si presa?

Controlul presei reprezinta o obsesie permanenta a celor puternici. Si pentru aceasta au nevoie de presa. Acum, aici, in Romania anului 2005, cind presa trece printr-o criza de adaptare la noul politico-economic, aceste interogatii sint necesare.

Politicienii si oamenii de afaceri vor sa modeleze opinia publica, sa determine comportamentele, sa stabileasca obiectivele: intr-un cuvint, sa manipuleze.

Fara o presa libera, statul tinde sa se absolutizeze; cu o presa aflata doar in serviciu privat, interesul public dispare. Si intr-un caz, si in celalalt, egalitatea cetatenilor nu mai poate fi asigurata, iar libertatea devine doar o notiune lipsita de continut.

Libertatea presei depinde nu doar de pluralismul institutional (mai multe ziare, mai multe statii radio, mai multe canale de televiziune), ci, mai ales, de caracteristicile mediului.

Prim produs al capitalismului, in Romania, ca si aiurea (vezi tirajele incredibile si cozile la ziare din 1990), presa depinde de trei factori: tipul si autoritatea statului, calitatea economiei de piata si dinamica opiniei publice.

Cita vreme statul este slab, autoritatea institutiilor este contestata de grupuri de interese ori de clanuri, iar coruptia devine o strategie de supravietuire generala, presa este in pericol. Cind economia de piata este mimata, iar libera concurenta este impiedicata, libertatea presei poate fi un accident fericit.

In Romania de astazi manipularea publicului raspunde tendintei de a tine cei trei factori sub supraveghere. Protectia prin presa a intereselor oculte in fata unei justitii in cautarea autonomiei si impartialitatii (probabil, utopice) conduce spre o noua cenzura.

Mai elaborata, mai putin brutala, aproape postmoderna, noua cenzura incearca sa se insinueze acolo unde vechea cenzura nu putea patrunde: in spatiul intim. Nimic nu pare sa scape acestei invazii. Preluind formule ale vechii propagande, asezonate cu elemente de marketing comercial, noua cenzura ridiculizeaza adversarul prin montaj, fara sa-l atace intotdeauna direct.

De la rapirea celor trei jurnalisti la Bagdad la inundatiile din Moldova, ca sa dam doar doua exemple, decupajul partinitor si dominanta emotionala au dat proba acestui tip de presa.

Abandonarea informatiei in favoarea spectacolului a creat o stare de spirit favorabila spiralei tacerii. Situatia de cvasimonopol asupra surselor de informare a redus pina la caricatura toleranta fata de pozitia adversa. Amalgamul a creat confuzie; bunul-simt a fost pus la grea incercare. Modul clasic de aparare in fata agresiunii propagandistice nu este suficient pentru a face fata situatiei.

Vechea cenzura corespundea unei structuri de putere politica. Distanta politica dintre nomenclaturisto-securisti si restul societatii era astronomica. Noua cenzura exprima inegalitatile economice si sociale ale tranzitiei. Distanta sociala dintre noii imbogatiti si ceilalti este ametitoare. Controlul mediei asigura acestei noi nomenclaturi protectie politica si juridica.

Partid succesor al vechii nomenclaturi, PSD s-a pliat mai usor acestei configuratii; noii guvernanti sint fortati sa se conformeze ori sa accepte confruntarea. Intre statul slab si economia clanizata, presa este asfixiata.

Pentru a depasi acest paradox, libertatea presei ar trebui pusa nu doar in termeni negativi (protectia sferei private impotriva presiunilor informationale exterioare, mai ales ale statului), ci si in termeni pozitivi (nevoia de a comunica si de a dezbate cu altii). Intre stat si economia de piata exista un spatiu care poate asigura impartial libertatea de expresie: societatea civila.

Astfel, cu toate efectele manipulatoare, presa va functiona si ca mijloc de comunicare, si ca mediu de controverse.