Războaie hibride în jurul României. Și armele lor secrete

Tot mai multe focare de război hibrid se apropie de România.

Coincidența acestora, precum și posibilele consecințe negative pe termen lung asupra României, ar trebui să îngrijoreze autoritățile de la București și să consolideze relațiile lor inter-instituționale, în detrimentul unor interese egoiste de agendă, care generează periodic (și reciproc) retorici și acțiuni publice reprobabile, cu efecte devastatoare în planul accentuării liniilor de divizare internă.

1. Unul dintre războaiele hibride aflate în fază de testare, discutat și problematizat îndelung în cercurile de experți (foarte probabil și în cercurile de decizie) din România, privește posibila cooperare dintre Moscova și Budapesta pe teme ce țin de limitarea potențialului geopolitic al Bucureștiului.

Moscova și Budapesta par a manifesta aptitudini deosebite pentru dezvoltarea unui dialog bilateral plenar și pentru colaborări exponențiale în domenii de interes strategic. Doctrinar, Rusia și Ungaria își redescoperă afilieri similare sau comune pe linia iliberalismului anti-european.

Mă voi folosi în acest sens, aici, de temerile și percepțiile Ucrainei (similare celor care se discută la București) privind modelul de război hibrid ruso-maghiar pe care Kievul îl vede ca fiind în fază de construcție în laboratoarele comune ale Budapestei și Moscovei (Kievul apreciază, pe baza unei logici similare, că acest model amenință în mod direct statalitatea Ucrainei în partea sa de vest).

În cadrul unui interviu acordat recent unui post național de radio, ministrul ucrainean de externe Pavel Klimkin a declarat fără echivoc că Transcarpatia reprezintă o regiune riscantă din punctul de vedere al influenței hibride în regiune a unor țări vecine.

Deocamdată, faza activă a acestui posibil război hibrid o reprezintă episodul scandalului diplomatic privind acordarea cetățeniei ungare, de către Budapesta, etnicilor maghiari din regiunea Transcarpatia.

Recent, un material video realizat cu o cameră ascunsă în interiorul Consulatului General al Ungariei de la Beregovo (regiunea Transcarpatia, Ucraina – în nordul Maramureșului istoric, în vecinătatea imediată a României, regiune în care locuiesc compact o minoritate maghiară semnificativă și o minoritate românească de cca 35.000 persoane) a declanșat noi retorici agresive în dialogul dintre Budapesta și Kiev, dialog tulburat încă din septembrie 2017 de reacția hard a Ungariei la Legea-cadru privind învățământul în Ucraina, adoptată de Rada Supremă de la Kiev în septembrie 2017 (al cărei articol 7 elimină gradual posibilitatea predării în limbile minorităților naționale).

Kievul solicită ritos Budapestei retragerea consulului general al Ungariei de la Beregovo, ameninând cu retragerea acreditării acestuia (chiar expulzarea sa) și apreciind că acordarea cetățeniei ungare etnicilor maghiari din Ucraina lezează/amenință securitatea națională a Ucrainei.

Ministrul ucrainean de externe a declarat că în curând consulului general al Ungariei la Beregovo i se va retrage acreditarea, iar acesta va părăsi teritoriul Ucrainei. În oglindă, Budapesta promite măsuri similare în cazul în care Kievul decide să-l expulzeze pe consulul ungar în oraşul Beregovo – a anunțat ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, înainte de a pleca la reuniunea Adunării Generale a ONU de la New York.

În presa ucraineană au apărut deja liste cu cetățenii Ucrainei care dețin dublă cetățenie (ucraineano-ungară), inclusiv funcționari din administrațiile locale (Consiliile locale Vinograd și Beregovo, vice-primarul orașului Ciop etc.). Ministerul ucrainean de externe a solicitat înăsprirea legii privind cetățenia și retragerea de la post a diplomatului maghiar. Potrivit ministrului de externe al Ucrainei, Pavel Klimkin, Ungaria se apropie de linia roșie prin politica de acordare a cetățeniei în regiunea Transcarpatia; prin astfel de politici se realizează încălcarea legislației naționale ucrainene și manipularea cetățenilor noștri.

Oficialul ucrainean a menționat, în context, și alte teme sensibile ale relației, printre care modul în care este finanțată de către Budapesta minoritatea ungară din Transcarpatia. Conform ministrului ucrainean, cca 22.000 de etnici maghiari din regiune (dintr-un total de cca 100-110.000 de persoane, conform statisticilor ucrainene; statisticile ungare operează cu alte date, mai generoase) au primit în 2017 sprijin financiar de la Budapesta, iar autoritățile ucrainene analizează modalitățile prin care a fost acordat acest sprijin. Dialogul ungaro-ucrainean se află, de peste un an, la cote ridicate de tensiune. Ungaria a blocat desfășurarea lucrărilor Comisiei comune NATO-Ucraina și a precizat că va bloca în mod sistemic apropierea Kievului de NATO și UE. Recent, Budapesta a înființat o nouă poziție în Cabinetul de Miniștri, un așa-numit ministru împuternicit pentru Transcarpatia.

Ministrul ucrainean de externe a promis că va discuta în SUA (la 26 septembrie a.c.), cu omologul său maghiar, tema cetățeniei ungare, precum și celelalte teme sensibile din relația bilaterală (notă: cei doi oficiali vor participa în SUA la lucrările Adunării Generale a ONU).

Potrivit oficialilor Serviciului de Securitate al Ucrainei / SBU, Serviciul a prezentat în mod repetat și public tendințele de acordare a cetățeniei ungare în Ucraina, însă legislația ucraineană nu prevede în acest moment răspundere penală concretă pentru deținerea dublei cetățenii. În context, secretarul de presă al SBU, Elena Gitlianskaia, a declarat că singurul lucru pe care îl putem face estenepermiterea accesului acestor persoane la secrete de stat.

Reacția Ungariei: Guvernul Ungariei a condamnat ferm încercările de intimidare a etnicilor maghiari din Transcarpatia. Ministrul ungar al afacerilor externe și comerțului, Péter Szijjártó, a declarat că Guvernul Ungariei nu va permite administrației ucrainene să înrăutățească și mai mult situația maghiarilor din Transcarpatia și condamnă în cei mai duri termeni posibili tentativele de intimidare a acestora. Materialul video reprezintă un act neprietenesc și riscant care va fi exploatat de către cercurile politice ucrainene în campaniile electorale din perioada următoare. Foarte probabil, a adăugat ministrul, înregistrarea a fost făcută la ordin (notă: presa ungară sugerează că înregistrarea a fost realizată de către Serviciul de Securitate al Ucrainei / SBU). Ucraina trebuie să își respecte obligațiile sale internaționale, trebuie să accepte faptul că 150.000 de etnici maghiari au încă drepturi acolo, chiar dacă Ucraina încercă să le amenințe serios. Ungaria va continua să monitorizeze evoluțiile din Ucraina; este posibil ca viitoarele măsuri să încetinească și mai mult integrarea Ucrainei în Europa.

Notă: Declarații de acest gen nu sunt promovate de diplomația Bucureștiului, care continuă să manifeste reacții soft, chiar dacă efectele nocive ale Legii ucrainene a educației se văd deja: sunt destituiți directori de școli cu predare în limba română, se închid grădinițe și școli (d.e. grădinița Ghiocel din Costiceni) etc.

Ministrul ungar de externe a declarat că prin măsuri de acest gen Kievul întreține și amplifică tensiunile bilaterale; dubla cetățenie este o practică obișnuită în UE, iar măsurile adoptate de Ucraina împotriva dublei cetățenii probează neseriozitatea relațiilor Kievului privind integrarea europeană și aderarea la NATO.

Potrivit presei ucrainene, în Cehia sunt promovate din ce în ce mai intens inițiative privind simplificarea acordării cetățeniei acestei țări cetățenilor ucraineni de etnie cehă, iar România permite, potrivit Legii 21/1991, redobândirea cetățeniei române de către foștii cetățeni români (sau urmașii direcți ai acestora) care au pierdut cetățenia română fără voia lor sau din motive neimputabile acestora (prioritar, subiecții acestei legi sunt foștii cetățeni români din provinciile istorice pierdute de Statul Român în al doilea război mondial și, respectiv, urmașii/descendenții direcți ai acestora).

Este, totodată, util de menționat, în context, că subiectul redobândirii cetățeniei române, conform prevederilor Legii 21/1991, de către cetățeni ucraineni, urmași direcți ai cetățenilor români cărora URSS le-a retras fără voia acestora cetățenia română (primită de aceștia la naștere sau dobândită după unirile din 1918), a generat în dese rânduri îngrijorări și reacții la Kiev, precum și acțiuni mai mult sau mai puțin similare celor care se produc astăzi la Beregovo. Numai că, de această dată, inamicul de serviciu al ideologiei Kievului este Ungaria.

Kievul menționează că există posibilitatea ca între Moscova și Budapesta să se fi inițiat o colaborare de tip strategic care amenință interesele, securitatea și integritatea teritorială a Ucrainei – se invocă drept argumente de dată recentă poziția Ungariei privind ridicarea / neprelungirea sancțiunilor internaționale impuse Rusiei, vizitele frecvente ale premierului ungar la Moscova (cea mai recentă a avut loc chiar în perioada desfășurării, la București, a Summitului Inițiativei celor Trei Mări), boicotarea parcursului euro-atlantic al Ucrainei de către Budapesta etc.

Oficialii ucraineni și experții de la Kiev apreciază că interesele în regiune ale Ungariei și Rusiei coincid, iar acțiunile Ungariei în Transcarpatia s-ar desfășura în interesul Rusiei, care ar fi interesată prioritar ca procesele de diziviune a Ucrainei să continue atât în estul țării, cât și în vest.

2. Posibilul război hibrid ruso-maghiar pe care îl vede Ucraina în Transcarpatia ca afectând interesele și integritatea teritorială a Ucrainei poate fi combinat cu două variante de export și/sau manifestare ale acestui război hibrid.

În prima variantă, Kievul nu exclude posibilitatea ca acest tip de război hibrid să afecteze (cu posibila implicare a Rusiei) și alte regiuni în care locuiesc comunități/minorități etnice, iar trimiterile cele mai frecvente sunt la regiunile Cernăuți și la sudul regiunii Odessa (zone locuite de populație compactă de etnici români).

În cadrul interviului menționat, ministrul ucrainean de externe Pavel Klimkin a declarat că trebuie să răspundem acestor amenințări hibride, altfel vom permitem acestora să se dezvolte. Trebuie creată în regiunea Transcarpatia o logică proprie de conduită față de minoritățile naționale. Este o temă serioasă, care trebuie să privească/includă și alte regiuni ale Ucrainei unde există minorități naționale și în care situația actuală poate fi exploatată de către Rusia: Sunt și alte regiuni unde avem minorități naționale – română, bulgară etc. Noi înțelegem perfect că Rusia lucrează în rândul comunităților română și bulgară. Rusia poate și se implică direct (acolo) în utilizarea unor metode hibride. Trebuie să stabilim o politică foarte clară privind aceste regiuni.

Notă: Unele agenții de presă ucrainene au prezentat declarațiile oficialului ucrainean într-o notă ușor diferită/amplificată; potrivit acestora, Ministrul de Externe al Ucrainei Pavel Klimkin ar fi declarat că există riscul separării de Ucraina a regiunii Transcarpatia, dar și a altor zone unde sunt prezente „comunități românești și bulgare” (nuanța/sintagma privind riscul separatist nu există de facto în discursul oficialului de la Kiev, însă poate fi conexată/atribuită/circumscrisă acestuia).

Pe scurt, Ucraina vede o amenințare secesionistă directă în Transcarpatia și una indirectă (mai confuză) în regiunile locuite de etnici români (Cernăuți, Odessa) și bulgari.

În acest context, trebuie menționat că mediile naționaliste ucrainene gestionează public și alimentează în continuare (în mod tendențios și manipulator), chiar și post-Crimeea, scenariul apocaliptic conform căruia Rusia, Polonia, Ungaria și România ar avea interese comune în planul destrămării integrității teritoriale a Ucrainei, scenariu fantezist pe care nici măcar acțiunile politice concrete de sprijin ale Bucureștiului sau Varșoviei pe tema Crimeei (poziționare necondiționată și clară de denunțare a agresiunii militare rusești) nu au reușit să îl demonteze.

O a doua variantă de export o reprezintă riscul ca acest (posibil) model hibrid ruso-ungar să aibă ca obiectiv (și) Transilvania – o teză care există dintotdeauna în analizele geopolitice românești.

3. Un alt război hibrid care poate consemna/produce dezvoltări geopolitice negative în zona de proximitate a României este conflictul ruso-ucrainean privind exploatarea acvatoriului Mării Azov.

Ca răspuns la acțiunile militare rusești din acvatoriu, Kievul a trimis în zonă primele două vedete de artilerie (P177 Kremenciug și P178 Lubna), însoțite de nava de căutare și salvare A500 “Donbass” și de remorcherul A830 “Koreț”, iar până la finele anului în curs va crea la Berdiansk (port la Marea Azov) o bază militară maritimă. Moscova a acuzat Kievul că navele militare ucrainene au intrat în zona economică exclusivă a Rusiei fără acordul Moscovei. Deplasarea acestor nave în zona Strâmtorii Kerci și intrarea lor în acvatoriul Mării Azov au fost monitorizate și însoțite permanent de către navele militare rusești dislocate în zonă (nave ale Pazei de coastă a Departamentului de Grăniceri al Serviciului Federal de Securitate / FSB și vedete militare de patrulare).

Ministrul ucrainean de externe Pavel Klimkin a solicitat convocarea unei noi reuniuni a Consiliului de Securitate Națională și Apărare, pe tema cvasi-izolării Ucrainei de către Rusia în acvatoriul Mării Azov. Acesta a solicitat factorilor de decizie de la Kiev elaborarea unei strategii care să consolideze maximal prezența Ucrainei în acvatoriu. Potrivit acestuia, Rusia întârzie în mod deliberat controlul navelor civile ucrainene în regiune, iar media întârzierilor este de 33 de ore. Are loc astfel o cvasi-izolare a acvatoriului Mării Azov de către Rusia, care împiedică libertatea navigației și amenință interesele economice ale Ucrainei. La 6 septembrie a.c., Consiliul de Securitate Națională și Apărare al Ucrainei a adoptat decizia de a întări prezența militară navală a Ucrainei în Marea Azov.

Ucraina desfășoară din ce în ce mai intens exerciții și aplicații militare în regiunea Măzii Azov, pe baza unor scenarii privind respingerea unei agresiuni militare străine (a se citi rusești) de pe mare. Este clar că în această regiune se construiește un scenariu de război hibrid cu efecte imprevizibile, coroborat sau nu cu evoluții ale conflictului din raioanele de est ale Ucrainei (Donbass).

Notă: Situația în Crimeea și din raioanele de est ale Ucrainei (Donbass) va fi discutată și în cadrul Adunării Generale a ONU; delegația ucraineană elaborează în prezent un proiect comun de rezoluție al AG ONU, care va fi, foarte probabil, co-semnat și de România.

4. Contextul dezvoltării unor scenarii de război hibrid în regiune se complică foarte mult prin insistența riscantă a autorităților de la Kiev pentru adoptarea unor măsuri de consolidare a ideologiei și identității naționale; aceste măsuri (parțial justificate de conflictul din est, parțial adoptate cu pretextul acestuia) sunt percepute în țările europene vecine ca măsuri de limitare a drepturilor minorităților acestora din Ucraina.

Relațiile Kievului s-au înrăutățit simulan, în ultimul an, cu cel puțin trei țări europene vecine – Ungaria, Polonia și România, pe fondul unor decizii și măsuri adoptate de Kiev care au condus la tensionarea dialogului bilateral ucrainean cu Budapesta, Varșovia și București: adoptarea Legii-cadru privind educația (septembrie 2017), eliminarea graduată a predării în limbile minorităților naționale în învățământul de stat din Ucraina, întreruperea acțiunilor de identificare și deshumare a militarilor polonezi morți pe teritoriul Ucrainei (în regiunea Lvov) în ultima conflagrație mondială etc.

O serie de experți polonezi și europeni evidențiază riscul ca derularea unor relații tensionate simultane ale Kievului cu (cele) trei state europene să slăbească în mod semnificativ și gratuit potențialul și capacitatea Ucrainei de a se opune expansiunii geopolitice și teritoriale rusești în estul Ucrainei.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro