Sari direct la conținut

Science Report: Cum au dus radiațiile ultraviolete la cea mai mare extincție a vieții. Situația e cam păroasă. Originile variolei sunt mult mai vechi decât ne imaginam

HotNews.ro
permian, Foto: MasPix / Alamy / Alamy / Profimedia
permian, Foto: MasPix / Alamy / Alamy / Profimedia

​Cum au dus radiațiile ultraviolete la cea mai mare extincție a vieții ● Situația e cam păroasă ● Originile variolei sunt mult mai vechi decât ne imaginam

Cum au dus radiațiile ultraviolete la cea mai mare extincție a vieții

Atunci când vorbim despre cel mai distructiv eveniment din istoria vieții, dispariția în proporție de 80-90% a formelor de viață de acum 252 de milioane de ani, e un fapt cunoscut că întregul proces a fost generat de mega erupția unui supervulcan aflat pe teritoriul Siberiei.

Ce nu s-a stabilit încă pe deplin sunt pașii, sau etapele, care au dus la dispariția aproape în totalitate a vieții. Un studiu publicat recent în revista Science Advances atrage însă atenția asupra unui fenomen care, la vremea respectivă, a jucat un rol mult mai important decât se credea… distrugerea stratului de ozon și efectul radiațiilor ultraviolete asupra organismelor terestre.

Studiile realizate pe polen provenind din perioada respectivă, adică de la finalul Permianului, au putut arăta, în opinia cercetătorilor, una dintre cele mai importante etape din acel episod catastrofal. Mai exact, odată cu subțierea sau distrugerea parțială a stratului de ozon, toate organismele au fost expuse radiațiilor ultraviolete. În cazul de față de vom referi strict la plante.

Plantele au capacitatea de a-și modifica structura chimică pentru a se proteja de radiațiile UV, însă asta le reduce capacitatea de a face fotosinteză, iar ele devin sterile în timp. Și nu doar că devin sterile dar își pierd și valoarea nutritivă. Iar asta explică de ce extincția de la vremea respectivă a fost singura cunoscută în care inclusiv insectele au fost afectate. Practic, s-a creat un efect de domino, dispariția plantelor și a insectelor, baza lanțului trofic, fiind cea care a dus la catastrofa amintită.

Situația e cam păroasă

Știm toți că strămoșii noștri îndepărtați aveau corpul complet acoperit cu păr. De aici și interminabile discuții despre cum am ajuns noi, cei mai evoluați, să ne pierdem genele responsabile de așa pilozitate. Taica Darwin, spre exemplu, dădea cu presupusul și zicea că, posibil, să fi fost vorba de selecție sexuală. Cum ar veni, cei fără păr erau mai atractivi decât restul, de aici și transmiterea mutației.

Se pare că nu am pierdut nimic. Cel puțin asta susține o echipă de geneticieni din SUA într-un studiu publicat în revista eLife. Zic ei că pierderea părului este o dovadă clară a evoluției convergente, mai exact a apariției unor trăsături la specii al căror strămoș comun este foarte îndepărtat. Spre exemplu, delfinul care e tot mamifer dar care, la fel ca omul, nu mai are păr, deși pașii evolutivi urmați de el au fost unii complet diferiți de cei ai primatelor.

Ideea este că genele responsabile de creșterea părului pe tot organismul nu au dispărut, cel puțin în cazul oamenilor. O analiză genetică amplă efectuată de cercetătorii mai sus menționați a arătat că noi avem încă, bine merci, genele respective. Doar că ele s-au estompat. Cum ar veni, posibil ca bunelul Darwin să fi avut dreptate încă o dată, dar mai e de lucru până la a dovedi asta 100%.

Originile variolei sunt mult mai vechi decât ne imaginam

Variola, una dintre cele mai distructive boli cu care s-a confruntat omenirea și care numai în secolul XX a produs peste 300 de milioane de victime, a fost considerată, până recent, o boală relativ nouă. Cele mai vechi dovezi ale existenței ei veneau din anul 1050 d.Hr., din Lituania.

Evident, s-a prezumat că este ceva mai veche, atâta vreme cât mumii din Egipt sau China prezentau urme similare cu cele lăsate de variolă. Pe de altă parte, există și alte boli care pot lăsa semne similare. În concluzie, nimic nu era clar, iar singura dovadă certă rămânea cea din Lituania.

Ca să rezolve cazul, mai mulți specialiști din Italia au analizat evoluția genetică a virusului variolei (VARV). Le-a ieșit că strămoșul comun al virusului variolei și al altora asemănătoare ar fi apărut acum circa 3.800 de ani. Deci e posibil ca mumiile amintite chiar să fi avut variolă.

Ideea este că și strămoșul ăla comun ar fi evoluat din niște virusuri și mai vechi care să fi infectat oamenii încă de acum 7.700 de ani, poate chiar 8.000 de ani. Noroc că le-au oprit oamenii evoluția și că variola a fost eradicată oficial în 1980.

Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.

Sursa foto: profimediamages.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro