Science Report: China a decis unde anume va construi viitoarea bază lunară. Am putea depista viața pe Enceladus, fără ca măcar să coborâm pe suprafața sa. Un premiant Nobel ne învață cum să gătim pastele și să salvăm planeta în același timp

​China a decis unde anume va construi viitoarea bază lunară ● Am putea depista viața pe Enceladus, fără ca măcar să coborâm pe suprafața sa ● Un premiant Nobel ne învață cum să gătim pastele și să salvăm planeta în același timp

China a decis unde anume va construi viitoarea bază lunară

E clar că ne aflăm într-o a două cursă spațială, diferența fiind că s-au schimbat doar actorii. De data aceasta, China se întrece cu SUA iar miza este satelitul natural al Terrei, Luna. Dacă americanii și-au adus aminte după fix 50 de ani că pot trimite oameni pe Lună, iar că planurile unei baze selenare existau încă dinainte de aselenizare, chinezii par deciși să facă ei primul pas.

Iar miza, cel puțin la nivel oficial, este construirea unei baze lunare. Între timp, China anunță că ar fi găsit deja locul în care să amplaseze viitoarea stație internațională. Mai precis, Polul Sud al Lunii. Într-un studiu publicat în revista Planetary and Space Science, mai mulți cercetători chinezi susțin că Polul Sud pare cel mai viabil din acest punct de vedere.

În primul rând, acolo se află, conform datelor, cele mai mari rezerve de apă, o resursă crucială în planul construirii unei viitoare baze. De asemenea, acolo se află și bazinul Aitken, cel mai mare și mai vechi crater de pe Lună, unul care ar putea oferi informații vitale despre modul în care s-a format Luna și, implicit, sistemul nostru solar.

Nu în ultimul rând, Polul Sud are o temperatură constantă, susțin specialiștii chinezi, o suprafață plană, ideal pentru a pune bazele unei stații internaționale. Pentru asta, zic ei că mai au nevoie de câteva misiuni. Spre exemplu, sonda spațială Chang’e 6, care va fi lansată în 2025, are ca scop colectarea de mostre de sol lunar din regiunea amintită. Chang’e 7 (programată pentru 2026) va efectua o analiză detaliată a Polului Sud, în timp ce Chang’e 8 urmează să valideze tehnologiile care vor fi implementate acolo.

Odată cu încheierea misiunilor Chang’e, după 2030, China are în plan să trimită pe Lună și primul său echipaj uman. Intenția este ca în 2035 să pună bazele stației spațiale pe care o va construi în colaborare cu Rusia. Toate bune și frumoase pe hârtie. Să vedem însă dacă treburile vor merge conform planului. În plus, e de urmărit și cum vor răspunde americanii, care tocmai au lansat și ei programul Artemis. Apropo, scopul Artemis ar fi cam același.

Am putea depista viața pe Enceladus, fără ca măcar să coborâm pe suprafața sa

Știm toți că Enceladus, unul din sateliții planetei Saturn, este unul dintre cei mai importanți candidați pe lista corpurilor cerești care ar putea susține viața. N-aveți cum să nu știți, că numai noi cât v-am împuiat capul cu asta.

Ideea este că e mai greu cu depistatul ei. Al vieții. Nu e ca și cum ar țopăi pinguinii enceladusieni la suprafață, numai bine să îi iei la ochi cu pușca cu lunetă, ca să te mai relaxezi și tu după atâta drum și zdroabă. În plus, să te duci să forezi prin gheața aia de zeci de kilometri te costă de te cocoșează, nu ai nicio garanție că ai dat banii pe vreun rezultat palpabil, bașca te mai și plictisești până termini. Deci, nu se face.

Pare-se însă că avem și alte soluții. Asta o spun niște băieți americani, specialiști în biologie, în revista The Planetary Science Journal. Teoretic, zic ei, ar fi bine să mergem prin zona Polului Sud al lui Enceladus, că acolo gheața e mai subțire, nu are decât la vreo 5 kilometri grosime, și partea frumoasă e că rămânem în spațiu, frumos, nici nu trebuie să coborâm.

Și ce facem acolo? Așteptăm gheizerele care, așa cum ne-a transmis sonda Cassini acum mai bine de zece ani, au și sute de kilometri înălțime. Vine gheizerul, pac și noi cu colectarea de mostre din el! Ei, aici intervine partea interesantă. Ce căutăm noi în mostrele alea? Că e mai greu să ajungă materialul biologic până în spațiu. Metan știm deja că există, nu ne mai agităm cu el.

Păi, ne învață aceiași specialiști, căutăm aminoacizi. Respectiv glicină. E o semnătură indirectă a vieții, dar tot e mai bună decât nimic. Dacă găsim suficientă glicină, avem și dovada existenței vieții. Case closed! Next!

Un premiant Nobel ne învață cum să gătim pastele și să salvăm planeta în același timp

Premiantul Nobel e italian. Altfel nu ar fi vorbit de paste, evident. Îl cheamă Giorgio Parisi, a luat premiul pentru fizică, deci e băiat cu liceul terminat, ne putem baza pe ce spune. Și spune el că am cheltuit o grămadă de bani aiurea brambura până acum, și o facem în continuare, gătind paste ca disperații. Bașca distrugem și planeta.

Mai bine, ne îndeamnă Parisi, să schimbăm puțin modul de gătire al pastelor. Spre exemplu, cum se gătesc ele? Păi, se pun în apă, acolo unde se hidratează și iau cât H2O pe convine. Pe măsură ce încălzim apa, proteinele alea devin comestibile. Teoretic, în funcție de grosimea pastelor, se fierb între 10 și 15 minute. Enorm! Asta se traduce prin milioane de dolari cheltuiți anual în fiecare țară pentru gătitul pastelor. Ca să nu mai vorbim de risipa de energie.

Dacă am opri fierberea la jumătatea timpului și am pune un capac la oala cu paste, am obține același efect, cu toate beneficiile pe care le obținem pentru planetă. O altă metodă ar fi să lași pastele în apă rece câteva ore. Ele vor arăta ca scoase din oala fierbinte. Nu mai trebuie decât torni niște apă caldă peste ele și aia e. Artă și precizie.

Evident, au sărit mai mulți chefi de la restaurante cu maximum de stele Michelin care au spus că ăsta e sacrilegiu, că pastele vor fi de toată jena, plus că nici clienții lor nu vor mânca așa ceva. Trecem peste faptul că din cauza ălora care mănâncă paste la cinci stele nu o să mai avem noi planetă, că atât îi interesează pe ei. Adăugăm însă că nici voi nu sunteți din ăia, iar aplicarea acestor principii în bucătărie ar putea să vă ofere paste tot atât de jenant gătite pe cât vă ieșeau și înainte, dar fluturașii, albinuțele și alte animăluțe drăgălașe pe care nu le consumați în bucătărie vă vor fi veșnic recunoscătoare pentru că le-ați salvat casa.

Sursa foto: profimediaimages.ro