Reforma sistemului public de pensii – Crearea Fondului National de Rezerva sub administrare privata

In sistemul public de pensii nu este suficient doar sa fie aduse corectii in datoria explicita a pensiilor publice, ci este necesar sa se aplice politici in raport cu „datoria publica implicita” in sistemul public de pensii. In aceste conditii, putem depasi faza in care sustenabilitatea financiara a sistemului public de pensii este atinsa doar prin ajustarea beneficiilor, ori a contributiilor. De altfel, s-a putut observa in ultimii ani ca ajustarile facute pe latura beneficiilor (pensiilor) au adus corectii temporare in bugetul public, dar nu au schimbat sistemul de pensii, a carui configurare depinde prea mult de alegerile electorale si prea putin de economie. Mai mult, interventiile in sistemul de pensii prin care s-a urmarit o echilibrare bugetara au fost contestate in instanta, asa incat efectul lor se estompeaza si ne reintoarcem la acelasi sistem de referinta.

Esecul de piata sau abordarea paternalista potrivit careia oamenii nu se gandesc decat la prezent si ca statul trebuie sa aiba grija de bunastarea lor viitoare, sunt argumentele invocate pentru a conserva sistemul public de pensii in forma actuala. Dar, comportamentul oamenilor care acorda mai multa importanta prezentului decat viitorului tine de perceptia lor asupra valorii in timp a banilor, sub influenta ratei dobanzii, neavand legatura cu sistemul public de pensii. Cat priveste esecul de piata, acesta este la fel de frecvent precum esecul statului. Ultimii ani nu au demostrat ca statul ar fi un debitor mai solvabil decat operatorii privati. Din contra. Statul se imprumuta la operatorii privati, fiind un bun debitor doar prin constrangere, nicidecum prin prisma rezultatelor sale financiare.

Schema pay as you go pe care se bazeaza pensiile publice este o datorie permanenta a carei achitare depinde de taxe si gradul lor de colectare.

Ca sa mentina solvabil sistemul, statul opereaza in rata contributiei si rata de inlocuire. Daca se loveste de constrangeri fiscale, statul are un comportament arbitrar fata de beneficiile viitoare ale unui contribuabil,. Acest fenomen se produce frecvent in Romania, cand promisiunile de „pensii decente” se fac pe seama contributiilor platite de cei aflati in plata (in piata muncii). In acelasi timp, cel ce plateste la sistemul public de pensii nu dobandeste un activ, ci o bunastare virtuala. Prin urmare, contribuabilul nu poate face o comparatie intre ceea ce plateste astazi cu beneficiul incasat in viitor, intrucat nu dispunde de propriul lui capital la care sa faca actualizarea. Acest capital este alcatuit din totalitatea contributiilor. Din aceasta cauza, contribuabilul nu poate calcula rata de rentabilitate a contributiilor pe care le-a platit. Cu alte cuvinte, tinand cont de valoarea viitoare a banilor si de faptul ca nu exista nici un activ, cel ce plateste astazi contributii sociale nu primeste o suma echivalenta in viitor, sub forma pensiei. Asta insemna ca o parte din venitul platitorului se confisca, micsorandu-i-se atat bunastarea prezenta, cat si bunastarea viitoare care se bazeaza pe o pensie promisa. Din acest motiv, cei care sustin ca statul trebuie sa respecte doar dreptul la pensie, nicidecum o plata prin echivalent real cu contributiile platite, comit o eroare de judecata.

Calculul pensiei nu tine cont de valoarea in timp a banilor, ci de salariul brut al unei persoane raportat la salariul mediu brut pe economie, ceea ce acopera doar o parte din cat a platit o persoana la sistemul asigurarilor sociale, chiar daca se tine cont de rata inflatiei, cum prevede Legea nr.263/2010.

Am descris o situatie in care, atat statul cat si contribuabilul au de pierdut. Asadar, este necesar ca schema actuala de pensii publice sa fie inlocuita cu o schema de capitalizare („pensie prin capitalizare”) prin crearea unui fond de rezerva a pensiilor.

Sunt tari in care un asemenea fond de rezerva a pensiilor publice joaca rolul unui „tampon” pentru echilibrarea sistemului public de pensii, pe cand in altele, acelasi tip de fond este utilizat atat ca „tampon” cat si pentru economisire si plata in sistemul de pensii.

Sunt trei variante prin care se poate crea un fond de rezerva a pensiilor, in fucntie de scopul urmarit:

• Trecerea tuturor celor care platesc in schema PAYG la un fond de pensii. Asta inseamna un imprumut masiv prin obligatiuni de stat, pe principiul „clean – break” . Este imposibil de realizat la plafonul actual al deficitului bugetar;

• Infiintarea unui fond de rezerva ce permite capitalizarea, dar care pastreaza sistemul PAYG. Fondul de rezerva ar fi o schema suplimentara la sistemul public pentru stabilizare (echilibrare bugetara) si economisire;

• Trecerera graduala de la schema PAYG la un fond de pensii, prin infiintarea unui fond de rezerva in prima etapa. Toti cei intrati in piata muncii platesc la fondul de rezerva, iar cei care ies din sistem sunt platiti din PAYG si fondul de rezerva ;

Tinand cont de contrangerile fiscale si politice, echipa de la Institutul Ordoliberal propune o varianta de reformare a sistemului public de pensii in trei etape.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro