Science report: Lăsați insectele! Somnii cu ADN de aligator sunt viitorul! Neanderthalienii mâncau crabi în Portugalia! Așa, și? Variante dispărute de coronavirus au fost descoperite în SUA, dar nu la oameni

​Lăsați insectele! Somnii cu ADN de aligator sunt viitorul! ● Neanderthalienii mâncau crabi în Portugalia! Așa, și? ● Variante dispărute de coronavirus au fost descoperite în SUA, dar nu la oameni

Lăsați insectele! Somnii cu ADN de aligator sunt viitorul!

O echipă de geneticieni de la Universitatea din Auburn, SUA, a anunțat, în sfârșit, ceea ce așteptam toți cu sufletul la gură! Anume că a reușit să modifice genetic somnii de crescătorie, inoculându-le acestora ADN de aligator. Acum, somnii respectivi de abia așteaptă să ajungă în farfuriile consumatorilor, deocamdată americani.

De ce ar face oamenii de știință așa ceva? Păi, zic ei, cererea de somni de crescătorie este din ce în ce mai mare în SUA. Atât de mare că reprezintă peste 50% din cererea totală de pește. Problema este că somnii crescuți în bazine speciale sunt predispuși la mai multe boli decât cei sălbatici, date fiind lipsa spațiului, viteza răspândirii bolilor, rezistența tot mai mare la antibiotice șamd.

De fapt, spun cercetătorii americani, circa 45% dintre somnii de crescătorie mor din cauza bolilor infecțioase. Ca să evite astfel de pierderi economice, așa cum spuneam, specialiștii au creat un somn de tip nou, cu gene de aligator, care este mult mai rezistent. În acest scop, ei, adică oamenii de știință, au folosit cathelicidină, o peptidă ce se găsește în intestinele aligatorilor și care ajută organismul să lupte mai eficient împotriva bolilor.

Primele date arată că rata de supraviețuire a noilor somni este de două până la cinci ori mai mare decât a celorlalți. E adevărat că le-a cam afectat procesul de reproducere dar, hei, important e că trăiesc. Și nu doar că trăiesc, dar de abia așteaptă să facă saltul în tigăile cu ulei încins și sfârâind ale americanilor. Oare când și pe la noi?

Neanderthalienii mâncau crabi în Portugalia! Așa, și?

La circa 30 de kilometri sud de Lisabona există o peșteră faimoasă printre preistoricieni, Gruta de Figueira Brava pe numele ei. Faimoasă pentru că, încă din anii `80, de când s-au efectuat primele cercetători arheologice în zonă, peștera a tot oferit o multitudine de dovezi ale unor etape de locuire neanderthaliană, cu o abunență de piese litice, cu și mai multe dovezi de consum a numeroase specii animale, ba inclusiv de canibalism. Foarte frumos!

Recent, un studiu publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology ne anunță că locuitorii neanderthalieni ai peșterii de pe malul Atlanticului erau pionieri în arta pescuirii crabilor dar, mai ales, a gătirii și înfulecării acestora. Mai zic cercetătorii iberici, în frunte cu portughezul Joao Zilhao, că aceste crustacee sunt bogate în Omega 3 și alte vitamine, de parcă neanderthalianul numai la consumul de Omega 3 se gândea el la vremea lui.

Problema cu studiul ăsta nu este neapărat că descoperă apa caldă. Consumul de crabi este atestat încă de acum 800.000 de ani, la Homo erectus, deci nu era vreo mare invenție neanderthaliană. Apoi, faptul că de mulți ani încoace s-a demonstrat că neanderthalienii din sudul Franței aveau leziuni ale urechii interne specifice scufundătorilor la mari adâncimi, ar trebui să dea un indiciu celor care încă se mai minunează la auzul veștii că ăia mâncau și hrană marină. De foame mâncau orice, fie vorba între noi, fapt dovedit și răsdovedit de sute de situri arheologice din toată Eurasia.

Marea problemă cu studiul ăsta, așa cum spuneam, este că a mai apărut o dată, cu aceeași informație și același autor în fruntea listei, Joao Zilhao, fix acum trei ani. Singura diferență este că atunci a apărut Science. Și la fel căzuseră pe spate, și autorii și jurnaliștii de știință, că, vai, ce dietă super aveau neanderthalienii, de zici că descoperiseră zborul intergalactic.

Oare cât de greu o fi fost să culegi niște crustacee care de abia se târâiau pe plajă sau la apă mică, la botul calului, cât să le ia omul de neanderthal și să le pună pe jar? În fine.

Norocul lor, al celor care tot vin cu ciorba asta reîncălzită și cu o informație fumată de decenii bune din punct de vedere științific, este că lumea uită repede. Ba chiar prinde greu și uită repede. De aia își permit unii autori să pară uimiți, atunci când vin cu date de pe vremea lui Pazvante, îmbrăcate însă frumos în haine moderne.

Variante dispărute de coronavirus au fost descoperite în SUA, dar nu la oameni

Unele variante ale coronavirusului care a declansat pandemia de COVID nu au mai fost depistate de ceva vreme la oameni. Asta nu înseamnă că am scăpat de ele. Nici pe departe! Asta ne-o spune un studiu recent publicat în revista PNAS.

Mai exact, virusul se pare că prosperă în statul New York, dar nu la oameni, ci la populația de căprioare cu coada albă (Odoicoleus virginianus) de acolo. Mai mult, virusul s-a adaptat și a suferit mai multe mutații. În consecință, zonele sălbatice tocmai au devenit un rezervor neașteptat pentru variante încă necunoscute de SARS-CoV-2.

Cercetătorii au analizat circa 5.462 de mostre de la căprioare, în decurs de doi ani, și au descoperit chiar și peste 80 de mutații ale virusului. Mutații care i-au permis să facă trecerea la animalele sălbatice, cu precădere în trei dintre cele mai cunoscute forme ale sale: Alfa, Beta și Delta.

Ce se știe până acum este că virusul se transmite rapid între căprioare. Există chiar și un caz documentat în care un subiect uman a luat virusul de la o căprioară. Ce nu știu încă specialiștii, sau se feresc să spună, este dacă virusul ar putea să treacă din nou la oameni cu aceeași ușurință din trecut, în noile sale forme. Acum, sincer, având în vedere că, oficial, virusul tot de la sălbăticiuni a ajuns pentru prima dată la oameni, perspectivele nu sunt tocmai roze.

Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.

Sursa foto: profimediaimages.ro