Primăriile ar putea fi obligate prin lege să aloce 10% din buget spitalelor județene, potrivit unui proiect USR: Poate fi un proiect de țară, la fel de important ca modernizarea educației. Resursa bugetelor locale e cheltuită în mare parte ineficient, în cheie populistă

Primăriile din orașele mari ale României (municipii) ar putea fi obligate prin lege să aloce minimum 10% din bugetul anual pentru finanțarea celui mai mare spital din județul respectiv – spitalul județean. USR va depune săptămâna viitoare un proiect de modificare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în acest sens. În prezent, legea prevede că primăriile pot finanța spitalele, însă nu există nicio obligație în acest sens. România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile alocate sănătății, iar, în paralel cu subfinanțarea cronică, numărul contributorilor la asigurările de sănătate este în continuă scădere: doar 6,7 milioane de plătitori de asigurări și 17,4 milioane de beneficiari.

„Procesul de descentralizare în sănătate trebuie să continue, cheia fiind descentralizarea fiscală și angrenarea bugetelor municipiilor din România în susținerea investițiilor din Sistemul Public de Sănătate. De altfel, în mare parte resursa bugetelor locale este cheltuită ineficient, fără dimensiune durabilă, în cheie populistă. Consider că asumarea pentru următorii ani ca prioritate investițională pentru administrațiile publice locale a infrastructurii din Sănătate este esențială. România are nevoie de asta mai mult ca oricând. Poate fi un proiect de țară, la fel de important ca si modernizarea educatiei”, a declarat joi, pentru HotNews.ro, senatorul USR Adrian Wiener, inițiatorul proiectului de lege. Adrian Wiener este medic, este membru al Comisiei de Sănătate din Senat și fost manager al Spitalului Județean de Urgență din Arad.

Adrian Wiener

• Ce se modifică în legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Propunere pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:

„Art. I. – Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 199 aliniatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

ART.199

(1) Autorităţile publice locale pot participa la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv cheltuieli de personal, stabilite în condiţiile legii, bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale ale unităţilor sanitare cu paturi transferate, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale. Municipiile de pe raza teritorială a aceluiași județ, care nu au preluat în administrare ca și ordonator de credite un spital, alocă obligatoriu minim 10% din bugetul local aprobat, pentru a finanța și susține spitalele de interes județean, indiferent de subordonarea acestora.”

• România alocă cei mai puțini bani pentru sănătate dintre țările Uniunii Europene

România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile alocate sănătății, raportat la Produsul Intern Brut, dar și la cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor, arată raportul „Health at a Glance: Europe 2018” publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). România alocă sănătății 5,1% din PIB, cel mai mic procent din UE și mai puțin decât țări europene din afara Uniunii, precum Albania (6,8%), Macedonia (6,1%) sau Muntenegru (5,9%).

(Citește pe larg aici: Raport OECD: România alocă cei mai puțini bani pentru sănătate dintre țările Uniunii Europene).

De asemenea, potrivit raportului „Starea de sănătate în UE. Profilul sănătății în 2017”, publicat de Comisia Europeană, România ocupă ultimul loc în UE la cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor, iar sistemul sanitar din România este caracterizat prin finanțare scăzută și utilizarea ineficientă a resurselor publice.

(Citește pe larg aici: Raport al Comisiei Europene: România, pe ultimul loc în UE la cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor. Practica plăților neoficiale, în special în spitale, este larg răspândită)

„Sistemul de sănătate este subfinanțat cronic, bugetul sănătății din România fiind printre cele mai mici din UE. Mai mult, cheltuielile pentru sănătate ca pondere a PIB-ului au scăzut constant din anul 2010, în ultimii ani înregistrându-se o creștere discretă, mult sub minimul necesar”, arată senatorul Adrian Wiener, în expunerea de motive a proiectului de lege.

Inițiatorul proiectului de lege atenția că, în acest moment, „Majoritatea spitalelor din România au ajuns să aloce peste 90% din buget în masa salarială”.

Impactul pozitiv al proiectului de modificare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății este estimat la aproximativ 2,3 miliarde lei (500 de milioane de euro), sume care vor fi folosite pentru finanțarea și susținerea spitalelor de interes județean.

Proiectul de lege a fost semnat de parlamentari de la toate partidele și urmează să fie depus săptămâna viitoare la Senat. Camera Deputaților este for decizional în cazul acestui proiect de lege.

• 6,7 milioane de români contribuie la asigurările de sănătate pentru 17,4 milioane de beneficiari

„În paralel cu subfinanțarea scade constant numărul contributorilor la Fondul Unic Național de Asigurări Sociale de Sănătate. Astfel, la ora actuală, din 17,4 milioane de beneficiari doar 6,7 milioane sunt și contributori la FNUASS. Cele mai mari dezechilibre sunt în județele din Moldova – Suceava și Botoșani unde, din 100 de beneficiari mai puțin de 30 sunt și contributori. De altfel 25% dintre femeile din mediul rural nu au asigurare de sănătate la fel ca jumătate din populația rroma. Este evident că valoarea veniturilor, a banilor colectați din contribuții nu ține pasul/ritmul cu valoarea cheltuielilor generate de sistemul de sănătate, cu atât mai mult cu cât creșterile salariale semnificative din 2017/2018 ale personalului din Sistemul Public de Sănătate sunt acoperite prin transferuri de la FNUASS, sumele obținute de spitale în baza contractelor cu Casele de Asigurări neacoperind nici pe departe aceste sume”, se arată în expunerea de motive.

„Spre exemplu, doar pentru semestrul II al anului 2017 a fost necesară suplimentarea la titlul VI al bugetului FNUASS – ‘Transferuri între unități ale administrației publice’ cu 1.331 milioane lei, pentru compensarea influentelor financiare determinate de creșterile salariale, la nivelul acordat în luna iunie 2017. Cu toate aceste rectificări, pentru întreg anul 2017 execuția bugetului FNUASS s-a încheiat cu un deficit în sumă de 560,8 milioane lei, cheltuielile fiind de 29.321,7 milioane lei în timp ce veniturile încasate la bugetul fondului fiind de 28.760,9 milioane lei. Compensarea consecutivă de la bugetul de stat și ponderea masei salariale în bugetele spitalelor vor crește în defavoare cheltuielilor pentru asigurarea serviciilor medicale. Nici nu mai poate fi vorba de investiții în ameliorarea infrastructurii hoteliere sau dotarea cu aparatură și tehnică medicală a spitalelor”, arată inițiatorul proietului de lege.

Subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate se reflectă, printre altele, inclusiv în procentul de mortalitate evitabilă (cel mai mare din Europa), în accesibilitatea la serviciile de sănătate (printre cele mai mici din UE) și în rata mare de nevoi medicale nesatisfăcute.

„În ansamblu, sistemul de sănătate românesc se află pe ultimul loc din Europa UE si non-UE conform clasificării EHCI 2017 (https://healthpowerhouse.com/media/EHCI-2017/EHCI-2017-report.pdf) . Mai mult, România are cel mai mic Index al Capitalului Uman, conform raportului Băncii Mondiale (http://www.worldbank.org/en/publication/human-capital), datorat în special componentelor de supraviețuire și stării de sănătate a populației previzionate pentru viitorul mediu și îndelungat. O mare parte din aceste neajunsuri ale sistemului se datorează și infrastructurii de sănătate din România care este precară, majoritatea spitalelor din țara noastră având autorizații de funcționare temporare, cu programe de conformare întinse pe ani de zile”, potrivit expunerii de motive.

Inițiatorul proiectului de modificare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății amintește că „În 2010 prin OUG 48 373 din cele 435 de spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății 373 au trecut în subordinea autorităților locale. Acest demers a fost considerat, pe bună dreptate, o ‘descentralizare decizională’ și o ‘responsabilizare a autorităților locale în singurul serviciu public în administrarea căruia aceste autorități nu sunt implicate și de care beneficiază cetățenii în cadrul comunităților locale.’ Așadar, s-a avut în vedere crearea unui ‘lanț scurt’ de decizie/responsabilitate/finanțare în ceea ce privește autoritățile locale și cetățenii/beneficiarii sitemului public de sănătate. Bineînțeles, se avea în vedere o eficientizare a gestionării resurselor umane și financiare din domeniul sănătății. Mai mult, implicarea autorităților administrației publice locale în managementul asistenței medicale, a determinat, într-o oarecare măsură, implicărea acestora în identificarea, cunoașterea și soluționarea nevoilor reale de sănătate ale populației din comunități.”

„În general, angajarea bugetelor Primăriilor Municipiilor reședință de județ în susținerea sistemului public de sănătate este una marginală și inconstantă, spitalele Județene, care tratează de departe majoritatea cazurilor cu costuri ridicate din fiecare județ fiind preluate de către Consiliile Județene, carea au în general bugete semnificativ mai mici decât primăriile reședințelor de județ. Astfel, investițiile din bugetele Primăriilor mari din România a fost minoră deși majoritatea spitalelor Județene și regionale au nevoie de investiții în infrastructură fie că vorbim de condițiile hoteliere fie că vorbim de dotarea cu aparatură și tehnică medicală, materiale sanitare, medicamente sau consumabile și cu toate că legea 95/2006 – Lgea Sănătății permite autorităţile publice locale ‘participarea la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv cheltuieli de personal, stabilite în condiţiile legii, bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale’ (art.199)”, se mai arată în expunerea de motive.

Inițiatorul proiectului de lege mai atrage atenția că „Majoritatea spitalelor din România au ajuns să aloce peste 90% din buget în masa salarială. Listele de investiții întocmite de șefii de secții și centralizate de conducerea spitalelor rămân de multe ori doar deziderate. De altfel, una din cauzele principale ale deșertificării medicale din România, ale plecării masive de cadre medicale din țară este chiar vulnerabilitatea practicii medicale și riscul ridicat de malpraxis în condițiile deficiențelor majore ale sistemului de sănătate.”

Impactul pozitiv al proiectului de modificare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății este estimat la aproximativ 2,3 miliarde lei (500 de milioane de euro), sume care vor fi folosite pentru finanțarea și susținerea spitalelor de interes județean.