Pensii sau scut antiracheta

In 2009, pensionarii care s-au bucurat de marirea Guvernului Tariceanu nu vor mai avea din ce primi pensiile, dat fiind ca bugetului de asigurari sociale ii vor lipsi circa doua miliarde de euro. De unde ne vom carpi nu se stie, dat fiind ca si la aparare suntem pe rosu, avand deja datorii la NATO, unde venim cu idei fanteziste de scuturi antiracheta, dar cu un buget negociat de pe cand eram in recesiune si cerseam securitate la drumul mare.

Sper ca 2009 sa nu fie al doilea an in care platim la bugetul UE mai mult decat suntem in stare sa atragem, ca in 2008, sau banii nostri de infrastructura risca sa fie realocati pe undeva. Dupa asemenea fapte trebuie sa-i judecam pe cei care ne conduc, nu dupa steaguri si masini cu fanion. Nu suntem in Coreea de Nord, unde in loc de orez oamenii sunt hraniti cu parade militare. Am sperat ca nu o sa mai scriu nimic despre Summitul NATO, dar irelevanta dramatica a comentariilor autohtone, cu obisnuita exceptie a lui Emil Hurezeanu, ma face sa recapitulez totusi ce s-a intamplat. Prea devine totul obscur daca auzi la un loc limba de lemn a lui Mihai Razvan Ungureanu cu cea de fiere a lui Valentin Stan, cea de rugina a lui Emil Constantinescu cu cea de miere a lui Traian Ungureanu.

La Bucuresti, NATO si-a aratat limitele putintei insa mai mult ca noi, organizatorii, care de bine, de rau am mai adunat niste caini, am controlat cativa anarhisti si am pus ceva iarba in centru, e drept ca doar pe partea dinspre carosabil.

Punctul slab al Aliantei, mecanismul de decizie politica prin consens, a facut ca tara la care era cea mai mare nevoie de stabilizare, Macedonia, sa nu primeasca invitatia de aderare. Iar noi, care suntem marii promotori ai stabilitatii in Balcani, care am facut gura cu Kosovo de ziceai ca explodeaza atunci butoiul cu pulbere, nu am reusit sa facem nimic.

Traian Basescu a declarat chiar in cuvantul sau de incheiere ca „Grecia si-a exercitat, pe buna dreptate, dreptul de veto”, declaratie cu totul inexplicabila si pe care, daca ar fi fost o scapare, banuiesc ca ar fi corectat-o competentul staff cotrocenist pe site.

Pentru ca ceea ce a facut Grecia nu e deloc „pe buna dreptate”, e o meschinarie jalnica, cum adesea a facut Grecia si la UE, apropo de Cipru si alte subiecte, aratand ca organizatiile noastre internationale din ce in ce mai mari devin complet impotente, ostaticele unor tari cu contributie la minimum, dar egoism la maximum si care folosesc aranjamentele noastre postmoderne pentru a-si promova atitudinile lor de secol nouasprezece.

Stirea cu Macedonia e cea mai proasta. A doua stire proasta, desi asteptata, este ca Alianta nu va reusi sa acopere nici pe departe necesitatile din Afganistan, lasandu-i pe comandantii NATO expusi la maximum. Batalionul lui Sarkozy, desi binevenit, putea fi oferit si fara summit. Pe langa aceste doua stiri, faptul ca Georgia si Ucraina nu au fost invitate sa intre intr-un nou program de dus cu vorba nu mai e asa de important. Desigur, e o lovitura pentru liderii acestor tari, dar sa nu ne repezim sa ii criticam pe europeni.

Americanii, adica Bush, promit lucruri pe care nu le pot da. Industria militara ucraineana e strans legata de cea ruseasca, intr-o parte se fac Kalasnikovurile si in cealalta gloantele, ca sa zic asa. E greu, ca atare, sa impunem Rusiei sa-si restructureze industria ca asa vrem noi si sa luam in NATO o tara in care jumatate din cetateni sunt contra.

Oare prima data cand rusii le vor taia gazul acestor tari vom putea face mai mult pentru ei, ca anul trecut, doar pentru ca am avea un articol de tratat care ne obliga? Crede cineva ca vom incepe un nou razboi mondial pentru Osetia de Sud? Si atunci de ce sa ne luam obligatii pe care nu le putem tine? Dar, acestea fiind spuse, declaratiile de la summit au fost prea de tot penibile, Condy spunandu-le bietilor oameni ca usile NATO le sunt deschise taman dupa ce fusesera anuntati ca nu au sanse! Dna Ferrero-Waldner, comisar european, care le-a spus ucrainenilor ca ” portile nu sunt nici deschise, nici inchise”. Radio Erevan, nu altceva! Eu cred ca nu exista porti deloc, daca esti prost plasat, asta e lectia.

Capitala cea mai fericita dupa acest summit ar trebui sa fie, si sigur este, Tirana. E pentru prima data cand izolarea istorica albaneza ia sfarsit. Reformatorii albanezi primesc semnalul sa continue, iar eu sper sa traiesc sa vad Albania si in UE, pentru ca nici o alta tara europeana nu mi-a amintit vreodata, prin pateticul ei, de a noastra si ce am reusit noi trebuie sa poata si ei. Macar ca au scriitori mai buni ca noi si tot merita.

In Croatia, invitatia le da un balon de aer pro-europenilor, care nu se grabesc cu aderarea, dar miza e oricum mai mica, Croatia era o tara deja castigata, mai ales prin meritul unor oameni ca fostul premier Sanader, care a avut curajul sa intreprinda ceea ce liderii de la Belgrad nu fac, adica sa coopereze cu Tribunalul de la Haga, cu riscul pierderii popularitatii in fata electoratului nationalist si chiar a alegerilor. Bine ca mai exista asemenea lideri!

Despre scuturile antiracheta nici nu face sa vorbim. O sa vedeti scutul pe cerul dambovitean cand mi-oi lua eu Mercedes. Numai cine nu a citit, ca orice student cuminte la politici publice, bugetele de aparare ale statelor membre in evolutia lor din ultimii ani poate sa creada in asemenea fictiuni din banii comuni. Sau poate credem ca vor plati americanii si al doilea scut? Uite, nu cred, nici macar daca va castiga McCain. Astea sunt pur si simplu prostii retorice, care nu rezista la o minima analiza bugetara. Daca ne e asa de frica de inexistentele rachete iraniene, hai sa ne retragem discret din Irak si gata.

Lista noastra de succese, sintetizata de diplomatia noastra in obisnuitul stil, cum ar fi ca diverse expresii de lemn scrise de noi au intrat ca atare in comunicatul final, e inexistenta. Singurul nostru obiectiv concret, desi colateral, ridicarea vizelor americane, dupa alte tari central-europene care nu sunt in Irak sau Afganistan, a esuat. In rest, din relatia noastra de sustinere-respingere cu Ucraina eu nu mai inteleg nimic. Cum nu pricepe mai nimeni, am fost o prezenta discreta prin presa internationala zilele astea, unde mesajul nostru nu a razbit. Dar cum nu era unul clar, sa zicem mersi si sa ne intoarcem la treburi mai lucrative decat razboiul stelelor.

Integral in Romania libera.