Reuters: Un deepfake folosit recent arată că s-a depășit o nouă graniță a dezinformării

Oliver Taylor, student la Universitatea din Birmingham din Anglia, are douăzeci și ceva de ani, cu ochi căprui și un zâmbet ușor rigid. Profilele online îl descriu ca fiind un iubitor de cafea care a fost crescut într-o familie tradițională evreiască. Postările sale de pe blog dezvăluie un interes activ pentru antisemitism și problemele comunității evreiești, un cititor fidel din Jerusalem Post și Times of Israel. Adevărul? Oliver Taylor pare a fi o ficțiune elaborată, un deepfake, potrivit Reuters.

• n.r. deepfake înseamnă conținut falsificat cu ajutorul inteligenței artificiale, adică înregistrări video sau audio care arată și sună ca și cum ar fi reale, însă, de fapt, nu au existat

Universitatea sa spune că nu are nicio înregistrare despre el. Nu are nicio amprentă online evidentă dincolo de un cont pe site-ul de întrebări și răspunsuri Quora, unde a activat două zile în martie.

Două ziare care au publicat textele sale spun că au încercat să-l identifice, dar nu au reușit. Și experții în imagini trucate au folosit programe de analiză criminalistică de ultimă generație pentru a determina dacă fotografia de profil a lui Taylor este un ”deepfake”.

Reporterii Reuters nu știe cine este în spatele lui Taylor. Apelurile la numărul de telefon din U.K. pe care l-a furnizat editorilor au atras un mesaj automat de eroare și nu a răspuns la mesajele lăsate la adresa Gmail pe care a folosit-o pentru corespondență.

Reuters a fost alertat despre Taylor de către academicianul londonez Mazen Masri, care a atras atenția la sfârșitul anului 2018, când a ajutat la lansarea unui proces împotriva companiei de supraveghere NSO, în numele presupusei victime mexicane a tehnologiei de hacking telefonic a companiei.

Într-un articol din ziarul evreu american The Algemeiner, Taylor i-a acuzat pe Masri și pe soția sa, militanta pentru drepturile palestiniene Ryvka Barnard, că sunt „simpatizanți ai terorismului”.

Masri și Barnard au respins acuzația.

Masri a spus că a scos fotografia de profil a lui Taylor. Nu a putut să-l identifice, dar ceva de pe chipul tânărului „părea stins”.

Șase experți intervievați de Reuters spun că imaginea are caracteristicile unui deepfake.

„Distorsiunea și neconcordanțele din fundal sunt un semn al unei imagini sintetizate, așa cum sunt câteva sclipiri în jurul gâtului și gulerului”, a spus pionierul criminalistic de imagine digitală, Hany Farid, care predă la Universitatea din California, Berkeley.

Artistul Mario Klingemann, care folosește în mod regulat astfel de tehnici în opera sa, a declarat că fotografia „are toate caracteristicile caracteristice” ale unui deepfake. „Sunt 100% sigur”, a spus el.

Mariajul dintre deepfake și și dezinformare

Persoana Taylor este un exemplu rar al unui fenomen care a apărut ca un exemplu-cheie al erei digitale: mariajul dintre deepfake și și dezinformare.

Amenințarea este o preocupare tot mai mare în Washington și Silicon Valley. Anul trecut, președintele Comitetului de Informații, Adam Schiff, a avertizat că videoclipul generat de computer ar putea „transforma un lider mondial într-un manechin al unui ventriloc”. Luna trecută, Facebook a anunțat concluzia Deepfake Detection Challenge – o competiție menită să îi ajute pe cercetători să identifice automat filmările falsificate.

Deepfake-urile precum Taylor sunt periculoase, deoarece pot ajuta la construirea „unei identități total de netestat”, a spus Dan Brahmy, al cărui startup Cyabra este specializat în detectarea unor astfel de imagini.

Brahmy a spus că anchetatorii care urmăresc originea unor astfel de fotografii sunt lăsați „să caute un ac într-un car cu fân, cu excepția faptului că acul nu există”.

Taylor pare să nu fia vut prezență online până când a început să scrie articole la sfârșitul lunii decembrie. Universitatea din Birmingham a declarat că nu poate găsi „nicio înregistrare a acestei persoane folosind aceste detalii”.

Redactorii de la Jerusalem Post și The Algemeiner spun că l-au publicat pe Taylor după ce le-a trimis povești prin e-mail. Nu a cerut să fie plătit, au spus ei și nu au luat măsuri agresive pentru a-i afla identitatea.

„Nu suntem o operațiune de contrainformații”, a spus redactorul-șef al Algemeiner, Dovid Efune, deși a menționat că de atunci ziarul a introdus noi garanții de verificare a sursei.

După ce Reuters a început să întrebe despre Taylor, The Algemeiner și Times of Israel i-au șters articolele.

Taylor a trimis prin e-mail un protest la ambele publicații, dar redactorul editorial al Times of Israel, Miriam Herschlag, a declarat că l-a mustrat după ce nu și-a putut demonstrat identitatea.

În schimb, Jerusalem Post și Arutz Sheva i-au păstrat online articolele lui Taylor, deși aceștiaa din urmă au înlăturat referința cu „simpatizanți ai teroriști” în urma unei plângeri din partea lui Masri și Barnard.