Science Report: Cum să reducem încălzirea globală cu niște explozii uriașe pe Lună. Uniunea Europeană este vinovată de dispariția broaștelor la nivel global. Codul nu a dispărut în apele suedeze, dar nici bine nu se simte

​Cum să reducem încălzirea globală cu niște explozii uriașe pe Lună ● Uniunea Europeană este vinovată de dispariția broaștelor la nivel global ● Codul nu a dispărut în apele suedeze, dar nici bine nu se simte

Cum să reducem încălzirea globală cu niște explozii uriașe pe Lună

Idei crețe despre cum să reducem efectele încălzirii solare au tot apărut în ultimii ani. Spre exemplu, să aruncăm în atmosferă, constant, aerosoli sulfuroși. Vom avea niște ploi de acid sulfuric dar, hei, ideea era să reducem cantitatea de radiații solare!

Am mai putea planta păduri cu sute de mii de copaci artificiali care să absoarbă dioxidul de carbon. Nu știm ce vom face cu el după aia, că nu avem chiar soluții viabile pentru a scăpa de carbon, dar se va lucra la asta, important este să îl scoatem din atmosferă. Putem să acoperim Groenlanda cu o pătură uriașă, albă, care să reflecte radiațiile solare.

Am putea să trimitem o armadă de mini navete spațiale care să orbiteze Terra la ecuator și care să absoarbă din radiațiile alea, să declanșăm artificial niște vulcani tereștri sau să modificăm vacile genetic astfel încât să mănânce usturoi, reducând numărul de pârțuri bovine cu 25%.

Ar mai fi multe idei valoroase dar, ați prins ideea, trebuie să se și vrea. Că aici e problema. În ordinea asta de idei, o echipă de cercetători de la Universitata din Utah, SUA, ne servește o soluție minune. Respectiv, de ce nu aruncăm, dom`ne, niște praf lunar în spațiu? Ar face minuni la sănătatea planetei.

Pentru asta nu avem nevoie decât de o bază lunară (se lucrează la așa ceva), niște dispozitive uriașe care să colecteze praful lunar (ne descurcăm și cu asta), apoi alte dispozitive care să catapulteze praful în spațiul cosmic (de bombe sau rachete spațiale ducem noi lipsă?) până în punctul în care gravitația Terrei și a Soarelui se află în echilibru, un așa numit punct Lagrange.

Odată ajuns acolo, praful va acționa ca o umbrelă, miliarde de fotoni vor fi opriți din a mai ajunge pe Terra ca să își facă de cap, și nici stratul de ozon nu va fi afectat grav, așa cum s-ar întâmpla dacă trimitem praful ăla prea aproape de noi. Am mai putea construi și o platformă spațială tot pe acolo, în punctul Lagrange, ca să ne ajute cu răspândirea uniformă a prafului. În plus, praful nu va sta acolo o veșnicie, deci o putem refolosi ori de câte ori avem noi chef și de câte ori simțim că se face prea cald.

Studiul privitor la umbrela asta de praf lunar a fost publicat în revista PLOS Climate. Cum spuneam, iată că soluții există. Important e să se și vrea, că niște trilioane de euro s-or găsi pe acolo, la teșcherea, n-ar fi asta o problemă.

Uniunea Europeană este vinovată oficial de dispariția broaștelor la nivel global

Numai în perioada 2010-2019, cantitatea de piciorușe de broască importată în UE a ajuns la circa 40,7 milioane de kilograme. Pe scurt, vreo 2 miliarde de broaște au fost sacrificate, ca să se îmbuibe europenii. Care europeni? În special francezii, că ei sunt cei mai mari consumatori. Dar nici cu belgienii nu ne e rușine, că ei importă cel mai mult, ca apoi să revândă în Franța.

Când a început să explodeze afacerea asta, prin anii `70, multe țări subdezvoltate au zis că le-a pus Europa mâna în cap, și că se vor umple de bani vânzând broaștele cu care oricum n-aveau ce face. Nu a funcționat căci, după doar vreo 10 ani, India și Bangladesh, spre exemplu, au fost nevoite să pună interdicție la exportul de broaște. Populația broaștelor a scăzut dramatic, iar efectele au apărut rapid.

Același lucru l-au simțit și albanezii, și turcii, și mulți alții care nu au avut grijă de broaște. Nu trebuia să fii vreun geniu ca să știi că broaștele au și ele un rol acolo în ecosistem. Mai exact, să consume insecte dăunătoare. Fără broaște, ești nevoit să apelezi la pesticide. Ai apelat la pesticide, ai poluat ecosistemul și duci la un efect de domino negativ de îți stă mintea în loc. Ca să nu mai spunem că, printre multe altele, pesticidele alea ajung și în broaștele pe care urmează să le consume europenii.

În concluzie, lăsați-o și voi mai moale cu picioarele de broască! Lăsați mofturile, că o faceți pentru binele planetei! Altfel, când v-au zis oamenii ăia să mâncați insectele dăunătoare în locul broaștelor, ați strâmbat din nas.

Codul nu a dispărut în apele suedeze, dar nici bine nu se simte

De mai bine de vreun deceniu, suedezii anunțaseră că, oficial codul a cam dispărut din zona coastelor suedeze, că nu mai găseai un exemplar nici de prăsilă. Uite, alți disperați care au mâncat totul în jurul lor, fără să se gândească la consecințe!

Ar fi însă o veste bună. Mai mulți specialiști de la Universitatea din Göteborg au pus mâna pe niște plase de pescuit și au plecat să testeze zonele costiere, ca să vadă dacă nu cumva mai dau de vreun exemplar de cod adult. N-au dat dar, în schimb, au găsit mai mulți indivizi juvenili, ceea ce e dătător de speranță.

Mai mult, la analiza genetică a puietului a reieșit că, până nu demult, suedezii se înfruptau din două specii diferite de cod, nu una singură, așa cum credeau ei. Asta e o informație chiar bună, în caz că se vor apuca vreodată să repopuleze zona cu cod.

Ideea este că exemplarele mature au dispărut. Dar cum puietul există, singura concluzie logică este că peștii și-au băgat înotătoarele în ea de afacere piscicolă și au migrat în alte zone mai liniștite, unde să nu îi mai streseze suedezii. Unde? Nimeni nu știe încă, și tocmai asta este partea frumoasă a informației.

Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.

Sursa foto: profimediaimages.ro