Science Report: Efectele mai puțin știute ale Covidului. Șoarecii sunt chiar enervanți. Acum distrug și peștii. Cum miroseau, domnule, oamenii preistorici?

​Efectele mai puțin știute ale Covidului ● Șoarecii sunt chiar enervanți. Acum distrug și peștii ● Cum miroseau, domnule, oamenii preistorici?

Efectele mai puțin știute ale Covidului

Oficial, la finele anului trecut, peste 650 de cazuri de infectări cu virusul COVID au fost semnalate de Organizația Națiunilor Unite. Neoficial, cifra e mult mai mare, de nici nu vrem să ne gândim cam pe unde a ajuns rata infectărilor.

Simptomele sunt deja bine cunoscute: dureri de cap, febră, tuse, dificultăți de respirație, pierderea mirosului și/sau a gustului etc., ca să nici nu mai pomenim de așa numitul „long COVID” și de efectele sale. Ei bine, oamenii de știință tocmai au descoperit unele de care habar nu aveați că sunt produse de COVID.

Spre exemplu, un studiu realizat în anul 2021 pe 3.000 de persoane care au fost infectate a arătat că în jur de 80% dintre acestea au tulburări de somn. Cea mai răspândită dintre ele… insomnia. În același timp, un alt studiu, care a luat în calcul subiecți din 14 țări, a demonstrat că persoanele infectate sunt mult mai predispuse să aibă coșmaruri. Evident, de aici dai în alte afecțiuni și probleme, dar noi ne rezumăm acum la cele primare.

Problema este că nimeni nu știe încă să spună exact de ce se întâmplă toate astea. Este posibil ca virusul să infecteze sistemul nervos central sau să afecteze irigarea creierului cu sânge. Au fost luate în calcul și anxietatea, drepresia, stresul și altele. Cum spuneam, deocamdată doar s-au descoperit conexiunile între Covid și problemele amintite. O să mai dureze puțin până aflăm toată încrengătura.

Șoarecii sunt chiar enervanți. Acum distrug și peștii

Nu e ca și cum s-au apucat șoarecii de scufundări sau să pescuiască. Dar tot fac prăpăd, chiar și indirect. De legătura dintre cauză și efect, oamenii de știință de abia încep să se prindă. Mă rog, ar părea destul de simplu de dedus dar, așa funcționează știința, ai nevoie de studii, dovezi, confirmări.

Studiile astea au fost întreprinse recent pe mai multe insule din Oceanul Indian, iar rezultatele au fost publicate în revista Nature Ecology and Evolution. Mai exact, s-a analizat situația de pe cinci insule infestate cu șoareci și cinci insule neinfestate. A reieșit că în jurul insulelor cu șoareci, populația de pește a scăzut dramatic. Ei bine, acum avem și răspunsul cu privire la situația asta.

Se pare că șoarecii, care au ajuns acolo de vasele de pe la 1.700, au găsit prada ideală în păsările native și cuiburile lor. Ca urmare, în unele zone, densitatea păsărilor a scăzut și de 720 de ori. Enorm! Mai puține păsări, mai puține reziduuri lăsate de acestea. Mai puține reziduuri care ajung în apă, mai puțini nutrienți pentru vegetația marină. Mai puțină vegetație, adio pești. Asta era. Cum ziceam, chiar sunt enervanți.

Cum miroseau, domnule, oamenii preistorici?

Nu cum era mirosul lor, ci cum percepeau ei mirosurile din jurul lor. La asta se referă studiul din revista iScience, ca să nu se creeze confuzie între cititori. Ei bine, oricât ar părea de greu de aflat, ba chiar imposibil din punctul unora de vedere, se pare că avem niște indicii destul de clare.

Asta grație eforturilor unei echipe franco-japoneze de geneticieni care au luat la puricat genele responsabile cu mirosul din genomul oamenilor de azi, dar și din genomul speciilor dispărute, vezi cazul neanderthalienilor și denisovanilor.

Comparându-le, au putut afla că denisovanii, spre exemplu, erau ceva mai puțin sensibili la mirosurile florale, dar percepeau de patru ori mai bine mirosul de sulf, și de trei ori mai puternic pe cel balsamic. Se pare că aveau senzori olfactivi foarte receptivi la mirosul mierii.

În schimb, în cazul neanderthalienilor, se pare că simțul mirosului era relativ cam același cu cel al oamenilor de azi. Mai existau unele mici modificări la ei, nu se putea să fim identici, dar o diferență de notat e că erau mai puțin sensibili la mirosul de urină și transpirație. Ceea ce era foarte bine în vremurile alea de restriște în care nu existau dușuri, iar precipitațiile veneau de obicei sub formă de zăpadă viscolită.

Una peste alta, autorii studiului spun că au și o concluzie generală. Anume că simțul mirosului a evoluat la speciile umane, scoțând în evidență anumiți receptori, în funcție de caz, tocmai pentru ca acei indivizi să fie capabili să miroasă potențialele surse de hrană. Iar asta funcționa atunci când nu aveai prea multe surse diferite.

În cazul nostru, cei de azi, simțurile astea au cam început să se estompeze, în sensul că avem surse multiple de hrană, nu mai trebuie să le simțim de la sute de metri de magazin, deci presiunea evolutivă nu prea mai există. Asta e. Ghinion! În fond, așa lucrează evoluția.

Să nu uităm! Vedeți că ne găsiți și pe pagina de Facebook HotNews Science! Dați „follow”, repede, acum cât mai puteți prinde locuri bune, la geam!

Sursa foto: profimediaimages.ro