Prinsi in menghina puterii

Zbaterea pe tema anticipatelor arata neputinta si exasperare. Alianta guverneaza pe sirma. In parlament, joaca un fel de ruleta ruseasca. Cu pistolul PSD la timpla, guvernul Tariceanu apasa pe tragaci. Emite proiecte de legi sau ordonante fara certitudinea ca ele nu vor fi cumva omorite de PSD si PRM. Cum s-a intimplat, de pilda, la Senat cu noile declaratii de avere. Praful s-a ales de ele.

Mai apoi, Alianta a reparat raul la Camera Deputatilor, unde are o mina de voturi in plus. Dupa ore in sir de circ la Senat, declaratiile de avere au fost aduse in Camera la forma initiata de guvern. Adica, pierdere de vreme pe bani publici.

Paranteza: parlamentul e o alcatuire bizara. Un fel de masina cu doua viteze. Frina la Senat, demaraj imprevizibil la Camera, care a devenit Camera decizionala in privinta anumitor proiecte de legi. Practic, deputatii pot arunca la cos cazneala senatorilor si incepe totul de la zero. Rezultatul: senatorii = papagali.

Revenind la chestiunea serioasa: pericol de blocaj.

O astfel de masinarie cum e parlamentul de acum risca sa gripeze guvernarea. Vointa politica a cabinetului Tariceanu poate capata, dupa un sejur prin parlament, chipul si asemanarea PSD. Geaba vointa daca nema putirinta. Si atunci, ce guvernare-i asta? In care parlamentul devine spaima guvernului?

Nu e clar cum va reusi executivul sa-si impuna vointa politica in privinta celor trei legi esentiale pentru aderarea la UE, care redeseneaza sistemul juridic din Romania. Cum le va trece? Ca ordonante? Cam la limita Constitutiei. Ca proiecte de legi tirite prin mlastinile parlamentului? Boala lunga, moarte sigura. Prin asumarea raspunderii? Poate ca UE strimba din nas.

Pentru ca UE crede in parlament, stilpul democratiei in orice tara normala. UE asteapta dezbateri parlamentare oneste, asteapta corectii la eventuale excese sau greseli comise de guvern. Doar ca in Romania e putin altfel. Opozitia abuzeaza de forta sa parlamentara. Si n-o face de dragul dezbaterilor democratice, ci pentru a frina reformele guvernului Tariceanu. Deliberat, programatic.

Coalitia antireformista din parlament s-a extins vizibil in ultimele zile, infratindu-se cu institutiile-pilon ale sistemului juridic – Consiliul Superior al Magistraturii, Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Daca s-ar fi bizuit pe o majoritate puternica, guvernul Tariceanu n-ar fi avut de ce se teme la trecerea celor trei legi prin procedurile parlamentare firesti. Doar ca n-o are, si atunci e silit sa apeleze la un instrument-limita al democratiei – asumarea raspunderii, care se traduce printr-un fel de dictat.

Si atunci, ce guvernare-i asta? Realist vorbind insa, asumarea raspunderii ramine, in conditiile date, sigura solutie decenta. Prea multa democratie poate ucide reforma.

O solutie ar fi anticipatele, sustinute acum doar de Basescu. Doar ca mecanismul declansarii depinde de votul PSD, neinteresat acum de alegeri. Alte scamatorii juridice nu se cunosc. Deocamdata. Numai ca, daca nu le face acum, momentul e ratat. In toamna ar putea sa fie prea tirziu, iar anul viitor anticipatele vor fi deja pe placul PSD. Ipoteza remanierii e praf in ochi.

Remanierea sau restructurarea guvernului nu deblocheaza mecanismul puterii. Cele doua masuri doar cosmetizeaza si nimic mai mult. In fine, Alianta mai are o solutie. Pragmatica, dar imorala. Sa racoleze parlamentari de la PUR, PSD si de unde s-o mai putea. Doar ca e impotriva democratiei.

Si putin probabila, cita vreme, de cind a cistigat alegerile, Alianta n-a reusit sa atraga oameni de la alte formatiuni. Si nici sa-i disloce.

Si PSD sta intepenit in menghina politica si n-are, in acest moment, culoare de manevra. Nu ca ar avea altceva de facut decit sa astepte cu pumnalul la spate erodarea guvernarii Tariceanu.

Vrind-nevrind, „solutia imorala care este PUR” va ajunge solutia definitiva.