Science Report: Au descoperit olandezii o metodă mai eficientă de a depista minciunile? Se trăia mai sănătos în perioada preindustrială? Care ar fi cultura care să hrănească pe toată lumea dar să și salveze planeta?

​Au descoperit olandezii o metodă mai eficientă de a depista minciunile? ● Se trăia mai sănătos în perioada preindustrială? ● Care ar fi cultura care să hrănească pe toată lumea dar să și salveze planeta?

Au descoperit olandezii o metodă mai eficientă de a depista minciunile?

Cel puțin asta susțin ei, adică o echipă de cercetători de la Universitatea din Amsterdam, precum și de la cele din Maastricht și Tilburg. Ca să fie treaba cât se poate de serioasă, articolul lor a apărut inclusiv în revista Nature. Dar, ăsta e adevărul, apariția în Nature nu prea mai reprezintă de ceva vreme un etalon al corectitudinii.

În ce îi privește pe cercetătorii olandezi, ei susțin că au efectuat nu mai puțin de nouă teste, cu două grupuri de studenți și peste 1.445. de voluntari. Mai exact, unui grup de studenți i s-a cerut să petreacă o jumătate de oră în campus și să facă anume activități prestabilite: să meargă la bibliotecă, să sune un coleg și să bea o cafea. Celălalt grup avea ca misiune să nu întreprindă fix activitățile astea.

Apoi, toți studenții trebuiau să spună că indeplinit misiunile primului grup. Au dat asta inclusiv în scris, în interviuri video, ba chiar și în întâlniri pe viu cu cei care îi chestionau. La final, cei 1.445 de voluntari trebuiau să depisteze cât mai multe persoane care mințiseră.

Cei mai mulți s-au folosit de semnele clasice, respectiv limbajul trupului (pupile mărite, puls accelerat, transpirația palmelor, nervozitate, ezitări, tremur al vocii etc.). Numai că rezultatele nu au fost foarte concludente. În schimb, foarte mulți dintre cei care intervievau au dat rezultate bune atunci când au început să întrebe studenții despre detalii legate de acțiunile lor. Cum ar veni, totul stă în detalii, căci mincinoșii au început repede să se încurce în propriile declarații.

Acum, personal, nu știu ce au descoperit olandezii, dar lucrurile astea se știu de când lumea. Plus că ele fac baza oricărei anchete în care se iau și declarații de la suspecți. Primul caz care îmi vine în minte este cel al Tezaurului de la Pietroasa și al anchetei la care a fost supus Anastase Tarpa, unul dintre cei care a încercat să își însușească tezaurul. Cum el spunea că l-a dat unui căruțas, anchetatorii din secolul al XIX-lea i-au pus o serie de întrebări cheie: ce culoare aveau caii, ce culoare aveau hainele căruțașului, în ce direcție era orientată căruța șamd.

În concluzie, fie prin Țările Române exista încă din secolul al XIX-lea un avans incredibil al tehnicilor criminalistice, fie Nature a dat-o iar cu bățul în baltă. Asta apropo de minciunele.

Se trăia mai sănătos în perioada preindustrială?

Pentru a răspunde la o astfel de întrebare, mai mulți cercetători de la Universitatea din California au testat nu mai puțin de 1.165 de persoane din două comunități de nativi din Bolivia, Tsimane și Moseten, al căror mod de trai a rămas, în cea mai mare parte, asemănător celui din perioada preindustrială.

Subiecții au fost selectați din grupul de vârstă 40-49 de ani, apoi au fost transportați la cel mai apropiat spital, acolo unde au fost supuși mai multor teste generale: tensiune, colesterol, starea generală a sănătății șamd. Nu se poate spune că a fost vreo surpriză să se descopere că indivizii în cauză au o rată mult mai scăzută de afecțiuni cerebrale și cardiovasculare decât populația cu aceeași vârstă din America de Nord sau Europa.

Ideea este că nativii Moseten au luat contact cu tehnologia modernă și cu avantajele acesteia. Cum ar veni, ei pot fi considerați o etapă de tranziție între stilul conservator de viață al comunității Tsimane și cel al oamenilor moderni. Iar asta s-a văzut clar inclusiv în rezultatele testelor medicale.

Concluzia studiului a fost că, da, lumea modernă a adus o serie de beneficii: o hrană mai diversificată, servicii medicale mult mai performante etc. Pe de altă parte, beneficiile astea au venit și cu reversul medaliei: sedentarism, stres, obezitate, plus o sumedenie de afecțiuni legate de asta. Și de aici și paradoxul. Mai exact, în trecut, accesul la mai multe surse de hrană și un efort minim pentru a ajunge la el se traducea prin sănătate sporită, succes evolutiv, viață îndelungată etc.

Cu timpul, susțin cercetătorii americani, oamenii au depășit „linia roșie”. Iar asta se vede în emergența bolilor cardiovasculare sau neurodegenerative. Practic, ei ar trebuie să se întoarcă la acel echilibru care să însemne nici foarte mulți nutrienți, dar și un efort fizic care să îi mențină în formă.

În concluzie, nici studiul ăsta publicat în PNAS nu ne aduce vreo mare revelație. Asta o cam știam și noi. Dar, dacă aduci și exemple clare, cu populații native, dă mai bine și pare și mai convingător, nu-i așa?

Care ar fi cultura care să hrănească pe toată lumea dar să și salveze planeta?

Să replantezi pădurile în detrimentul culturilor agricole, dar să reușești să hrănești mult mai multe persoane în același timp, poate părea un paradox. Și totuși, se pare că ar exista o soluție. Cel puțin așa susține un grup de cercetători de la Universitatea din Stirling, într-un studiu publicat tot în revista PNAS.

Și care ar fi soluția care le-a scăpat fermierilor de peste tot? Ciupercile de pădure, spun scoțienii. Și nu doar că o spun, ci au în plan să și convingă autoritățile din Scoția să planteze cât mai mulți copaci, pentru a-și demara proiectul.

Conform studiului, ciupercile din specia Lactarius indigo ar fi unele dintre cele mai bune candidate pentru astfel de culturi ale viitorului. Tot ce trebuie făcut este ca sporii lor să fie inoculați în puieții ce urmează să fie plantați. De acolo, natura își va face treaba.

Cultivate în cantități mari, ciupercile ar putea asigura hana pentru milioane de oameni și ar salva și planeta, prin reducerea semnificativă a emisiilor de carbon. Toate bune și frumoase, cel puțin pe hârtie.

Ideea este că nu toată lumea este de acord cu propunerile cercetătorilor scoțieni. Modul în care astfel de culturi ar stoca o cantitate mare de carbon nu este încă înțeles pe deplin. Apoi, monoculturile în silvicultură nu sunt chiar cele mai recomandate pe termen lung. Într-un cuvânt, cercetătorii ăia s-ar cam fi lăsați luați de valul optimismului.

Dar, încercarea moarte n-are. N-or salva ei chiar toată planeta, dar important e să înceapă de undeva. Mai ales că timp mult nu prea mai este.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro