Record înregistrat de Rusia pe frontul din Ucraina: Militarii ruși au avansat într-o lună aproape cât în întregul an 2023 / Ritmul ofensivei, din ce în ce mai rapid

Armata rusă a înaintat cu 478 kmp în teritoriul ucrainean de la începutul lunii octombrie, acesta fiind câștigul teritorial pe o lună cel mai important din martie 2022, la începutul războiului, după o analiză a AFP, realizată pe baza datelor furnizate de Institute for the Study of War (ISW).

Pe 27 octombrie, forțele rusești obținuseră mai mult teren decât în lunile august și septembrie (477 kmp, respectiv 459 kmp), luni în care oricum soldații Moscovei realizaseră câștiguri teritoriale notabile, în special în estul Ucrainei, mai exact în jurul orașului Pokrovsk.

Ritm accelerat al înaintării ruse în 2024

În regiunea Donețk, în care se află acest important nod logistic, se află două treimi din teritoriul obținut de ruși (324 km²). Forțele Moscovei se află la numai câțiva kilometri de orașul Pokrovsk, de care se apropie din sud și din est.

Avansul arată dificultățile întâmpinate de către armata ucraineană în estul țării, în fața soldaților ruși mai numeroși și mai bine înarmați. Rușii au obținut succese și sectorul de nord al frontului, fiind vorba de 40 kmp în direcția Kupiansk, oraș capturat de trupele rusești la începutul conflictului și apoi recurcerit de Ucraina în septembrie 2022.

Ultima dată când trupele Kremlinului au obținut asemenea câștiguri teritoriale a fost în martie 2022, când operațiunile lor se întindeau și în nordul Ucrainei, în direcția Kievului, într-o perioadă în care linia frontului era mult mai mobilă decât astăzi.

Forțele rusești au cucerit 584 kmp de teritoru ucrainean în întregul an 2023. De la 1 ianuarie 2024 încoace, suprafața ocupată de peste 2.660 kmp, adică o suprafață mai mare decât aglomerația urbană a Moscovei.

De la începutul războiului, în 24 februarie 2022, Rusia a cucerit până pe 27 octombrie 67.192 kmp de teritoriu ucrainean. Cu Crimeea, anexată în 2014, și cu teritoriile din Donbas controlate de către separatiști înaintea invaziei ruse, Moscova controlează în momentul de față în jur de 18,2% din teritoriul Ucrainei.

Calculele AFP sunt efectuate pe baza fișierelor comunicate zilnic de către ISW, care ia în considerare informațiile publice difuzate de către cele două tabere, precum și analiza imaginilor din satelit.

Forțe proaspete din Coreea de Nord

Perspectivele sunt sumbre pentru Ucraina în condițiile în care secretarul general al NATO, Mark Rutte, a confirmat trupele nord-coreene au fost trimise în Rusia și că unități militare nord-coreene au fost desfășurate în regiunea Kursk, ceea ce ar permite degrevarea unor efective rusești de sarcinile defensive din această zonă și eventuala lor mutare pe frontul din Donbas.

„Aprofundarea cooperării militare dintre Rusia și Coreea de Nord reprezintă o amenințare atât pentru securitatea indo-pacifică, cât și pentru cea euro-atlantică”, a declarat Rutte, după ce oficialii și diplomații NATO au primit o informare din partea unei delegații sud-coreene.

Deocamdată, nu se știe câtă vreme armata rusă va putea menține acest ritm alert al înaintării în interiorul Ucrainei și care sunt costurile acesteia. Potrivit unor date furnizate de către armata ucraineană, pierderile rusești, doar pe timpul zilei de 27 octombrie, au fost foarte mari: 1680 soldați, 7 tancuri, 40 alte blindate de luptă, 51 tunuri, 100 diferite vehicule și 14 echipamente speciale.

„Frontul de acasă” al lui Putin dă semne de slăbiciune

Pe de altă parte, economia rusă dă semne de supraîncălzire, fenomen apărut din cauza efortului de război, ceea ce ar putea submina capacitatea lui Vladimir Putin de a duce un război de durată. Economia și efortul de război al Rusiei sunt supuse unor presiuni din ce în ce mai mari, scrie ISW în ultima evaluare privind conflictul din Ucraina.

Economia rusă este „în pericol de supraîncălzire”, a notat duminică și Washington Post, menționând că bugetele militare excesiv de ridicate ale Moscovei au alimentat creșterea economică într-un mod care a forțat companiile rusești să majoreze artificial salariile pentru a rămâne competitive în raport cu veniturile ridicate ale militarilor ruși.

Șefa Băncii Centrale a Rusiei, Elvira Nabiullina, a avertizat încă din această vară că forța de muncă și capacitatea de producție a Rusiei sunt „aproape epuizate”.Întreprinderile private rusești se străduiesc să țină pasul cu salariile militarilor ruși și sunt din ce în ce mai mult nevoite să ofere salarii de câteva ori mai mari decât mediile tipice din industrie.

Această situație a apărut în condițiile în care autoritățile regionale ruse au majorat semnificativ bonusurile de la semnătură pentru militarii ruși cu contract cu scopul de a susține rata de generare de forțe de care are nevoie Rusia – aproximativ 30.000 de soldați pe lună. Lucru ce subliniază faptul că Rusia nu dispune de o rezervă nelimitată de oameni și trebuie să țină cont din punct de vedere financiar și social de costurile tot mai mari ale refacerii pierderilor sale din război prin diverse modalități de generare de forțe de luptă.

De asemenea, remarcă Washington Post, politicile stricte ale Rusiei în materie de migrație, în special după atacul din martie 2024 de la Crocus City Hall, au redus și mai mult rezervele de forțe de muncă a Rusiei și au amplificat fricțiunile economice. Acest lucru s-a întâmplat cu atât mai mult cu cât migranții economici consideră din ce în ce mai mult Rusia drept un loc ostil și neatractiv în care să se mute pentru a munci.

Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, Putin consideră foarte probabil că lansarea unui alt val de mobilizare parțială sau introducerea unei mobilizări generale ar fi prea costisitoare pentru regimul său și, prin urmare, a recurs la eforturi de pseudo-mobilizare, care par să pună din ce în ce mai mult presiune pe economia rusă în aceste vremuri de război.

Resursele Rusiei sunt limitate, iar Putin nu poate gestiona aceste costuri la nesfârșit. Iar, economia Rusiei va ajunge la un punct de ardere. Acest punct de combustie va provoca costuri mari pentru societatea rusă, ceea ce l-ar putea forța pe Putin să ia decizii majore cu privire la modul de finanțare a războiului sau să schimbe modul de luptă al Rusiei pentru a păstra stabilitatea regimului său, mai spune ISW în analiza sa.