Puteti sa fiti putin mai coerent domnule ministru?! (de Ciprian Ciucu)

Am spus inca din momentul in care ministrul Hardau a fost parasutat in Ministerul Educatiei ca mandatul sau este unul fixat de sindicate si ca nu-i apartine, ca nu va avea o viziune si ca va fi doar un administrator al rezultatelor negocierii dintre guvern si sindicalisti. Mai ramasese de vazut daca este un administrator bun sau un administrator prost. Pai sa vedem.

In urma negocierilor a ramas ca educatia va primi niste bani de la Guvern. Nu prea era clar de unde, dar ceea ce s-a promis este ca la prima rectificare bugetara procentul ce va fi dat la educatie va creste. Se vor da bani pe proiecte s-a mai spus. Si oamenii au luat-o de buna.

Si sindicalisti, functionari, profesori si parinti si toata lumea era multumita: banii nu vor fi doar pentru buzunarele profesorilor (salarii) ci pentru scoli si elevii lor. Vom avea proiecte!

In spatele acestei formulari s-a ascuns Guvernul pina acum, in pragul unor noi greve. Ce s-a intimplat intre timp? Nimic! Mai nimic! Ca om interesat de educatie am incercat timp de citeva luni sa inteleg si eu mecanismul prin care banii promisi vor ajunge la scoli. Eu asta intelesesem din „se vor da bani pe proiecte”, ca proiectele vor veni de la scoli.

Dar de fapt nu fusese decit inca o pacaleala. Ministerul zice ca are proiecte, Guvernul ca nu are.

Noi pe cine sa credem, dincolo de faptul ca si aici se certau liberalii cu democratii? Pe niciunii! Adevarul este ca ce a urmat a fost o mare varza si, sidicatele, care iar sunt acum pe picior de greva, au o mica particica din vina: dupa ce au obtinut bani pentru educatie (lucru pentru care le multumim!) nu au pus presiune si pentru a regala mecanismele prin care acesti bani sa ajunga la educatie. L-au lasat pe saracul Hardau sa le duca singur mandatul la capat.

La nivel de scoli nu se stie nimic. Comunicarea Ministerului este mai proasta ca niciodata pentru ca nici Ministerului nu-i este foarte clar ce avea de facut. Ministrul s-a dus cu caciula in mina la Basescu sa-i spuna ca de fapt, el are pai’spe proiecte si ca el face treaba.

Presedintele l-a mingiiat pe crestet si l-a laudat in fata clasei (politice) […] „am vorbit la telefon cu presedintele si mi-a spus ca este multumit de proiecte si m-a laudat ca sunt sincer”, spune ministrul. Tot el spune ca premierul e rau si ca are ceva cu el pentru ca este democrat. „Tariceanu nu cunoaste situatia, ca e pe dinafara sistemului de invatamant.

Acuma liberalilor le e ciuda ca nu ma schimba. Pe ei nu-i interesa educatia, ci banii”.

Si culmea este ca are dreptate. Tariceanu habar nu are de educatie si nici nu-l intereseaza discutia. O abordeaza politicianist.

De exemplu cind oameni a caror voce ajung pina la el i-au spus sa nu cada in pacatul pesedistilor si sa nu mai dea bani doar pe cladiri si mobilier si ca e o acuta nevoie de formare profesionala in educatie, el a raspuns ca el da bani doar pe ce se vede si mai ales pe ceea ce se vede imediat. Directiva este ca nu va aproba decit proiecte de investitii materiale.

Si Nastase a facut sali de sport si nu i-au folosit la nimic. Nici lui si nici educatiei.

S-a ajuns la acest haos din lipsa de vointa politica, din lipsa de mecanisme si din lipsa de proceduri transparente. Este un exemplu amar despre cum sa nu faci politici publice. La asta se refera europenii cind se refera capacitate administrativa. Adica sa ai cunostinte de management astfel incit sa derulezi banii si sa produci efecte cu ei. Caci din acest motiv ii cheltuiesti, ca sa schimbi ceva in bine.

Stim ca de la Hardau nu ne putem astepta de la reforme, dar sa vedem daca este bun de ceva ca administrator. Si ca sa nu mai aminam suspansul spunem deja ca nu este: imediat ce s-a vazut cu rezultatul negocierilor dintre Guvern si sindicate, rezultat concretizat in bani, ar fi trebuit sa dezvolte mecanisme si proceduri de cheltuire a acestora.

Care sa fie transparente si la care sa aiba acces scolile! Niste intrebari de bun simt pentru Hardau ar suna cam asa: cine poate avea acces la bani, cine ii cheltuieste, cine este eligibil pentru a primi bani? Care sunt procedurile pentru a avea acces la bani? De ce nu in tot acest timp nu s-a elaborat o metodologie comuna? Exista macar o prioritizare? Pe ce fel de activitati/investitii se pot da banii? De ce nu va dati demisia?

Tariceanu zice ca Ministerul Educatiei nu are proiecte si ca nu poate atrage investitii. Dar ce inseamna acest cuvint „proiecte”? Pentru fiecare inseamna altceva. Pentru Hardau nu stim nici ce inseamna pentru ca el amesteca lucrurile in declaratia s-a de presa asa cum le-a amestecat in e-mailul catre Presedinte. Prezinta fara nicio logica diferite proiecte care s-au aciuat prin minister.

Are proiecte pentru educatiei timpurie, campusuri scolare, informatizarea educatiei, transport scolar, rRevizuirea sistemului national de evaluare si examinare, materiale didactice, utilitati in mediul rural, cresterea capacitatii institutionale pentru elaborarea si gestionarea proiectelor (SIC!), Proiectul pentru Invatamantul Rural, Proiecte de la Phare si Proiecte de la Banca Mondiala, s.a.m.d. (declaratia ministrului este pe www.edu.ro)

Pai ce naiba sa mai zici cind in capul unui om e asa o varza? Amesteca proiectele incepute de predecesorii sai cu cele pe care ar trebui sa le initieze el dupa negocierile cu sindicatele, amesteca finatarile nationale cu cele Phare si cele de la Banca Mondiala, amesteca domeniile de la infrastructura la resurse umane si de la preuniversitar si pina la universitar.

Deci, noi pina la urma despre ce proiecte vorbim? La ce ne referim Domnule Incompetent cind spunem ca avem proiecte? La care finantari? Pentru ce sa dea bani Tariceanu si ministrul finantelor? Puteti sa fiti putin mai coerent domnule ministru?

Doua lucuri erau previzibile in toata tarasenmia asta: un ministru la educatie numit doar datorita faptului ca era apropiat de Boc nu putea fi performat si alocarea negocieri care se refera doar la bani, nu si la proceduri si mecanisme nu sunt suficiente.