O familie (aproape) fericita​

Domnul si doamna Popescu s-au cunoscut la o mare Sarbatoare. Romania intra in UE, ocazie cu care a avut loc o mare serbare populara, unde toata lumea dansa, imbatata de fericire, cu toata lumea. Domnul Popescu a invitat-o pe viitoarea doamna Popescu la un dans, iar ea a acceptat. Nu era politicos refuze o invitatie venita de la cineva care parea bine ingrijit, manierat, poate putin prea sigur pe el.

In timpul dansului, domnul Popescu i-a promis doamnei Popescu ca ii va aduce luna de pe cer. Ca ii va face viata un rai si ca ii asteapta rauri de lapte si miere. Doamna Popescu nu prea credea ea in rai si in iad, dar laptele si mierea ii placeau teribil, nimic de spus. Una peste alta, dansul a pus-o putin pe ganduri.

Catre dimineata, doamna Popescu devenise mai vulnerabila, dupa sampania consumata in cinstea aderarii la UE. Domnul Popescu a profitat fara indoiala de asta si a invitat-o la un alt dans. Pe langa promisiunile vizand laptele si mierea, dl Popescu i-a mai promis o casa uriasa, rochii scumpe si excursii la Paris, iar doamna Popescu n-a mai putut rezista. A acceptat cererea in casatorie.

La scurt timp dupa nunta, domnul si doamna Popescu s-au mutat intr-o casa cu adevarat mare. Venise si doamna Popescu cu zestrea de acasa, dar grosul banilor ii pusese barbatul. Din punct de vedere financiar, trebuie sa admitem ca doamna era oarecum minoritara in aceasta relatie.

Dupa putini ani, domnul Popescu a intrebat-o pe doamna daca n-ar fi mai bine daca domeniul lor ar fi administrat de cineva, ca sa nu-si mai piarda ei timpul cu tot felul de hartii. „Stiu si eu…?” a zis doamna Popescu, intrebandu-se daca o asemenea decizie ar fi fost in interesul familiei. Eu zic sa angajam, a rostit cu o voce grava domnul Popescu. Ca sa avem mai mult timp pentru noi!, si-a argumentat el propunerea.

A doua zi, a aparut o tanara focoasa, platita cu un salariu urias, mult peste ceea ce doamna Popescu si-ar fi dorit si si-ar fi permis. Protestele ei firave au fost brusc intrerupte de domnul Popescu, care a spus ca asa le va fi mai bine si ca, sa fim seriosi, stie el ce face! Doamna Popescu a tacut si a acceptat, ca doar nu era sa strice o casnicie din atata lucru.

Dupa inca un an, domnul Popescu i-a propus doamnei Popescu ca din banii luati pe vanzarea livezii de pruni, familia sa-si cumpere inca o masina. „Dar mai avem inca 4 masini!”, a incercat doamna Popescu sa se opuna. „Lasa, draga, unde merg 4 masini, mai incape una. Ce te bagi tu?”, i-a raspuns domnul Popescu, dand pentru prima oara cu pumnul in masa din sufragerie.

Vara urmatoare, intr-o vineri la pranz, domnul Popescu i-a spus doamnei chiar inainte de servirea aperitivelor, ca a decis ca hotararile care privesc domeniul familiei, sa le ia singur, fara alte consultari inutile. „Oricum, tu esti ocupata cu ale tale, de ce sa-ti mai bati capul cu ceva ce mai mult te-ar enerva?”, a spus dl. Popescu, intre doua sorbituri din ciorba. Doamna Popescu a plans tot weekendul, dar simtea ca nu avea ce sa faca.

Doamna Popescu a mai rezistat doar un an. A discutat cu alte familii si a vazut ca lucrurile pot decurge in cu totul alt fel, pe care ea il vedea ca fiind mult mai normal. A cerut divortul si spera ca visul ei devenit cosmar sa se incheie cat de curand.

Legenda:

• In locul d-lui Popescu, cititi Statul Roman. In locul doamnei Popescu, intelegeti actionarii minoritari de la companiile de Stat. In locul tinerei focoase, putem sa-i intelegem pe cei numiti politic in consiliile de administratie si directorate. In locul „altor familii” trebuie citit „alte economii europene”, unde  anumite reguli, o minima transparenta si predictibilitate e necesara. Nu mai discutam aici despre nevoia de echitate in relatiile economice si sociale;
• In orice societate, avem nevoie de un set de reguli clare, care sa garanteze drepturile atat ale domnului cat mai ales ale doamnei Popescu;
• Politicienii vor de regula sa isi impuna abuziv vointa si in firmele pe care Statul le controleaza, cat si in domenii conexe (justitie);
• Multe dintre aceste masuri sunt luate prin incalcarea unor drepturi elementare ale actionarului minoritar, reguli care asigura in fond bunul mers al societatii.