Razboiul in Transnistria, ultima solutie a Rusiei pentru Moldova?

Pe 21 mai 2015, Parlamentul ucrainean a decis suspendarea cooperarii militare cu Federatia Rusa, ceea ce inseamna ca nu mai permite tranzitul trupelor rusesti stationate in Transnistria. Pentru Moscova, care intretine regimul separatist de la Tiraspol, decizia e un cosmar logistic si strategic. Pentru Republica Moldova aceeasi decizie poate insemna reizbucnirea conflictului armat, privit de multi ca ultima solutie a Kremlinului pentru a impiedica Chisinaul sa se apropie de Uniunea Europeana.

Ziua de 27 iunie 2014 trebuie sa fi fost una neagra in palatul lui Vladimir Putin. Republica Moldova, Georgia si Ucraina semnau Acorduri de Asociere cu UE in ciuda tuturor eforturilor Moscovei de a impiedica apropierea acestor state de Europa si de a-si mentine sfera de influenta post-sovietica. In toate aceste trei tari, Rusia a dus sau duce razboaie nemaivorbind de alte diverse si multe masuri economice de santaj. Asa ca semnarea acordurilor de asociere a reprezentat o palma dura pentru presedintele Putin.

Republica Moldova este insa un caz special pentru ca reprezinta laboratorul de test a strategiei rusesti de a-si mentine influenta prin conflicte inghetate. In 1992, dupa razboiul separatist dintre Chisinau si Tiraspol, Rusia a intervenit cu „trupe de pacificare”. In prezent, efectivele armatei a 14-a numara aproape 2.000 de militari. Iar teritoriul separatist este intesat cu depozite de armament si munitie. Ce conteaza ca, in 1999, Rusia s-a obligat printr-un acord international sa retraga si militarii si armele din Transnistria?! 16 ani au trecut de atunci, iar armata a 14-a rusa se situeaza tot la doar 130 de kilometri de frontiera externa a UE, adica de cea a Romaniei.

Negocierile de solutionare politica si diplomatica a conflictului transnistrean nu dau niciun rezultat, desi ele sunt trecute chiar ca prioritate in acordul de coalitie al guvernului de la Berlin. Partile – Republica Moldova si Transnistria – mediatorii – Rusia, Ucraina si OSCE – si observatorii – UE si SUA – nu fac niciun progres si, in situatia actuala din estul Ucrainei, nici nu vor reusi prea curand. De altfel, Transnistria ameninta ca paraseste acest format, a carui ultima reuniune a avut loc in octombrie 2014, iar de atunci nu exista perspectiva unei noi negocieri.

De ce nu isi permite Rusia sa „renunte la Moldova si Transnistria”?

Vladimir Komoedov, presedintele Comisiei de Aparare din Duma de Stat a Rusiei, spune ca „Rusia nu trebuie sa renunte la Moldova si Transnistria”. Alaturi de el si alti oficiali rusi au reactionat vehement la auzul vestii ca Ucraina blocheaza tranzitul de trupe rusesti in Transnistria. „Transnistria este acum o cetate ocupata, iar in estul Moldovei ar putea reizbucni un razboi”, a amenintat deputatul Leonid Kalashnikov. Vladimir Putin insusi a cerut Ucrainei si Moldovei sa inceteze imediat blocada Transnistriei.

Kalashnikov a reusit, vrand – nevrand, sa descrie ingrijorarile Moscovei cel mai bine. Deputatul a subliniat in declaratia sa ca Transnistria, teritoriul de influenta ruseasca, este inconjurat de state care au semnat Acordul de Asociere cu UE. Desi multi dintre noi nu credeam, dupa caderea Cortinei de Fier, ca vom mai vorbi vreodata despre notiunea de sfere de influenta, iata ca cea a Rusiei se vede impresurata de cea a UE. Si asta nu convine.

Scenariul in care populatia din Transnistria, si asa una cu un nivel de trai foarte scazut, ajunge sa cada si mai mult in saracie e unul foarte periculos pentru Kremlin. Foamea e mult mai puternica decat amenintarea Armatei a 14-a sau decat regimul opresiv de la Tiraspol. Moscovei i-ar fi foarte greu sa explice si sa suporte un esec al modelului sau de controlare a unui stat prin conflicte inghetate. Cum ar reactiona oamenii din Abhazia sau Osetia de Sud? Cum ar reactiona (e drept, pe termen mediu) oamenii din estul Ucrainei? Aceeasi intrebare se pune si in relatie cu guvernele de la Tbilisi si Kiev, care ar putea castiga o doza de determinare vazand un posibil esec in Transnistria.

Ce altceva ramane Rusiei de facut?

Pare ca nimic altceva in afara de razboi. Ca e indreptat impotriva Moldovei sau impotriva Ucrainei conteaza prea putin. In relatia cu Moldova, Rusia si-a epuizat arsenalul. Tara e dependenta aproape in totalitate de gaz rusesc. Concernul energetic de stat apartine pe jumatate Gazprom. Piata de desfacere pentru produse agricole este, in masura semnificativa, cea ruseasca. Circa jumatate de milion de moldoveni lucreaza in Rusia si sunt dependenti de veniturile de acolo, inclusiv familiile lor de acasa.

Si in ciuda acestei situatii Chisinaul tot a semnat Acordul de Asociere si s-a inscris pe o traiectorie de integrare europeana, e drept, indepartata. A nu pierde Transnistria si mijlocul suprem de impiedicare a unei integrari europene a Moldovei (pentru ca niciun stat nu poate adera la UE daca are frontiere contestate) inseamna recurgerea la razboi in viziunea multora dintre silovikii (aripa dura din administratia rusa) din jurul lui Putin.