Science report: Ciudatele efecte ale testosteronului. De ce e bine să nu gândești prea mult. Somnul e bun, mai ales dacă e când trebuie. Unde se duc muștele, când se duc?

Ciudatele efecte ale testosteronului ● De ce e bine să nu gândești prea mult ● Somnul e bun, mai ales dacă e când trebuie ● Unde se duc muștele, când se duc?

• Ciudatele efecte ale testosteronului. După cum bine se știe, la bărbați, un nivel ridicat de testosteron este asociat cu o activitate sexuală sporită, cu trăsături masculine pronunțate, cu o combativitate crescută șamd. Pe femei, în schimb, le face mai mustăcioase și mai agresive. Ei, uite că asta nu e totul. O echipă de specialiști în neuroștiințe de la Universitatea din Emory, Atlanta, a efectuat niște teste pe gerbili (niște rozătoare de mici dimensiuni) și a obținut rezultate surprinzătoare. Ăștia au pus doi gerbili de sex opus într-o cușcuță, animalele s-au împerecheat și, după cum se știa deja, ele mai sunt și drăgăstoase. În sensul că le place să se țină în brațe. Fix într-un moment ca ăsta, specialiștii i-au injectat masculului o doză de testosteron. În loc să devină agresiv, așa cum era de așteptat, masculul a devenit și mai drăgăstos, și-a îmbrățișat partenera și mai mult, a smotocit-o, ce a fost pe ei… dragostea de pe lume. Când au repetat experimentul, dar au pus doi masculi în aceeași cușcă, să vezi sămânță de scandal pe ăla mic injectat cu testosteron! De aici, au concluzionat specialiștii, testosteronul și oxitocina, hormonul fericirii, pot conlucra pentru a-l face pe mascul mai protectiv, mai afectuos, nu doar luptător, așa cum se credea până acum. Evident, gerbilii nu sunt oameni, dar diferențe prea mari nu ar trebui să fie, că și la ai noștri, când li se urcă testosteronul la cap, prezintă un nivel de inteligență similar cu al rozătoarelor. Oricum, dacă apare ceva nou, vă ținem la curent.

• De ce e bine să nu gândești prea mult. Bine a zis ce a zis, când a zis: nu îți obosi mintea, las-o odihnită, că nu știi când ai nevoie de ea! Ei, cam asta este și concluzia unui studiu publicat în revista Current Biology, în care ni se atrage atenția asupra pericolelor care pot apărea dacă stăm să ne batem capul cu toate tâmpeniile. Și, spun cercetătorii ăștia, perioadele de concentrare prelungite duc la eliberarea unui neurotransmițător numit glutamat. El oricum se elimină, iar în doze mici e chiar benefic. În doze mari, mai salcâm! Creierul vostru simte asta mai bine decât voi, și pentru asta își reduce activitatea. De asta vă simțiți obosiți, nu mai dați randament, nu mai luați decizii coerente, vai de viața voastră. Tot din cauza asta este bine să nu vă încărcați cu activități mentale obositoare, să nu vă gândiți prea mult la anumite lucruri, că vă faceți singuri rău. Oricum, și creierul acționează în același sens. Anume, când sunteți obosiți, el vă dictează să încheiați cât mai repede acțiunile care vă epuizează, ca să nu-l mai stresați. Asta nu vine întotdeauna cu cel mai bun rezultat, iar asta i-o puteți spune șefului direct când face scandal că nu dați randament. Dacă vi se face somn la muncă, semn clar, chiar trebuie să vă relaxați, să vă destresați, că așa țin oamenii muncitori firma în spate, nu șeful cu gura mare.

• Somnul e bun, mai ales dacă e când trebuie. Evoluția ne-a format pe noi, oamenii, ca să dormim noaptea. Teoretic, toți ar trebui să o facem. Din păcate, nu toți indivizii pot dormi noaptea, ba unii se simt chiar mai creativi, mai productivi, pe timpul nopții. Cunoaștem! Un studiu recent, publicat în Frontiers in Network Physiology, ne spune însă că lipsa de somn după miezul nopții are efecte negative, iar practica asta cu privarea de somn nu vă va duce prea departe. Testele realizate pe mai mulți subiecți au arătat că ăștia care nu dorm nopțile sunt mult mai înclinați spre depresie, anxietate, spre consum de tutun, droguri și alcool, mănâncă aiurea brambura, de asta o să-i și vezi cu mâinile pe piept cu mult mai devreme decât ar fi fost cazul. Și nu doar asta, dar până la momentul fatidic, ei sunt predispuși la decizii proaste, căci creierul nu mai dă randamentul optim, riscă să sufere pierderi financiare, să se îmbolnăvească, numai rele. În concluzie, după ce v-am învățat să nu vă stresați, acum venim cu un plus și vă spunem să vă odihniți noaptea, că altfel dați în altele.

• Unde se duc muștele, când se duc? Nu știm să vă răspundem încă unde se duc muștele căci, deocamdată, se lucrează doar la molii. Da, despre asta vom vorbi azi, respectiv despre migrațiile insectelor, unele dintre cele mai puțin cunoscute migrații din lumea animală. În fond, e la mintea cocoșului că sunt neînțelese, că doar nu poți pune un GPS în cârca țânțarului, apoi să îl urmărești să vezi pe unde hălăduie. Pentru asta, mai mulți cercetători germani de la Universitate din Konstanz, au ales o specie de molie, Sphinx ligustri, zisă și molia sfinx. Fiind ceva mai mari, pe una din astea s-a putut instala un dispozitiv minuscul de urmărire. Și a zburat molia asta, zic cercetătorii în articolul lor din Science, de le-a venit acru. Uneori și 80 de kilometri în patru ore, în linie dreaptă. Ce e interesant la moliile respective, ca de altfel la mai toate speciile de insecte, este că, deși trăiesc doar vreo șase luni (deci niciun individ nu știe drumul pe care au venit ai lui) toate se duc ață pe același traseu. Ți se și zbârlește părul de mână de ce poate face natura asta! Ce-or avea ele acolo în capul lor, în organismul fizic, ce busolă, nu se știe clar. Cert e că se duc an de an, pe vreo 4.000 de kilometri, din Africa în Europa, fără abatere. Ce iar nu se știe, dar sperăm că se va face lumină în cazul ăsta, este cum reușesc ele să zboare în linie dreaptă. Habar n-are nimeni. Mai ales că zboară uneori și în contra vântului, deci e sigur ca lumina zilei că știu ele ce fac. În fine, o altă concluzie este că poți fi plătit doar ca să te uiți după molii. Ceea ce nu e rău deloc. Și nu, nu e musai să fie deputat sau senator în România.