Science Report: Cel mai renumit astronom de la Harvard spune că o navă stelară extratrestră s-ar afla în apropiere (și nu-i pasă ce spun colegii)

Pe biroul lui Avi Loeb, președintele Departamentului de Astronomie de la Universitatea Harvard, o pagină plină cu ecuații stă la marginea dinspre scaunele vizitatorilor. „Asta am făcut noaptea trecută”, spune Loeb. „Sunt calcule care vin în sprijinul teoriei că o navă cosmică extraterestră, sau o parte din ea, s-ar putea afla acum în zbor pe lângă orbita lui Jupiter”.

Înainte de a lansa anul trecut povestea vehiculului extraterestru, Loeb era cunoscut pentru expunerile publice despre modestie. Modestie personală, despre care spune că a deprins-o crescând la o fermă. Iar ceea ce Loeb numește „modestie cosmică” este ideea că nu e decât aroganță să credem că suntem singuri în univers, sau măcar o specie cu totul deosebită. Acum spune că patru echipe de jurnaliști i-au trecut prin birou toamna trecută, când teoria navei străine a devenit virală și cinci companii de filme sunt interesate să facă unul despre viața lui.

De când a publicat controversatul articol, Loeb a fost permanent în atenția mediilor de informare din pricina celebrității de a fi probabil cel mai titrat suporter contemporan al existenței extratereștrilor – astronomul de top de la Harvard care bănuiește că o tehnologie din alt sistem solar ne bate la ușă.

Ceea ce i-a lăsat perplecși pe unii dintre omologii săi, care afirmă că este o teorie prea subțire sau sunt uluiți că șeful de departament de la Harvard vorbește despre extratereștri. Dar nu se poate spune că Loeb este un om cu idei ciudate. Când astronomii din Hawaii au dat spre sfârșitul lui 2017 peste primul obiect interstelar cunoscut – o sclipire care trecea atât de repede pe lângă Soare încât nu putea proveni decât de la altă stea – Loeb avea trei decenii de profesorat în Ivy League și sute de publicații în palmares, majoritatea despre natura găurilor negre, galaxii timpurii și alte subiecte fără legătură cu paginile tabloidelor.

Așa că, atunci când se părea că toți astronomii de pe planetă se străduiau să înțeleagă cum de obiectul interstelar (numit „Oumuamua”, „cercetaș” în havaiană) s-a nimerit în zona noastră din Calea Lactee, sugestia teribil de încrezătoare a lui Loeb că ar proveni de la altă civilizație n-a putut trece neobservată. „Considerând că are o origine artificială, Oumuamua este o pânză ușoară, plutind în spațiul interstelar ca o rămășiță dintr-un echipament avansat tehnologic”, a scris Loeb împreună cu colegul Shmuel Bialy în Astrophysical Journal Letters în noiembrie, stârnindu-i pe entuziaștii E.T. și perturbând orbitele fragile ale academiilor spațiale.

„O insultă la adresa cercetării științifice oneste”; „Un exemplu șocant de știință senzaționalistă și rău motivată”; „O lucrare în care nu crezi, publicată ca să te afli în treabă” – așa au sunat recenziile altor savanți de renume. Mulți dintre ei cred că Oumuamua este un fel de stâncă, fie un asteroid ejectat de o stea în distrugere acum sute de milioane de ani, fie o cometă de gheață rătăcind în abis. Dar se mișcă prea repede pentru o piatră inertă care se îndepărtează de Soare ca și cum ar împinge-o ceva, punctează Loeb. Iar dacă ar fi o cometă care împrăștie jeturi de vapori, observațiile limitate ale astronomilor nu le-au detectat.

Comportamentul lui Oumuamua nu este, cum cred cei mai mulți, cel al unei bucăți de piatră ca un cartof alungit, argumentează Loeb, ci al unui obiect foarte lung și nu mai gros de un milimetru, ceva ca o clătită sau o pânză de corabie lungă de un kilometru, atât de ușoară încît lumina Soarelui o împinge în afara sistemului nostru solar.

Iar când nu spune răspicat că este opera extratereștrilor, el spune că nu se poate gândi la altcineva decât la ei, care să corespundă datelor cazului. Și o spune pe toate canalele de știri internaționale. „Mulți au crezut că, odată ce povestea va deveni publică, voi face un pas înapoi. Îl voi face când cineva îmi va demonstra contrariul! Cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla este să fiu îndepărtat de la toate problemele administrative și asta mi-ar da și mai mult timp să mă concentrez pe știință”.

Avi Loeb a intrat la Institute for Advanced Study la Princeton („unde a fost și Einstein”) spre sfârșitul anilor ʼ80. Mai târziu a obținut o poziție de asistent la Departamentul de Astronomie de la Harvard, unde „de 20 de ani nu mai fusese nimeni promovat din interior… Am fost titularizat ca profesor după trei ani”.

Când povestește, parcă este o versiune cerebrală a lui Forrest Gump – cu Loeb solitar în explorarea științifică și intersectându-se ocazional cu giganți ai domeniului. Stephen Hawking a luat cina la el acasă. Steven Spielberg i-a cerut sfaturi pentru un film. Miliardarul rus Uri Milner a stat pe canapeaua din biroul lui și i-a cerut ajutorul pentru proiectarea primei nave interstelare a omenirii, la care lucrează cu un buget de 100 de milioane de dolari și cu sprijinul lui Mark Zuckerberg și al regretatului Hawking.

După ce se termină interviul, Loeb se duce la curs în fața bobocilor de la cea mai prestigioasă universitate. După 10 minute, se întrerupe și îi întreabă: „A auzit cineva de Oumuamua? Ce înseamnă?”. Aproape toți studenții încuviințează. Matt Jacobsen, care vine la Harvard dintr-o comunitate rurală din Iowa, spune încet: „Sunt speculații că ar proveni de la altă civilizație”.

„Cine a lansat aceste speculații?”, întreabă zâmbind Loeb.

Se lasă liniștea în clasă până când Jacobsen strigă: „Dumneavoastră? Dumnezeule mare!…”, iar profesorul zâmbește și mai larg.

(The Washington Post)