PSD a inviat! Adevarat? (de Dan Tapalaga)

Calin Popescu-Tariceanu introduce brutal o dubla sarbatoare in calendarul politic liberal: invierea PSD, in duminica Floriilor, si tradarea partenerilor de Alianta prin excluderea PD din Guvern.

Trezindu-l din coma profunda prescrisa de electorat in 2004, Tariceanu cheama PSD, partid finantat aparent nefiresc in campanie de Dinu Patriciu, sa tina pe bratele sale din Parlament noul guvern PNL-UDMR.

Un vot social-democrat acordat unui guvern liberal sfideaza logica politica elementara, insa PNL si PSD au inclus in doctrina lor un limbaj comun: dosar, coruptie, justitie, Macovei, reforma, pericol, PD=Basescu, pericol maxim. Cand se intalnesc la Parchet sau pe culoarele afacerilor subterane, PNL si PSD isi descopera nebanuite potriviri de caracter.

Mosit de oligarhia transpartinica, noul guvern se naste din tata petrolist si mama condamnata pentru furt de tara. Proiectat sa aduca “un suflu nou”, noul guvern este condamnat sa respire artificial prin tuburile PSD.

Fiecare proiect de lege, ordonanta sau gest guvernamental va depinde in mod fatal de bunavointa opozitiei, de combinatorica de tip Hrebenciuc, de voturi tocmite la sange. Daca liberalii lui Tariceanu au reusit sa-si negocieze cu succes sustinerea parlamentara, asta inseamna ca adversarii lor au primit ceva la schimb.

Or, de ce au nevoie acum cel mai mult? Ce le lipseste lor in desertul opozitiei? Linistea in afaceri si siguranta ca vor prinde liberi ziua de maine. Pentru Nastase, Mitrea, Iliescu si o armata de fosti si viitori baroni locali, cosmarul interviurilor la Parchet a inlocuit obsesia puterii.

Pentru ei si alti frati de suferinta din PNL, Basescu si Macovei reprezinta garantia nesigurantiei, riscul etern, promisiunea unui somn iepuresc in Parlament, afaceri rascolite aiurea de procurori, zdranganit de catuse si distrugerea unui sistem de succes bazat pe coruperea justitiei. De acum insa, Patrulaterul Negru a iesit la suprafata din tenebrele Parlamentului.

De acum, PNL, PSD, PC vor guverna impreuna la lumina zilei, iar cand va fi cazul, PRM le va intinde, ca si pana acum, o mana de ajutor. Un adevar simplu, impachetat de finkelsteinii din jurul lui Tariceanu intr-un discurs cu miere pentru alegatori si otravuri pentru Basescu.

Si totusi, daca totul mergea bine, chiar foarte bine, de ce are nevoie Tariceanu de tot ce a fost si este mai rau in trecutul politic al acestei tari? Asta, finkelsteinii nu mai explica.

Pana la urma, s-a intamplat ceea ce trebuia. S-au despartit apele. Ce urmeaza, putem banui. PD va trece in opozitie si va creste, iar viitorul sau poate fi imaginat intr-o formula alaturi de PLD-ul lui Stolojan. Liberalii, la randul lor, vor contraataca, incercand sa transfere tot raul reprezentat in trecut de PSD, cu baroni, coruptie si afaceri negre, asupra celor din PD.

Lupta se va duce si impotriva pozitiilor de putere ocupate de pedisti in administratia locala, urmand sa fie decapitati unul cate unul. Va incepe o noua dosariada si o noua lupta anticoruptie cu protagonisti din partidul lui Boc. Liberalii vor avea nevoie de o justitie perfect docila, imblanzita si controlabila.

Pentru asta, vor trebui sa stopeze insa curateania inceputa de Monica Macovei si sa dea inapoi ceasul reformelor. Marele test pe care il vor avea de trecut liberalii va fi gasirea unui ministru al Justitiei. Un ministru politic, recrutat din PNL, ar ridica mari probleme la Bruxelles, dar ar raspunde unor nevoi imediate.

Un tehnocrat rupt total de viata de partid n-ar fi atat de eficient si ar raspunde mai greu la comenzi. insa orice ar face, tot prost iese. Macovei era identificata la Bruxelles cu vointa de reforma si cu eficienta. Or, renuntand la ea, liberalii dau semnalul abandonarii reformelor in justitie.

In ce priveste PNL, ar putea sa apara primele conflicte interne majore generate de impartirea noilor pozitii din Guvern si Calin Popescu-Tariceanu ar putea fi din nou contestat in interiorul partidului. Norica Nicolai, Ludovic Orban, Crin Antonescu si Bogdan Olteanu vor cere totul sau nimic pentru ei sau pentru oamenii lor.

Jucata prost, cartea puterii totale ar putea insemna grabirea unui sfarsit la care liberalii s-au condamnat singuri ridicandu-se in fruntea unui Guvern pe umerii PSD.

P.S. Tariceanu a neglijat un amanunt: alegerile pentru Parlamentul European s-au amanat, nu s-au anulat, iar pana la urmatoarele alegeri interne a mai ramas un an. Daca mizeaza pe obedienta presei guvernamentale, pe butoanele puterii totale, pe teroarea liberala, se cam pripeste. Au mai incercat si altii si acum sunt neant.