„Orbanizarea” României

Guvernul Ponta are multe în comun cu cel al lui Viktor Orban. Îşi subordonează toate instituţiile, îşi pune oamenii peste tot şi ne pregăteşte o dictatură parlamentară.

Înainte de învestirea actualului guvern, noul premier Victor Ponta promitea că noul executiv va fi cel mai cinstit de până acum, că nu vor exista epurări politice, pe scurt că nu va proceda la fel ca PDL. Despre corectitudinea noului guvern ne-am lămurit repede: Mang, Alistar, Corina Dumitrescu, Mircea Diaconu au trebuit pe rând să plece. La fel de repede însă a apărut şi politizarea atât de mult reproşată PDL-ului.

Victor Ponta este un alt Victor Orban. La umbra răcoroasă a unei majorităţi confortabile în Parlament, nu chiar de 2/3 ca în cazul Fidesz, el a început revoluţia politică a verii. Mai întâi, uninominal într-un singur tur şi la parlamentare, sistem care avantajează în prezent USL şi dezavantajază puternic PDL, aşa cum s-a văzut la locale, mai ales că votul de protest este de aşteptat să se repete. USL acţionează acum ca o adevărată maşinărie de vot, cu scopul de a-şi elimina de tot adversarul, şi astfel orice opoziţie. Iar la alegerile din noiembrie să obţină eventual supermajoritatea lui Orban care le va permite să facă orice, inclusiv să modifice Constituţia.

Noua majoritate din Parlament, agregată din defectori ai PDL şi coagulată prin atragerea altor traseişti a decis apoi ca ICR, o instituţie care funcţiona bine şi s-a dovedit un vector cultural important de imagine pozitivă a României în străinătate, să treacă în subordinea guvernului. Miza era schimbarea „intelectualilor lui Băsescu”, argumentele total neconvingătoare. Chiar dacă reacţia publică l-a făcut pe Ponta să dea înapoi, manevra aminteşte de schimbarea pe criterii politice chiar a directorilor de teatre în Ungaria. Viktor Orban a înlocuit acolo pe reprezentanţii stângii cu veroşi extremişti de dreapta. Cu acelaşi rezultat – proteste ample de stradă.

Revoluţia Ponta nu s-a oprit aici. Următorul bastion care trebuia cucerit era Curtea Constituţională, o instituţie incomodă care încurcă un for atât de important ca Parlamentul. Decizia de a scoate Parlamentul de sub controlul Curţii este nu numai neconstituţională, ci şi total nedemocratică. Aici se dă adevărata lovitură de stat USL. Legea de modificare a legii Curtii Constituţionale prevede ca CCR să nu se mai poată pronunţa cu privire la hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, la hotărârile plenului Senatului, precum şi cu privire la hotărârile plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului. Motivul invocat este că actualele competenţe afectează negativ rolul Curţii de arbitru instituţional. În orice democraţie, Curtea Constituţională este cea care nu doar se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor emise de Parlament, dar are şi menirea de a arbitra între cele trei puteri ale statului; executivă, legislativă şi judecătorească. Ea este în afara acestora, fapt garantat de însuşi statutul judecătorilor care sunt inamovibili, independenţi, numiţi pe 9 ani, deci nu sunt judecătorii unui partid, premier sau preşedinte. Dacă nu Curtea, atunci cine să se pronunţe în conflictele instituţionale? Dacă nu Curtea, atunci cine să controleze Parlamentul? În România însă acest sistem de checks and balances a fost deja îngropat. „Decizia Curţii Constituţionale este o prostie, este Curtea lui Băsescu”, a spus bătrânul comunist Iliescu. Iar Victor Ponta a primit zâmbind vestea că CCR a decis, după cum scrie în Constituţie, că preşedintele merge la Bruxelles pentru că el are atribuţia de reprezentare a ţării, apoi i-a acuzat pe judecători de politizare şi în final a ignorat verdictul zburând spre Bruxelles. Cine vorbea despre comportamentul anti-constituţional al preşedintelui Băsescu, despre pericolul pentru democraţie pe care îl reprezintă pentru România? Ei bine, Ponta a încălcat grav Constituţia luându-şi puteri pe care nu le are şi subminând rolul a două instituţii fundamentale ale statului: preşedintele şi Curtea Constituţională. Iar soldăţeii lui, gen Ecaterina Andronescu, afirmă senin că era mandatat de o declaraţie a Parlamentului să se ducă la Consiliul European, în condiţiile în care toată lumea ştie că declaraţiile nu au forţă juridică. Totul tinde însă în direcţia clară a instaurării unei dictaturi parlamentare, care să primeze asupra tuturor instituţiilor.

Preşedintele va putea fi demis mai uşor la referendum, cu majoritatea celor prezenţi la vot, potrivit noii iniţiative a USL, care aşteaptă să-l suspende pe Băsescu, pentru ca să-şi scoată oamenii de la închisoare şi să predea Cotroceniul nerăbdătorului Antonescu.

Cireaşa de pe tort însă o constituie comisia care trebuia să investigheze lucrarea premierului Ponta suspectat de plagiat. După ce premierul Ponta a declarat pentru cotidianul El Pais că dacă se dovedeşte că a plagiat îşi dă demisia din fruntea guvernului, unul dintre nefericiţii miniştri ai educaţiei numit de el, sindicalistul Liviu Pop, s-a grăbit să dizolve Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) care urma să decidă dacă a fost sau nu plagiat, pe motiv că instituţia nu i-a prezentat raportul de activitate. Mai mult, el s-a dus să-i ţină şi de vorbă pe membrii Comisiei pentru ca decizia de dizolvare a CNATDCU să fie publicată în Monitorul Oficial înainte ca aceştia să decidă. Degeaba, Victor Ponta a fost declarat plagiator, dar verdictul va fi lovit de nulitate. Foarte grav este că această practică devine tot mai curentă în era Ponta: există o instituţie care deranjează, gata şefu` o dizolvăm şi ne punem oamenii noştri. Aşa s-a întâmplat şi cu Consiliul de etică care trebuia „să-l judece” pe ministrul Mang pentru plagiat. Consiliul dizolvat va fi acum înlocuit cu unul nou care va avea 25 de membri în plus faţă de cei 20 din prezent, numiţi de ministrul Educaţiei. Acesta se va pronunţa şi în cazul Ponta, dar odată cu modificarea, acesta are majoritate.

Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro