Science Report: Cam cât ne-ar lua să colonizăm alte planete. Și păsările pot fi otrăvitoare. Peste 10.000 de artefacte precolumbiene au fost deja returnate Mexicului de către SUA

​Cam cât ne-ar lua să colonizăm alte planete ● Și păsările pot fi otrăvitoare ● Peste 10.000 de artefacte precolumbiene au fost deja returnate Mexicului de către SUA

Cam cât ne-ar lua să colonizăm alte planete

Multă lume face confuzie între ideea de a trimite un echipaj pe o planetă îndepărtată, sau pe vreun satelit, și a o și coloniza. E ca și cum ai spune că, gata, am făcut Stația Spațială Internațională și am colonizat spațiul cosmic. Nu funcționează așa.

În ce privește colonizarea spațiului cosmic, ai nevoie de cel puțin o bază permanent locuită, de o economie măcar incipientă care să facă viabilă colonia respectivă, dar și de o populație suficient de numeroasă, în cazul în care nu se mai plănuiește întoarcerea pe Terra.

Deocamdată, suntem la stadiul în care China și Rusia au relansat cursa spațială pentru crearea primelor baze de pe Lună și de pe Marte. Trecem peste promisiunile lui Elon Musk de a trimite un milion de oameni pe Planeta Roșie până în anul 2050. Ne-am cam convins cum stă treaba cu afaceristul în cauză.

Tot acum ne aflăm și la stadiul în care doar visăm la colonizarea unor planete din afara sistemului nostru solar. La tehnologia pe care o avem, ne-ar lua mii, poate zeci sau sute de mii de ani, pentru a ajunge la o planetă care să și poată să susțină viață. Ah, și mai întâi trebuie să o găsim. În cazul ăsta, Marte rămâne cea mai viabilă destinație, chiar dacă nu e cea mai primitoare planetă din Univers.

Și, chiar dacă s-ar concentra eforturile către acest deziderat, așa cum spun chinezii că vor să trimită primul echipaj acolo în anul 2033, tot nu vom avea o colonie marțiană prea curând. Va fi nevoie de multe decenii pentru a o vedea realizată.

În ceea ce privește colonizarea planetelor din alte sisteme solare, avem și o veste bună. Teoretic, cu fiecare secol care trece, oamenii descoperă tehnologii care măresc viteza de deplasare cam de zece ori. Dar nici departe nu suntem, că acum un secol lumea încă se dădea cu calul. Astfel, dacă extrapolăm exercițiul ăsta de imaginație, vom avea nevoie cam de vreo 500 de ani pentru a construi o navă spațială capabilă să transporte un echipaj de circa 500 de oameni spre o planetă îndepărtată.

Un echipaj care va trebui să își antreneze piloți și specialiști la fiecare generație, căci va dura, așa cum spuneam, mii de ani ca să ajungă unde trebuie. Până atunci, mai e însă o problemă. Să reușim să supraviețuim pe planeta pe care deja o avem.

Și păsările pot fi otrăvitoare

Nu ne referim aici la cele pe care le cumpărați de la piață pentru a le consuma. Despre astea stiți deja că, în multe cazuri, sunt injectate și hrănite cu toate tâmpeniile. Noi vorbim azi despre păsări care au dezvoltat abilitatea de a depozita neurotoxine în pene și piele, astfel încât prădătorii să se gândească de două ori înainte de a le mai ataca.

Un studiu publicat recent în revista Molecular Ecology descrie două astfel de specii aviare descoperite recent în Noua Guinee. Pachycephala schlegelii și Leadryas rufinucha pe numele lor științific, sunt cele două specii care posedă aceeași neurotoxină prezentă și la anumite specii de broaște din America Centrală și de Sud, batrachotoxina.

Neurotoxina asta este atât de toxică încât poate duce la convulsii puternice și un infarct miocardic aproape imediat după contactul cu ea. Cercetătorii care au făcut descoperirea, spre exemplu, au fost norocoși. Au simțit o iritare a ochilor și a căilor nazale doar culegând penele dintr-un cuib. Asta a și dus la cercetarea lor amănunțită.

Din datele obținute până acum, păsările din speciile amintite obțin neurotoxina din mediul înconjurător. Mai exact, consumă surse de hrană care o conțin deja. E clar că nu ele o produc, dar sursa încă reprezintă un mister care urmează să fie dezlegat.

Cercetătorii susțin că, în acest caz, este vorba despre o trăsătură evolutivă cunoscută, dar foarte rară la păsări, în care un animal dezvoltă abilitatea de a consuma o hrană otrăvitoare, devenind el însuși otrăvitor. Mai mult, el suferă mutații genetice care îi permit să reziste la influența otrăvurilor.

Problema cu cercetarea celor două specii de păsări, posibil și a altora, este că junglele din Noua Guinee nu sunt chiar cel mai primitor loc din lume, susțin specialiștii. Nu atâta vreme cât conflictele tribale sunt la ordinea zilei și atât vreme cât canibalismul a dispărut doar pe hârtie. În cazul ăsta, sunteți de acord, păsările alea pot să mai și aștepte, că nu arde chiar așa tare.

Peste 10.000 de artefacte precolumbiene au fost deja returnate Mexicului de către SUA

Faptul că America Centrală a fost jefuită încă din perioada colonială nu este vreo mare revelație. S-a întâmplat peste tot pe unde unele popoare au fost cucerite de către altele. Iar una din țintele predilecte ale atacatorilor a fost reprezentată de bunurile de patrimoniu. În special, vestigiile arheologice.

Astfel, milioane de artefacte au ajuns în colecții particulare sau prin muzee occidentale, fără ca posesorii lor să se obosească prea tare să afle de unde veneau ele cu adevărat. Și chiar dacă știau, au tăcut mâlc. De fapt, unele țări încă refuză să returneze ceea ce au furat odinioară de la alții. Cunoaștem.

În cazul de față, autoritățile din SUA, până să apuce să construiască zidul visat de Donald Trump la granița cu Mexicul, și-au dat seama că trebuie să mai rezolve o problemă. Cea a patrimoniului mexican aflat pe teritoriul Statelor Unite.

Astfel, grație unui parteneriat între cele două țări, peste 10.000 de artefacte precolumbiene au fost returnate deja Mexicului. Printre acestea, cel mai recent caz, o statuie impresionantă, de 1,8 m înâlțime, 1,5 lățime, și circa o jumătate de tonă greutate.

Botezată „Monstrul Pământului”, statuia reprezintă o creatură cu gura larg deschisă, prezentă adesea în gravurile precolumbiene, cu precădere cele olmece. De altfel, se estimează că statuia a fost creată acum circa 2.400-2.800 de ani, chiar de către artizani olmeci.

Nu se știe când și cum a fost sustrasă și transportată în SUA. Nu e chiar o statuetă de buzunar. Ce se știe este că un studiu asupra ei a fost realizat de abia în anul 1968. Nu se spune nici de unde a fost recuperată. Doar că a fost găsită și că a fost deja expediată către Mexic. Tot e bine și așa. Bine că a ajuns acasă!

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro