Proiectul de tara (II)

Scriam in primul articol„Proiectul de tara”ca dupa „Spiritul de la Snagov”, realizat sub conducerea academicianului Tudorel Postolache si destinat integrarii in Uniunea Europeana, Romania n-a facut nimic in directia refacerii arhitecturii sale de putere si de organizare.

Ne-am tarat intr-un regim nedefinit, ceva intre comunism botezat pompos “stat social” si capitalism primitiv, ilustrat de “elite de prada” transpartinice, care au inteles sa se imbogateasca din hoitul fostei economii socialiste, fara sa se oboseasca sa construiasca ceva in loc.

A trecut ceva timp de la aparitia acestui articol si situatia tarii se agraveaza de la o zi la alta, in plan economic, politic si social.

Dezechilibrele structurale greveaza masiv asupra situatiei materiale a cetatenilor, contractia sistemului bugetar trimite in somaj zeci de mii de oameni, fara speranta de a-si gasi un loc de munca in mediul privat, afectat si el de criza monidala.

Criza economica actuala ne arata vulnerabilitatile la care ne-am expus tocmai pentru ca nu avem o strategie de evolutie pe termen mediu si lung. Un exemplu clasic: nu maresti pensiile si salariile bugetare fara o minima predictie a resurselor pe termen mediu, cel putin. Altfel, ne trezim cu deficite bugetare nefinantabile, carora nu le putem face fata.

Dihonia care pare sa fi pus stapanire pe clasa politica induce disperarea si in randul populatiei. Multi isi fac planuri sa plece din tara, tinerii, medicii, asistentii medicali, in general oameni calificati care isi pot gasi oricand slujbe in tarile avute ale Europei.

Timpul nu mai are rabdare cu noi

Tragedii de genul celei de la maternitatea Giulesti se pot produce oricand pe fondul insuficientei personalului medical. Iar acuzele aduse guvernului ca nu acorda salarii mari in sistemul sanitar se lovesc de intrebarea: luand de unde? De la profesori, de la politisti, de la magistrati, de unde, ca suma totala e fixa, cu tot cu imprumuturile care vor greva generatiile viitoare. Nu mai vorbim de absenta investitiilor in infrastructura, in scoli si spitale.

Doamne fereste de un cutremur catastrofal. Ce tara lasam noi generatiilor urmatoare? Ce drumuri, cai ferate, ce scoli si spitale, sisteme de irigatii si de protectie contra inundatiilor, cladiri neconsolidate, expuse la cutremure? Cati romani trebuie sa mai moara pentru ca nu stim se ne stabilim prioritatile? Ca preferam sa cheltuim tot ce avem, fara nicio responsabilitate fata de generatiile viitoare?

Teoretic toti ne iubim copiii si nepotii, dar practic nu facem nimic ca macar ei sa traiasca intr-o lume mai buna.

Mai mult decat oricand este nevoie de un orizont de speranta si solidaritate. In jurul unor idei si proiecte care sa ne arate luminita de la capatul tunelului.

Nu se poate ca mintile luminate ale acestui popor sa nu gaseasca drumul spre iesirea din bezna tot mai adanca creata in jurul nostru. Trebuie doar ca cineva sa purceada la agregarea acestor forte, intr-un cadru institutional. Academia Romana, juristi consacrati, specialisti in drept constitutional, societatea civila, cu totii trebuie sa ofere ce au mai bun pentru creionarea viitorului Romaniei. Avem multi specialisti in dezvoltare durabila. Economisti, sociologi, politologi, matematicieni, unii cu preocupari mai vechi in acest domeniu. Cu totii simtim ca se apropie scadenta, ca timpul nu mai are rabdare cu noi.

Revizuirea Constitutiei

Revizuirea Constitutiei este si ea un prilej de a regandi toata arhitectura institutionala. Cine de ce raspunde. Cine ce decizii ia. Cata descentralizare, cata putere politica centrala, rolurile detaliate jucate de fiecare actor. Cine controleaza administratia locala, care a ajuns gaura neagra a economiei. Inclusiv ce rol are Curtea Constitutionala

Lucrul cel mai important deriva din apartenenta noastra la Uniunea Europeana. Adica orice proiect trebuie sa tina cont de planurile de evolutie ale acestei structuri. Care si ea este in mare incurcatura, provocata de criza economica, criza datoriilor publice ale statelor membre, criza monedei comune euro. Cum ne raportam la aceste noi provocari? Cum ne proiectam viitorul cu suficiente grade de libertate pentru a avea “iesiri” onorabile in diverse situatii ce pot sa apara?

La ce intrebari sa raspunda Comisia Prezidentiala?

Iata o parte din intrebarile la care trebuie sa raspunda Comisia Prezidentiala insarcinata cu Proiectul de Tara:

•Ce trebuie facut pentru ca elitele Romaniei sa revina in tara.

•Cum dezvoltam democratia si guvernanta participative

•Cum poate fi realizata retehnologizarea Romaniei

•Cum sa ajungem la reprofesionalizarea Romaniei

•Cum atragem investitori cu bani, tehnologie, management performant, piete de desfacere

•Ce este de facut pentru transferul de bune practici internationale in varii domenii

•Cum pot fi puse bazele unei cooperari public privat, in folosul general al societatii

•Care sunt liniile strategice de reformare a sistemelor majore, educatia, sanatatea, piata muncii, etc.

•Cum se pot repara si apoi evita gravele dezechilibre structurale in care ne adancim pe zi ce trece

•Care ar fi cadrul potrivit pentru dezvoltarea retelelor profesionale

•Cum transparentizam zonele de cheltuire a banilor publici

Cred ca revine Presedintiei Romaniei rolul de a aduna laolalta toate mintile luminate ale acestui popor. Inclusiv reprezentantii partidelor parlamentare. Sub denumirea Snagov 2 si cu sediul chiar in palatul Snagov, in amintirea primei reusite de acest fel, comisia instituita sub autoritatea Presedintelui Romaniei are toate sansele sa-si duca munca la bun sfarsit intr-o perioada de timp rezonabila, nu mai mare de un an.

Astfel incat alegerile din 2012 sa ne gaseasca pe masa cu un Proiect de Tara, acceptat inclusiv de toate fortele politice. Pentru ca sa nu mai bajbaim de la un guvern la altul in cautarea unui drum pe care nu l-am gasit niciodata pana in prezent.

Sper ca macar acum, in al doisprezecelea ceas, Presedintele Romaniei sa ia act de aceasta propunere si sa treaca de urgenta la indeplinirea ei.