Respect, Ponta?

Premierul Victor Ponta le-a cerut partenerilor externi respect, la cateva zile dupa ce partidul sau a legiferat coruptia in Parlament, gest taxat cum se cuvine de ambasadele occidentale. A invocat atat de obsesiv cuvantul respect, luni seara, la Antena 3, incat te intrebai cine a umilit Romania, in ce imprejurare? De ce simte nevoia premierul sa apare mandria nationala? Cum au intrat in suferinta simtamintele patriotice ale premierului? Noi vrem respect! Noi vrem respect! Cine mai tipa asa nu demult?

Ati ghicit, desigur. Se manifesta complexul inferioritatii tipic borfasilor cu tupeu gen Vantu. Si ei au dus campanii intregi de presa pentru a obtine un gram de respect, putina recunoastere publica pentru ceea ce nu erau.

Tipa dupa respect toti cei care, dintr-un motiv sau altul, l-au pierdut. Cei care merita cu adevarat respectul celorlalti se bucura de el si punct. Sunt respectati pentru fapte, pentru ce fac si spun. Sunt respectati tacit, tot prin gesturi si fapte, nu declamativ, ostentativ.

Este o crasa lipsa de respect sa cersesti respectul cuiva sau sa te impaunezi cu el.

Nimeni nu acorda respectul apriori, ca pe un drept sacru. Restul sunt smiorcaieli de politicieni slabi, macinati de complexe si de umorile oamenilor mici.

• „Am tot respectul pentru prietenii Romaniei si partenerii Romaniei, iar SUA sunt partenerii cei mai importanti. In acelasi timp, asta inseamna respect si seriozitate. Eu cred ca Romania trebuie sa isi pastreze toate relatiile bune pe care le are, cu SUA , cu tarile europene, dar daca ofera respect si seriozitate, sa primeasca respect si seriozitate.Vreau sa fac o paranteza. A fost o mare emotie legat de vizita premierului Chinei si a premierilor europeni. am intrebat de ce. Mi s-a raspuns ca e pentru prima data cand suntem tratati cu respect. E un mare complex la noi , intotdeauna trebuie sa param in afara, sa fugim la Bruxelles” (Victor Ponta, luni, 16 decembrie 2013)

Cum si-a pierdut, totusi, respectul Victor Ponta de acum tipa dupa el in gura mare?

Liderul PSD era vazut bine in mediile diplomatice, inainte de a ajunge premier: noua stea a politicii romanesti, tanar, inteligent, conversandu-se lejer in engleza sau franceza cu partenerii externi, colocvial, cu limba ascutita; pe scurt, de perspectiva.

Nu se bucura de respect, dar de atentie sigur.

Aratase capacitatea de a invata rapid limbajul puterii, in ciuda unei evidente imaturitati politice, puse mai degraba pe seama lipsei de experienta decat a caracterului sau duplicitar si imprevizibil. Asa cum bine sintetizeaza Florin Negrutiu in Gandul, multa lume vedea lucrurile cam asa: Ponta este viitorul, Basescu trecutul, iar Antonescu pe nicaieri.

Increderea occidentalilor le-a fost zdruncinata in vara lui 2012. Odata ajuns premier, tanarul politician Ponta a socat Europa cu lipsa de scrupule, cinismul si dispretul fata de elementare valori democratice. Aceste carente de caracter au iesit la iveala in timpul actiunii de suspendare si a referendumului de demitere a presedintelui Basescu. Nici acuzatiile de plagiat (Ponta ramane totusi singurul demnitar in functie din Europa dupa acuzatii dovedite de furt intelectual), nici tentativa esuata de lovitura de stat nu l-au compromis definitiv. Pragmatic vorbind, Ponta a beneficiat de legitimitatea oferita de votul popular masiv pentru USL din decembrie 2012.

Cine respecta furtisagul marunt?

A urmat o campanie externa agresiva. Tanarul premier a fost chiar la un pas sa convinga Occidentul ca poate conta pe noua putere de la Bucuresti, ca toate ororile comise se incadreaza in limitele luptei politice, cu toate accidentele si excesele ei, ca statul de drept, justitia, orientarea europeana a Romaniei raman la locul lor. Cine ar fi crezut ca de la intalnirile cu Barroso, Merkel, Hollande, Biden, cinicul Ponta a cautat sa obtina un singur beneficiu politic: poza legitimarii externe pentru a defila glorios cu ea prin prin tara? Vedeti, sunt acceptat de mai marii lumii, stau cu ei la masa de la egal la egal. Impostura a mers atat de departe, incat nemtii si alte cancelarii occidentale nu doar ca au inghitit gogosile premierului Ponta, dar au inceput sa mormaie impotriva presedintelui Basescu, pe motiv ca nu e capabil de coabitare.

Sa zicem ca nici curtea asidua facuta Chinei n-ar fi trebuit sa-i trezeasca din somn. Pana la urma, cu totii cauta solutii de supravietuire. La faza asta statele devin, cum ar zice Traian Basescu, egoiste. Ultimele iluzii s-au naruit insa pe 10 decembrie, in martea neagra, cand parlamentul dominat de USL a legalizat coruptia, a legiferat banditeste in beneficiul infractorilor. Culmea cinismului, in tot acest timp premierul Victor Ponta alerga la Johannesburg dupa o poza cu presedintele american Barack Obama, marele trofeu lipsa din albumul sau de mic impostor. A defilat cu ea, desigur, luni seara la Antena 3.

Cine respecta impostura?

Cu modificarile la Codul Penal, cu Legile amnistiei si gratierii votate noaptea pe furis, toate gandite inclusiv de oameni din afara partidului, dar aflati in relatie cu infractori dovediti, increderea masiva cu care a fost investit Victor Ponta in afara tarii ar trebui sa-i fie retrasa. A mintit, a mintit, a mintit. A mintit planetar, daca vreti. I-a mintit pe toti, pe Barroso, pe Merkel, pe Biden si pe Obama.

Respect? Pentru minciuna?

Tuturor acestor lideri puternici ai lumii le-a promis ca nu se va atinge de justitie, de statul de drept. Nu poate spune azi ca n-a stiut ce voteaza majoritatea USL. Ar insemna sa admita ca nu o controleaza, ceea ce-i la fel de grav. In realitate, stia foarte bine, dupa cum aflam de la partenerul sau de coalitie, Crin Antonescu. Liderul PNL insinueaza ca premierul i-ar fi propus – ce altceva – o minciuna: sa spuna public ca nu-i de acord cu amnistia, dar s-o voteze, calificand ideea „cam stupida”.

Prins cu aceasta noua minciuna planetara, Victor Ponta a reactionat obraznic impotriva ambasadelor SUA, Marii Britanii, Germaniei si Frantei, care au luat pozitie impotriva votului din parlament, cerandu-le sa nu se mai amestece in treburile interne ale Romaniei. Americanilor le-a sugerat ca, daca nu le convine, Chevron n-are decat sa-si ia talpasita. In urechile unora a sunat ca o forma de santaj pe fata.

Sa respecti ce? Santajul?

Azi, partenerii externi vad, poate, ceea ce parea neclar acum cativa ani: un politician periculos, gata oricand sa treaca orice linie rosie, sa apeleze la orice arme interzise pentru a-si apara pozitia. Vedem azi un Ponta nationalist, aliat cu infractori, cu moguli, cu pegra societatii, acceptand sa transorme oficial banditismul in politica de stat, numai si numai pentru a se mentine la putere. Mai are cineva nevoie de probe sumplimentare? Ii vor acorda partenerii externi a treia sansa, dupa afacerea plagiatului, dupa criza politica din 2012 si dupa martea neagra? Il vor trata cu respectul cerut cu atata insistenta?

Cum se va schimba scenariul la prezidentialele din 2014? Foarte posibil ca Victor Ponta sa incerce o delimitare de putere si o noua legitimare externa, lasand la o adica functia de premier pentru pozitia onorabila de comisar european. Pare sa fie un scenariu luat serios in calcul la varful USL. Nu e clar daca-i va reusi o astfel de miscare, dar pana atunci va apela fara jena la discursul nationalist si se va apara cu sloganul politicianului ramas fara argumente: sa nu ne spuna altii ce sa facem la noi in tara. Se va arunca iarasi in bratele baronilor, mogulilor, penalilor pentru a-si salva pielea.

Tot respectul baronilor.

Observati ca Dan Voiculescu l-a acuzat pe Crin Antonescu ca s-a aliat cu Traian Basescu pentru a-l trimite la puscarie. N-am auzit sa fi zis ceva de Victor Ponta. La acest capitol, nu incape indoiala: Victor Ponta se bucura de tot respectul penalilor. Are ceva pe placul lor.

Un bun amic l-a plasat pe liderul PSD intr-una dintre urmatoarele categorii: sunt politicieni care cred in valori, politicieni care nu cred in nimic si politicieni care nu cred ca exista oameni care cred in ceva. Alegeti voi ce i se potriveste mai bine.

Respect.

Nota: O prima varianta a acestui text a aparut in ultimul numar alRevistei 22.