Presedintele Basescu greseste

Presedintele greseste atunci cand spune in discursul privind „starea natiunii”: „Permiteti-mi inca o paranteza. Sunt foarte multi care cauta programe nationale pentru Romania. Avem aceste programe. Sunt cele sapte programe operationale finantate de Uniunea Europeana; este Strategia 2020 care aloca alte cinci mari obiective la nivel national pentru Romania si mai ales, cuantifica evolutia.” Orbecaim in continuare, in speranta ca Uniunea Europeana ne trage dupa ea, inclusiv cu momeala reprezentata de fondurile europene. Asta nu ne scuteste insa de a gandi, a ne gasi si croi propriul drum, conform cu interesele, cu chipul si fiinta nationala.

„De aceea, este greu de inteles cine vrea sa produca planuri, proiecte, programe suplimentare, dar nesustinute financiar. Cele despre care eu vorbesc si pe care noi toti le avem la indemana sunt programe finantate partial, as spune chiar, in cea mai mare parte, de Uniunea Europeana.”

Sunt unul dintre cei care au propus elaborarea unui Proiect de Tara, o proiectie a drumului pe care va merge Romania in urmatorii 20-30 de ani.

Proiectele si programele europene ne dau tinte si constrangeri, resurse financiare partiale, nu si drumul pe care ajungem la tinte. Acest drum trebuie creionat tinand cont de contextul economic, social, geopolitic, cultural, geografic in care se gaseste tara noastra, de specificitatile si traditiile care ne deosebesc de alte tari.

Multe sunt intrebarile care raman fara raspuns, in absenta unui proiect de tara.

• Modificarea constitutiei. Este un pas important, necesar de facut in urmatoarea perioada. Ce stat vrem, social, liberal, minimal, maximal, eficient, suportabil? Sunt corecte raporturile dintre institutiile statului, prevazute in actuala constitutie ? Daca judecam dupa scandalurile legate de nominalizarea premierului, de suspendarea presedintelui si multe altele, dupa propunerile comisiei prezidentiale create special pentru reforma constitutionala, este nevoie de o dezbatere si stabilirea unui consens national privind reforma constitutionala.
• Cum dezvoltam economia in continuare? Implozia economica incepand cu sfarsitul anului 2008 ne arata ca nu avem o economie bazata pe o productie de bunuri si servicii vandabile, cu exceptia Loganului si a produselor Nokia. Ce facem in continuare? Mergem pe o iluzorie recuperare tehnologica fata de tarile bogate ale UE, pe o exploatare inteligenta a ecoagriculturii, a turismului? Concesionam constructia de infrastructura, in primul rand de autostrazi? Cum scoatem in piata muncii cele 2-3 milioane de persoane din zona rurala care fac agricultura de subzistenta, practic nu produc nimic? Cum ne raportam la globalizarea pietelor, cata decizie ramane guvernelor in acest context? Intrebarea este actuala, in contextul in care sindicatele si populatia acuza guvernul ca nu ia masuri de relansare economica. Cum ne raportam la centrele de decizie si putere internationale? 
• Cum rezolvam si cum evitam pe viitor dezechilibrele structurale? Ca Uniunea Europeana nu ne da solutii. Trebuie sa le gasim noi.
• Dar problemele de mediu, in ce directie mergem, pentru a pastra ce avem curat si sanatos si a proteja zonele amenintate? De unde resurse financiare?
• Cum modernizam educatia, formarea profesionala si cercetarea? Uniunea Europeana nu ne da solutii in privinta asta, doar ne pune la colt, plasandu-ne pe locuri codase. Spune proiectul Europa 2020 ca trebuie sa alocam cercetarii 2-3% din PIB. Nu putem face aceasta alocare inainte de a avea mecanisme clare, criterii europene si internationale de selectie a proiectelor si cercetatorilor si, mai ales, de evaluare a randamentului cercetarii. Ca de 20 de ani cercetam „papadia” si n-am ajuns la nicio concluzie! 
• Nu avem nevoie de proiectele si programe nesustinute financiar, acuza presedintele. Dar buget national nu avem? Din care sa finantam proiecte si programe proprii, altele decat cele indicate de Uniunea Europeana. De exemplu, resurse financiare pentru crearea si dezvoltarea de ferme agricole, de pensiuni turistice la standarde europene, de modernizare a statiunilor balneare, etc.
• Cum ne pregatim pentru gestionarea crizelor si a calamitatilor naturale?  
• Cum rezolvam probemele din justitie? 
• Ce facem cu evolutia demografica, acceptam cu seninatate sa ajungem la o populatie de 15-16 milioane? 
• Ce aliante internationale sunt benefice pentru Romania, altele decat cele deja existente?
• Cum atragem si pastram in tara elitele noastre, care ne parasesc zilnic?
• Cum facem sa schimbam clasa politica? Ce a facut si ce face actuala clasa politica vedem cu totii. Ne ingroapa in subdezvoltare. 

Un exemplu care ne arata importanta unui proiect de tara: Legea salarizarii unitare a bugetarilor. Din start mi s-a parut tributara conceptiilor comuniste, a egalitarismului in salarizare. Pentru ca nu toti bugetarii sunt „unitari”. Nici macar aceia care au aceleasi grade si vechime. Doi profesori, cu aceleasi grade si vechime au performante diferite, rezultate diferite, functie de talent, pasiune si dragoste pentru meserie, potential si resurse intelectuale, inclinatii pentru perfectionare si autodepasire.

Si atunci, de ce sa fie salarizati la fel? Unde este motivarea pentru progres, pentru performanta si lucru bine facut? Asa refacem cultul muncii in Romania? Exista un principiu sanatos, care se aplica in companiile private, de care legea nici nu vrea sa auda: mai putini salariati, mai multa munca, salarii mai mari.

Expertii Bancii Mondiale reproseaza aceleasi lucruri acestei legi esentiale pentru buna functionare a statului. De mai mult de un an se tot negociaza si dezbate, fara sa se ajunga la vreo concluzie.

De ce s-a ajuns aici? Pentru ca nu stim ce vrem, incotro sa o luam, dupa ce ne-am despartit de comunism (Oare, ne-am despartit?)

Orbecaim in continuare, in speranta ca Uniunea Europeana ne trage dupa ea, inclusiv cu momeala reprezentata de fondurile europene. Asta nu ne scuteste insa de a gandi, a ne gasi si croi propriul drum, conform cu interesele, cu chipul si fiinta nationala.

Intuiesc reactia cititorilor. Daca am avea conducatori care sa nu fure, sa nu minta, sa nu aiba clientele politice, totul ar fi ok, n-am mai avea nevoie de un proiect. Nu e asa de simplu. Chiar intr-un astfel de ipotetic (iluzoriu) scenariu, tot trebuie sa ne trasam un parcurs, cu variante de realizare, functie de evolutia mondiala, de eventuale crize internationale, cu mai multe grade de libertate, cu resurse si costuri umane si materiale. Nu putem lasa totul pe seama Uniunii Europene, sa ne decida ea soarta.

Aici greseste Presedintele.