Republica Katoblepas

Katoblepas este un animal mitologic care, la un moment dat, se autodevora, incepand cu coada si picioare, pana moare. Acelasi comportament a avut societatea romaneasca in ultimii 20 de ani, cel putin.

• Clasa politica

In loc sa creeze cadrul legal si institutional pentru o dezvoltare economica bazata pe modelul capitalist, clasa politica s-a comportat in cel mai balcanic mod cu putinta: furt si minciuna. A furat la privatizarea economiei comuniste, a furat prin contractele date de stat firmelor private, prin alocarea fondurilor bugetare contra comisioane consistente.

Ce a scapat de la furat s-a dus in mita electorala, nu spre dezvoltarea si modernizarea statului.

A mintit inventand conceptul de „stat social”, intr-o tara saraca, un fel de capra raioasa care tine coada sus. A mintit mituind populatia in conventia nenorocita „pomana contra voturi”.

„Am cheltuit intr-o veselie, fara sa avem si responsabilitatea de a ne intreba de unde sursele de finantare”.

N-o spun eu, a spus-o domnul Presedinte. De la inaltimea functiei este de presupus ca stie ce vorbeste.

Varful de minciuna si frauda l-a constituit guvernarea Tariceanu. Beneficiind de surse de finantare exceptionale, dar conjuncturale, (bani din privatizari, bani trimisi in tara de romani care munceau afara, fluxuri financiare externe, exporturi), Guvernul Tariceanu a bagat toti banii in consum, in salarii si pensii, crezand ca minunea va tine la infinit. Si n-a tinut. Ce bine ne prindeau acum niste bani albi pusi deoparte pentru zile negre! Sau sa nu avem de platit pensii si salarii necesare, dar fara surse de finantare. Sau macar sa fi avut cateva sute de km de autostrada, atractie pentru investitorii straini.

Mai grav. Clasa politica si-a creat si o clientela, o masa de profitori care traieste in siajul puterii si profita de bani si functii. Si-a infipt coltii in organismul economico-social si nu-i mai da drumul.

Actualul guvern are vina ca a sperat in minuni economice. Trebuia sa intuiasca inca din 2009 ca economia nu e in regula. Drept este ca si mariajul toxic cu PSD si perioada in care nu am avut guvern valid au contribuit la „paralizarea” instinctelor politico-economice.

Si mai are o vina, mare. Ca n-a inceput sa taie de sus. Sa desfiinteze ministere, agentii, institutii publice inutile, sa reduca secretari de stat si consilieri, clientela politica, sa faca ordine in salarizarea de „sus”, sa interzica cumulurile de salarii sau de pensii si salarii bugetare. Sa incerce sa umple cu ceva prapastia de neincredere dintre guvernanti si guvernati. Cu asta trebuia inceput. N-a facut-o, nu poate avea pretentia sustinerii din partea populatiei.

• Sindicatele

Au intrat in jocul politicienilor. Prin cereri de mariri de salarii si pensii au amplificat mita electorala la cote inalte. Ca sa-si justifice cotizatiile primite de la membri de sindicat. Nu le-au spus ca atunci cand va intarca balana va fi vai si amar.

Si scadenta a venit. Prefacandu-se ca nu pricep ca nu mai exista resurse, sindicatele cer in continuare ce vor cotizantii sa auda: bani, bani si iar bani. De unde, nu e treaba lor. E treaba guvernantilor. De parca am trai in tari diferite.

• Opozitia

Aplica teoria: cu cat este mai rau, cu atat ne cresc sansele de a accede la guvernare. Sa se prabuseasca toata economia, toata tara, sa sufere toata populatia. De fapt, nu-si doreste neaparat sa guverneze in actualul context. Doar sa puna in dificultate pe Presedintele Basescu si partidul aflat la guvernare. Fara sa inteleaga ca vor ajunge, eventual, sa guverneze un „mormant” colectiv. Si ce daca? „Ori venim la guvernare, ori muriti cu totii”! Aceasta pare sa fie filosofia si comportamentul opozitiei. Ca dupa venirea lor la guvernare nu se va schimba nimic, iata o perspectiva pe care o trec sub tacere.

Motiunea de cenzura care urmeaza poate trimite tara in haos total. Pierderea finantarii externe, urmata de dobanzi uriase pe piata de credit bancar ar constitui bomboana pe coliva Romaniei. Salariile si pensiile s-ar putea reduce la jumatate sau chiar mai putin. Dar ce conteaza! Opozitia vrea sa darame guvernarea, indiferent de consecintele asupra populatiei. Asa gandesc „copiii teribili” ai politicii romanesti, Ponta si Antonescu. Ei vor prezida parastasul Romaniei si ii vor canta prohodul. Daca asta nu inseamna sinucidere politica, atunci ce altceva?

„Solutiile” opozitiei sunt ridicole. Potrivite, poate, intr-o economie autarhica, nu intr-una globalizata, care nu asculta de „ordinele” Guvernului ci de legea sfanta a profitului. Si oricum, se refera la viitorul indepartat, nu la momentul actual. Ce guvern ar putea eradica evaziunea fiscala in cateva zile? Povesti, de aburit electoratul. Dar ei, cand au fost la putere, de ce n-au starpit evazionistii?

Guvernul trebuie sa rezolve problemele de azi, nu pe cele de peste cativa ani. Si nu are decat doua parghii: investitii, dar nu are bani si scaderea fiscalitatii, dar are prea multe guri bugetare de hranit. Ce altceva sa mai faca, cu efect imediat? S-a imprumutat peste masura, in asteptarea unui miracol. Doar ca in economie nu se intampla miracole.

• Cetatenii

Se plang ca au fost mintiti si furati. Dar au dat votul celor care i-au mintit mai frumos. S-au bucurat de mita electorala fara sa inteleaga ca la un moment dat resursele dispar. Ca mai bine faceam autostrazi, infrastructura, pentru a atrage investitori care au bani, tehnologie, management performant si piete de desfacere. Mai strangeau din dinti pana cand aveam mii de produse de tipul Loganului, pana cand servicii turistice de calitate si o agricultura eficienta incepeau sa functioneze. Asa, am papat tot ce se putea si acum ne uitam in sus, la Dumnezeu. Dar nici Dumnezeu nu iubeste inconstientii.

Cetateni saraci si umili, aflati in spatele unor ghisee isi bat joc, umilesc si cer spaga altor cetateni saraci si umili aflati in fata ghiseelor. In cazul grevelor bugetarilor toata lumea se razbuna pe toata lumea. O autodevorare, autoflagelare colectiva. Nu contra guvernantilor, care nici nu merg cu metroul, au copiii la scoala in Elvetia, iar la o adica se muta pe Coasta de Azur, ca au cu ce sa traiasca acolo.

• Si acum?

Acum riscam sa intram intr-o criza politica, suprapusa peste criza economica, asa incat sa punem cruce viitorului Romaniei in care vor trai copiii si nepotii nostri. In afara de corectiile voluntare, controlate, dezechilibrele macroeconomice se pot si autocorecta, anarhic, spontan, dramatic, fara niciun control. Explozia cursului de schimb, inflatie galopanta, inchiderea tarii pentru finantarile externe, neplata pensiilor si salariilor, un tsunami economic care va matura cam totul. Ce va ramane dupa, e greu de prevazut. Probabil o foamete cumplita, singura capabila sa ne schimbe mentalitatile. Poate vom invata cu totii ceva din experienta aceasta dramatica. Ca acest scenariu nu este o exagerare stau vorbele unui specialist, domnul Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR: „sau ne vor manca cainii, sau noi pe ei”!

Traim in Republica Katoblepas.