Pestele si Gingko Biloba (de Ioana Lupea)

Ioana Lupea: „In locul unor examene de verificare a cunostintelor si a creativitatii, in scoala avem teste medicale pentru memorie”.

Ministrul educatiei, Mihail Hardau, a dat lovitura de gratie invatamantului. Orice dezbatere despre reforma si competitivitate in educatie devine ridicola dupa publicarea pe internet a subiectelor pentru Bacalaureat si Testele nationale si a solutiilor acestora, in volum, in urmatoarele luni. Decizia ministeriala va avea un singur efect palpabil: cresterea consumului de lecitina in scoli.

Poate ca programul guvernului Nastase „cornul si laptele”, prelungit de administratia Tariceanu, va fi inlocuit de unul mai eficient in noile conditii, programul „pestele si Gingko Biloba”.

Pentru ca in locul unor examene de verificare a nivelului de cunostinte si a dezvoltarii creativitatii in scoala vom avea teste medicale pentru memorie. Cine invata pe de rost si reproduce fidel rezolvarile ministeriale sau pe cele propuse de profesori va fi un vrednic absolvent de 12 clase.

Profesorii au dreptul la un an sabatic din moment ce nu mai au nimic de facut la catedra. Procesul de predare s-a incheiat, elevii nu vor mai trece probabil pe la cursuri decat ca sa-si incheie mediile si sa evite repetentia din cauza absentelor.

Ar fi recomandabil ca orele de romana sau de matematica sa fie suspendate in favoarea antrenarii memoriei vizuale sau auditive prin joculete electronice pentru prescolari.

De ce infantilizeaza Hardau procesul educational, de ce-l transforma intr-un simplu exercitiu de memorie, ce doreste ministrul democrat al invatamantului? In primul rand sa se imprieteneasca cu parintii si cu elevii.

Noua metodologie va reduce drastic meditatiile particulare si spagile cu eticheta „protocol”, la care apeleaza 90a dintre parinti pentru a-si vedea odraslele cocotate pe scara sociala, si nu cocosate de la invatatura.

Economia la bugetul familiei va fi un dar pretios facut romanilor in campania electorala de Partidul Democrat. Pe elevi ii scuteste sa gandeasca, ceea ce le va simplifica mult viata si va ameliora relatiile cu parintii.

Poate va reusi sa rezolve si conflictele intre generatii. Stresul la examene, de care se plang tinerii studiosi, va fi si el un efect psihologic de domeniul trecutului. Dar cel mai important castig il va avea chiar Mihail Hardau, care, in 2007, va fi scutit de contestari.

Meditatiile, spagile, stresul, numarul mare de contestatii sunt reale, dar nu mai importante decat principala problema a invatamantului romanesc, neadecvarea, incapacitatea de a se adapta la schimbarile de mediu social.

Programa scoalara modificata pe ici, pe colo prin punctele neesentiale in postcomunism ar fi buna de pus pe foc.

O alta, moderna, care sa puna in centru nevoile copilului, beneficiarul acestui serviciu, sa-l stimuleze, sa-l faca sa descopere si sa inteleaga lumea si pe sine intr-un mod cat mai natural si cat mai creativ, ar fi fost mai necesara decat schimbarile succesive ale metodelor de examinare.

Gaselnita lui Hardau nu-l apropie de scoala, ci il indeparteaza definitiv, cu costuri majore pentru societate, al carei fundament este chiar educarea copiilor. Scoala romaneasca trebuie sa se reinventeze, sa renunte la miturile fondatoare, si poate astfel va avea o sansa.