Nu am votat o girueta (de Mircea Cartarescu)

PSD este marele castigator al recentelor miscari politice ale Puterii, miscari pentru care cuvantul „penibil” nu e suficient de tare. Din nou, in locul unei solutii coerente s-a impus politicianismul nostru cel de toate zilele, de data asta lipsit de orice noima si de orice Dumnezeu.

A fost ca un sir de driblinguri in urma carora fotbalistul s-a impiedicat de minge si s-a-ntins cat e de mare pe gazon. Sau ca o masina care iese inoportun pe contrasens, nu reuseste sa depaseasca si, cu chiu, cu vai, lasata de mila, se retrage in sir.

Nu am cuvinte destul de dure ca sa calific decizia premierului Tariceanu de a renunta la alegerile anticipate, dupa tot uriasul taraboi pe care l-a declansat initial. Poate doar „idiotie politica” ar fi expresia potrivita. Nu pot critica destul de dur, de asemenea, incoerenta – care de data asta m-a surprins si m-a stupefiat – a presedintelui Basescu in aceeasi chestiune.

Puterea s-a dovedit, din pacate, ca si cea din 1996-2000, un aliaj slab, aflat in bataia tuturor vanturilor, incapabil sa aiba o directie si un cuvant de onoare comune. Dupa gigantica pirueta intre „imi dau demisia” si „nu mi-o mai dau”, intre „anticipate” si „fara anticipate”, e tardiva si caraghioasa declaratia lui Basescu ca nu va face compromisuri cu PSD-ul.

Caci deja, permitand depasirea punctului critic pana la care anticipatele ar fi fost eficiente, el a facut un compromis care-l va costa mult mai mult decat banuieste. Si nu doar pe el, ci pe noi toti, care ne vom trezi in cativa ani ca nu vom fi lasati sa traim de cei pe care nu i-am lasat acum sa moara.

Cred ca, in momentul in care Traian Basescu a „mediat” problema articolelor din legea Justitiei declarate neconstitutionale si a deschis astfel calea opririi anticipatelor, el a facut prima greseala politica majora din cariera sa.

Intr-o deruta inexplicabila, corsarul si-a asezat in acel moment tunul invers pe afet si-a tras o ghiulea in propria corabie, facand o gaura cat toate zilele in babord. Ati observat probabil cu totii in acel moment jubilarea lui Mircea Geoana si a lui Nastase, ca si perplexitatea liberalilor si-a democratilor.

Speranta ramasese la Tariceanu, care insa a festelit-o cum nu cred c-a mai facut-o vreodata un politician roman: bataios, independent, si-a anuntat imediat hotararea „irevocabila” de a continua pe drumul anticipatelor. Cuvantul acesta, „irevocabil”, nu trebuie luat usor. El este un cuvant care implica onoarea si seriozitatea celui care-l foloseste.

Si in Obor el trebuie onorat, darmite in Parlament. Un politician care, ca actualul prim-ministru, il rosteste si apoi il neaga ramane definitiv un om necredibil, un om fara cuvant. Intr-adevar, la doar cateva zile el a incheiat discutia cu anticipatele, renuntand la ele si pierzand, astfel, tot capitalul politic pe care, cu onestitate si moderatie, il acumulase pana atunci.

Dupa parerea mea, indiferent daca ramane la guvernare in perioada care urmeaza sau nu, premierul Tariceanu si-a cam dat deja viitorul politic la spate.

Partidul Social Democrat ar fi fost prins pe picior gresit de solutia anticipatelor, care, in ciuda alibiului premierului, s-ar fi putut desfasura fara nici un fel de risc de destabilizare pentru tara. Deja partidul coruptilor il scosese-n geam, cum am prezis, pe mos Iliescu, solutie dictata de disperare.

Deja faceau apel la inimaginabila solutie a Guvernului „de uniune nationala”, ceea ce, in situatia politica actuala, ar fi literalmente un guvern de uniune a politiei cu infractorii. Dupa ce Tariceanu s-a lepadat si el de anticipate, ratand prosteste un moment politic esential, am vazut la televizor, pe fetele de harciogi si de nevastuici ale liderilor pesedisti, reflectarea odei bucuriei.

O usurare fara limite, o fericire neascunsa.

Am citit ca sucirile si rasucirile actualei Puteri s-ar datora ba inundatiilor, ba criticilor din PSD, ba directivelor de la Bruxelles, care, sufland din varii parti, ar fi destabilizat guvernarea si i-ar fi influentat deciziile.

Dar ce este Guvernul Tariceanu, girueta? Cocos de tabla pe acoperis, rotindu-se si scartaind la fiecare adiere? Cand ai o linie politica – si acest Guvern si-a afirmat-o de-atatea ori: reforma justitiei, lupta impotriva coruptiei, intrarea in Uniunea Europeana fara lestul hidos al trecutului, fara activistii si securistii care sunt oligarhii de azi – e de toata jalea sa traga toti de tine ca de-o

sperietoare de ciori, sucindu-te-ncotro vor ei…

Am sustinut din toate puterile actuala guvernare. O sprijin mai departe fiindca nu am ce face: alternativa e coruptia generalizata pe care-o stim prea bine din anii precedenti, regimul baronilor si-al vanatorilor de mistreti. Dar seria de balbaieli din luna aceasta m-a dezumflat considerabil. Nu doar in sondaje au scazut actualii carmuitori, ci si in ochii mei.

Dac-ar mai fi ceva de sperat, as spera doar ca atat presedintele, cat si prim-ministrul vor fi cuprinsi de o dorinta de reabilitare in fata celor care i-au votat nu ca sa le aplaude piruetele politice, ci ca pe o sansa pentru Romania.