Science Report: Exemplul Irlandei, țara care și-a pierdut pădurile aproape în totalitate. Nici nu realizăm cât de puțin a mai rămas din viața sălbatică. Un an sau doi, cu atât îmbătrânește creierul după o noapte de nesomn

​Exemplul Irlandei, țara care și-a pierdut pădurile aproape în totalitate ● Nici nu realizăm cât de puțin a mai rămas din viața sălbatică ● Un an sau doi, cu atât îmbătrânește creierul după o noapte de nesomn

Exemplul Irlandei, țara care și-a pierdut pădurile aproape în totalitate

Deși este asociată cu o culoare verde, și este privită de mulți ca o țară cu o puternică politică de protecție a mediul înconjurător, Irlanda se află la polul opus. Ba chiar poate fi privită ca un exemplu atunci când este vorba de distrugerea pădurilor.

În urmă cu unul sau două milenii, Irlanda era împădurită în proporție de peste 80%. Doar zonele costiere nu erau acoperite de păduri. Iar pădurile respective musteau de viață sălbatică. Situația s-a schimbat dramatic în anul 1169, odată cu începutul ocupației engleze. Irlanda a devenit atunci, printre altele, o sursă majoră de lemn ieftin.

Odată cu venirea la tron a reginei Elisabeta I, la 1558, a venit și ordinul de eradicare a pădurilor irlandeze. Motivul? Distrugerea refugiilor rebelilor de acolo și nevoia acută de lemn pentru flota engleză. Ca urmare, în mai puțin de patru decenii, suprafața împădurită a Irlandei a ajuns la doar 12%.

La 1711, odată lansarea unor programe agricole de amploare, defrișările au atins un nivel atât de mare încât se spunea că „în întreaga Irlandă nu mai găsești lemn nici pentru o scobitoare”. Câteva decenii mai târziu au dispărut și ultimii lupi. Cât despre urși, ei fuseseră eradicați de secole bune.

În 1914, doar 1% din suprafața Irlandei mai era împădurită. Situația a devenit critică spre finalul secolului al XX-lea, atunci când irlandezii au început să resimtă acut efectele lipsei pădurilor. Ariditate, scăderea precipitațiilor, aciditatea tot mai mare a solului și, implicit, scăderea calității acestuia, lipsa nutrienților naturali, eroziune, dispariția vieții sălbatice, scăderea calității aerului, poluare, incapacitatea de a reduce emisiile de carbon, costurile tot mai mari ale lemnului importat șamd., toate au venit la pachet.

În prezent, doar 2% din suprafața Irlandei mai este acoperită cu arbori nativi. Alte 9% au fost împădurite cu molizi de Alaska, specie non-nativă, cu o creștere rapidă dar cu o calitate inferioară. Problema este că solul s-a schimbat chimic atât de mult încât este foarte greu să mai readuci la viață pădurile native de odinioară. După 800 de ani, irlandezii și-au dat cam seama că le-a ajuns cuțitul la os, iar schimbările climatice îi vor lovi în plin, mai abitir ca pe alții.

Planurile guvernamentale de reîmpădurire implică plantarea a peste 440 de milioane de arbori în următorii 20 de ani căci, da, pădurile aveau rostul lor. Dacă vor și reuși, asta rămâne de văzut.

Nici nu realizăm cât de puțin a mai rămas din viața sălbatică

Ne-am obișnuit cu ideea că planeta asta încă mai are oceane, jungle, stepe și păduri care mustesc de viață sălbatică, de biodiversitate, și că, indiferent ce-om face, natura va găsi o cale să se regenereze. Nu e așa, iar asta o arată primul studiu realizat vreodată cu privire la valoarea biomasei mamiferelor sălbatice.

Realizat de cercetători de la Institutul Weizmann din Israel și publicat în revista PNAS, studiul arată o imagine dezolantă a biomasei amintite. Mai mult decât atât, este o imagine a unei lumi care se cam duce în cărțile de istorie, iar locul ei este luat de una dominată de animalele domestice.

Conform specialiștilor israelieni, întreaga masă a mamiferelor sălbatice terestre este de circa 20 de milioane de tone. Cea a mamiferelor acvatice este dublă, undeva pe la 40 de tone. În același timp, biomasa mamiferelor domestice însumează aproximativ 630 de milioane de tone. Practic, cea din urmă este de 30 de ori mai mare, respectiv de 15 ori, decât cea sălbatică.

Ca o altă comparație, greutatea tuturor mamiferelor sălbatice terestre de pe planetă reprezintă mai puțin de 10% din cea a oamenilor, care se duce undeva la 390 de milioane de tone. Cu alte cuvinte, este o lume care cam dispare.

În principiu, s-ar mai putea face ceva. Așa spun toți specialiștii, de fiecare dată. Numai că măsurile de conservare ar trebuie să fie urgente. Altfel, mai vedem în doar câțiva ani dacă mai e ceva de salvat.

Un an sau doi, cu atât îmbătrânește creierul după o noapte de nesomn

Știm toți ce înseamnă o noapte fără somn și cât de greu este să te recuperezi după una, pe măsură ce avansezi în vârstă. Se pare însă că efectele lipsei de somn sunt mult mai puternice asupra creierului nostru decât ne-am imagina. Asta o spune o echipă mixtă de neurologi din Germania, Danemarca și Elveția, într-un studiu publicat în Journal of Neuroscience.

Cercetătorii au analizat 134 de voluntari, persoane care au fost împărțite în patru grupe, fiecare urmând să se supună unui program cu opt ore somn, cinci ore, trei, respectiv nicio oră de somn. Înainte de a începe testul, fiecare participant a avut parte de o noapte cu un program complet de somn, de opt ore, astfel încât să existe un punct de plecare în corelarea schimbărilor din creier pre și post privare de somn.

Fiecare voluntar în parte a fost supus ulterior unor observații prin intermediul tomografiilor prin rezonanță magnetică. Datele obținute au fost analizat cu ajutorul unui program computerizat, numit brainageR, care poate arăta vârsta unui individ după morfologia creierului.

A reieșit că persoanele care au fost private complet de somn au un creier care arată cu unul, chiar doi ani, mai în vârstă. Și asta nu înseamnă că erau mai înțelepte. Dimpotrivă, s-a observat o reducere a materiei cenușii, a circulației fluidelor, precum și alte semne care arată îmbătrânirea prematură.

Partea bună în toată treaba asta este că, din câte au observat specialiștii, creierul își revine la normal după o noapte de somn. Partea mai puțin bună este că nimeni nu poate spune care sunt efectele pe termen lung, atâta vreme cât studiul a fost efectuat doar pe durata a cinci zile și pe subiecți perfect sănătoși. Spun ei (specialiștii), că abia după ce vor studia și persoane care suferă de insomnii cronice, vor putea avea un răspuns cât de cât clar cu privire la efectele lipsei de somn asupra creierului.

Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.

Sursa foto: profimediaimages.ro