Science Report: Revelația oceanelor de pe Venus, care a mai fost o dată. S-ar putea să rămânem fără stratul de ozon mai rapid decât credeam. Ecuadorul va elibera 100.000 de țânțari sterili în Galapagos

​Revelația oceanelor de pe Venus, care a mai fost o dată ● S-ar putea să rămânem fără stratul de ozon mai rapid decât credeam ● Ecuadorul va elibera 100.000 de țânțari sterili în Galapagos

Revelația oceanelor de pe Venus, care a mai fost o dată

În anul 2021, revista Nature, faimoasa Nature, ne anunța că unul dintre cele mai importante aspecte pe care îl învățasem noi despre Venus, anume că ar fi avut oceane și că ar fi putut găzdui viața, nu e adevărat. În fapt, Venus ar fi fost de la bun început sora malefică a Terrei, una aridă și incompatibilă cu viața, așa cum o știm noi.

Fals, tovarăși! În realitate, ar fi avut oceane, ba chiar mult mai recent decât își imagina cineva. Mai exact, pe la începuturile sistemului nostru solar, când cantitatea de radiații solare era cu vreo 30% mai redusă decât în prezent, Venus ar fi avut o temperatură moderată la suprafață, ar fi avut o atmosferă decentă, ba chiar și apă lichidă.

De ce am pomenit de tovarăși? Păi, cam tot pe acolo erau și ei cu ipotezele (tovarășii din Uniunea Sovietică), atunci când au lansat misiunile Venera prin anii `60. Practic, ne cam întoarcem de unde plecasem.

Ar fi totuși o diferență. Studiul actual, publicat în PNAS de o echipă de cercetători de la Universitatea din Chicago, ne spune că perioada „habitabilă” din istoria planetei Venus a durat până acum vreo 3 miliarde ani. Oceanele ar mai fi rezistat o perioadă, până acum vreo 700 de milioane de ani. Iar asta înseamnă că, dacă luăm în calcul că viața terestră are originile undeva acum circa 4 miliarde ani, Venus ar fi putut avea viață la nivel microbian tot prin aceeași perioadă. Cum spuneam, în mare, cam ce se bănuia și prin anii `60.

S-ar putea să rămânem fără stratul de ozon mai rapid decât credeam

Când ziceam și noi că s-a rezolvat problema stratului de ozon și că ne putem concentra pe alte probleme acute ale planetei, aflăm din revista Nature că ne-am bucurat degeaba. Și nu doar că ne-am bucurat prematur, dar pericolul la adresa stratului de ozon este mai mare decât oricând.

Prin anul 2019, gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii ajunsese la un nivel minim. Cel mai important factor fusese Acordul de la Montreal (1987) prin care se ratifica oprirea producției substanțelor care afectau ozonul. În special clorofluorocarburile. NASA chiar estima că, în ritmul ăsta, gaura ar fi dispărut prin 2050, cel mai târziu în 2070, ca și cum n-ar fi fost.

Ideea este că, în anul 2021, măsurătorile NASA au arătat că trendul a luat-o în direcția opusă, iar gaura de deasupra Antarcticii s-a mărit cu vreo 2,5 milioane de kilometri pătrați. Pe scurt, cu 10% față de anul precedent.

Când s-au apucat să analizeze ce s-a întâmplat, oamenii de știință s-au lovit de un fapt care nu mai putea fi trecut vederea. Anume că între cele mai mari patru incedii de vegetație din istoria înregistrărilor de profil (toate petrecute în ultimii ani) și problemele găurii de ozon există o strânsă corelație.

După incendiile din Siberia din anul 2003 (cele mai mari din istorie), cele din Australia din 2019-2020 s-au apropiat de valori similare. Dacă ne uităm și pe studiile care arată că fumul eliberat în atmosferă produce un efect de domino care duce la distrugerea stratului de ozon, avem ecuația completă.

Iar vestea asta nu vine deloc bine în condițiile în care valurile de căldură care se anunță vor bate noi recorduri. Implicit, vor antrena noi incendii masive de vegetație. Iar aici chiar nu știi ce ai mai putea face, că nu e ca și cum ar fi un eveniment care să se producă o dată și gata. Nu. Astea se vor produce tot mai des, iar stratul de ozon nu prea mai are timp să se refacă.

Ecuadorul va elibera 100.000 de țânțari sterili în Galapagos

Ca să fim corecți, chiar nu ne imaginăm că a stat cineva să numere țânțarii ăia la virgulă, ca să vadă că sunt fix o sută de mii. Dar ceea ce contează este că numărul lor este pe acolo, iar ăstora li se va da drumul în Galapagos, anunță autoritățile ecuadoriene

De ce ar face ecuadorienii așa ceva? După cum au spus deja, țânțarii respectivi, din specia Aedes aegypti, au fost iradiați și sterilizați. Prin urmare, ei nu mai pot produce urmași. Iar asta ar urma să reducă semnificativ numărul celor deja existenți, odată cu încheierea ciclului lor natural.

Ideea este că oficialii ecuadorieni își doresc să reducă, în primul rând, numărul de cazuri de febră dengue, de transmitere a virusurilor Zika sau Chikungunya, al căror număr a crescut simțitor în ultimii ani. Iar cum Galapagos este o destinație turistică majoră, pericolul de infectare era unul major.

Măsura a fost propusă după ce s-a observat că pesticidele fac mai mult rău decât bine ecosistemului de acolo. Prin urmare, de șase ani încoace, asta au făcut ecuadorienii. Au prins țânțari, i-au sterilizat, iar acum dau drumul cailor troieni în sălbăticie. Cum va funcționa, urmează ei să ne anunțe.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro