Science Report: Strămoșii câinilor șoricari au fost creați pentru a lupta în arenele romane. Crocodilii par să prospere în cele mai poluate râuri. Misterul mumiilor egiptene cu limbi de aur

​Strămoșii câinilor șoricari au fost creați pentru a lupta în arenele romane ● Crocodilii par să prospere în cele mai poluate râuri ● Misterul mumiilor egiptene cu limbi de aur ● Marte a fost prima planetă din sistemul nostru solar capabilă să susțină viața

Strămoșii câinilor șoricari au fost creați pentru a lupta în arenele romane

Ultimul lucru la care te-ai gândi atunci când vezi un câine șoricar, cu alura lui de crenvurst polonez cu patru picioare, ar fi că e numai bun să lupte împotriva leilor, a urșilor sau a leoparzilor în arenele romane. Și totuși, se pare că romanii fix asta au avut în minte atunci când au creat rasa cu pricina.

Acest fapt a fost dovedit de resturile osteologice descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice din sistemele de drenaj ale Colosseum-ului din Roma. Alături de oase de leoparzi, lei, urși sau struți, au fost descoperite numeroase fosile provenind de la câini de talie mică, asemănători câinilor șoricari de azi.

Cel mai probabil, susțin arheologii italieni care au executat săpăturile, astfel de câini erau dresați și aruncați în haite în arene, pentru a lupta împotriva sălbăticiunilor de talie mare. O altă variantă ar fi că erau dresați pentru a executa tot felul de trucuri, asemenea câinilor de circ de azi, dar această posibilitate este una redusă, având în vedere amestecul de fosile amintit.

Câinii de acest gen nu depășeau 30 de centimetri înălțime, ceea ce contrastează puternic cu imaginile câinilor de talie mare folosiți în arene, imagini descoperite pe fresce romane antice. Rasa creată de romani era însă o precursoare a șoricarilor de azi.

În fapt, rasa câinilor șoricari a apărut în secolul al XVIII-lea, în Germania, tocmai pentru a fi folosită la vânătoare, șoricarii fiind recunoscuți pentru ferocitatea și abilitatea de a se strecura în vizuinile animalelor sălbatice. De asta au și fost numiți „dachshund”, sau câini-bursuc, atât pentru dimensiunile reduse, cât mai ales pentru violența lor.

Crocodilii par să prospere în cele mai poluate râuri

Deși pare un fapt care contravine oricărei logici, crocodilii par să prospere în unele dintre cele mai toxice râuri din lume. Este și cazul râului Tarcoles din Costa Rica, un râu în care cantitățile de nitriți, nitrați, metale grele, plastic și dejecții umane au depășit cu mult limitele la care puteau fi considerate periculoase.

Din cei circa 5.000 de indivizi care mai există din specia crocodililor americani (Crocodylus acutus), aproape 2.000 se regăsesc în apele râului Tarcoles. Mai mult, ei par neafectați de cele peste 150 de specii de bacterii nocive care infestează apele râului.

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) a emis un raport recent prin care informează că populația de crocodili din râul Tarcoles nu doar că este una „robustă și sănătoasă”, ba și-a și mărit numărul de exemplare în ultimii ani.

Specialiștii sunt de părere că această capacitate a crocodililor de a rezista în condiții extrem de dure este tocmai aceea care i-a ajutat să supraviețuiască, suferind puține modificări, încă de pe vremea dinozaurilor.

Misterul mumiilor egiptene cu limbi de aur

Descoperite în premieră în anul 1989, în necropola antică Quweisna din delta Nilului, mai multe mumii egiptene prezentau un aspect nemaiîntâlnit în istoria săpăturilor arheologice din Egipt. Anume că în locul în care ar fi trebuit să fie limba, acestea aveau foițe de aur care imitau organul respectiv.

Ulterior, în anul 2021, alte patru mumii, doi bărbați, o femeie și un copil, au fost descoperite cu aceeași particularitate. Egiptologii nu au încă o explicație general acceptată pentru prezența unor astfel de obiecte de aur. Una dintre cele mai vehiculate ipoteze este cea legată de Osiris, și de faptul că în lumea celor morți exista o regulă strictă a tăcerii. Acesta este motivul pentru care, în credința vechilor egipteni, lumea spiritelor mai era denumită și „Ținutul Tăcerii”, în timp ce Osiris mai era cunoscut și ca „Zeul Tăcerii”.

Există posibilitatea ca o limbă de aur să fi permis celor care o posedau să comunice cu Osiris fără a face zgomot, însă aceasta explicație nu răspunde unei alte întrebări stringente… de ce doar un număr infim de mumii prezintă limbi de aur? În lipsa mai multor date, cel puțin pe moment, specialiștii recunosc că nu se pot rezuma decât la speculații.

Marte a fost prima planetă din sistemul nostru solar capabilă să susțină viața

Descoperirea meteoriților carbonatici pe Marte, meteoriți care pot conține cel puțin 10% apă, fapt coroborat cu datele care indică un puternic bombardament la care a fost supusă Planeta Roșie la scurtă vreme după formarea sa, indică faptul că Marte ar fi putut fi o planetă albastră în primii ei 100 de milioane de ani de existență.

Astfel, Marte ar fi putut fi acoperită complet de un ocean planetar cu o adâncime medie de 300 de metri. Într-un astfel de mediu, moleculele organice aduse de aceiași meteoriți ar fi putut prospera și ar fi putut pune bazele vieții. Iar acest aspect avea loc într-un moment în care Terra intra în coliziune cu un corp ceresc de dimensiunile Planetei Roșii, fenomen catastrofal care nu doar că a dus la formarea Lunii, ci și la posibila distrugere completă a primelor forme de viață.

Cu alte cuvinte, Marte ar fi putut susține viața într-un moment în care Terra era complet sterilă.

Sursa foto: profimediaimages.ro