Science Report: SUA are o grămadă de filmări cu OZN-uri, dar nu vrea să le arate. Proaspeților tătici li se micșorează creierul. Calea Lactee mustește de apă și noi de abia aflăm

​SUA are o grămadă de filmări cu OZN-uri, dar nu vrea să le arate ● Proaspeților tătici li se micșorează creierul ● Calea Lactee mustește de apă și noi de abia aflăm ● De Crăciun tăiem caracatița!

SUA are o grămadă de filmări cu OZN-uri, dar nu le arată că vă speriați

După ce, în ultimii ani, au tot făcut publice documente cu privire la apariția OZN-urilor pe cerul Statelor Unite ale Americii, documente care, între noi fie vorba, n-au făcut nicio sfârâială, oficiali al Marinei americane, citați de site-ul Livescience, susțin că au și mai multe, dar nu le fac publice pentru că „ar afecta siguranța națională” și, în felul ăsta, ar mai speria și publicul slab de inimă.

Gregory Cason, un oficial al US Navy, susține că astfel de materiale, odată făcute publice, ar arăta inamicilor SUA nu doar secrete ale apărării americane, ci și slăbiciunile ei. Zice el că unele mai scapă în presă, nu se știe cum, așa, cât să nu uite lumea că există și pericolul ăsta. Dar, per total, ar fi circa 144 de cazuri OZN semnalate din anul 2004 și până în prezent, ceea ce ne arată nouă că e o viermuială de extratereștri pe aici mai ceva ca în filmul Men in Black.

Una peste alta, ca să fie cetățeanul planetar cât de cât liniștit, dar totuși vigilent, Departamentul Apărării din SUA a anunțat că a solicitat și a primit undă verde pentru niște fonduri suplimentare, ca să deschidă un nou birou specializat numai pe cazuri din astea neobișnuite. Aaaa, păi de ce n-au început, dom`ne, cu asta? Acum chiar că te ia cu furnicături.

Apropo, nu ei au trimis discul ăla de aur cu naveta Voyager în `77? Aia pe care apar, printre altele, un el și o ea goi, plus indicații cum să ajungă extratereștrii la noi? Acum, la ce s-or fi așteptat? Să vină ăia cu flori și bomboane intergalactice? Cine știe ce perverși de „alieni” au pus mâna pe mesaj? În fine, ei au comis-o, ei să o rezolve, și asta pe banii contribuabililor lor, cum au făcut din anii `50 încoace. La noi oricum se duc banii într-o sumedenie de găuri negre, nu ne mai rămân și pentru extratereștri.

Proaspeților tătici li se micșorează creierul

De când e lumea lume, toată comunitatea științifică și nu numai s-a concentrat exclusiv pe proaspetele mămici, pe ce schimbări se petrec în organismul lor după naștere și, nu în ultimul rând, pe modul în care se schimbă creierul lor. Nimeni nu s-a gândit și tătici, la cât trag și ei, de parcă zici că misiunea lor se încheie fix după ce au avut plăcerea să îl facă pe ăla mic. Iată că se face dreptate și aflăm azi, dintr-un studiu publicat în revista de specialitate Cerebral Cortex, ce schimbări majore se petrec în creierele noilor tătici. Cum ar veni, vai de capul lor.

Astfel, studiul a avut în vedere 40 de subiecți, toți proaspăt tătici, jumătate din Spania și cealaltă jumătate din California. De menționat că voluntarii fuseseră testați și cu câteva luni înainte de nașterea primului copil. În absolut toate cazurile s-a observat o reducere a materiei cenușii în zona corticală a creierului. Asta nu este neapărat un lucru rău, deși așa ar părea la o primă vedere.

În realitate, susțin cercetătorii menționați, asta arată o modificare a funcțiilor creierului prin care se intensifică activitatea centrilor responsabili cu atenția și memoria vizuală. Cum ar veni, tăticii își intră în rol imediat după nașterea primului copil, pentru că așa sunt ei programați genetic. Evident, după cum se subînțelege din studiu, e nevoie, în primul rând, de un creier ca să se poată produce toate schimbările alea.

Calea Lactee mustește de apă și noi de abia aflăm

Este foarte posibil ca astronomii să fi ratat până acum o sumedenie de planete pline de apă, se arată într-un studiu publicat în revista Science. Le-au ratat că n-au avut ce trebuie ca să le observe. Dar situația se schimbă, iar noile date indică posibila existență a multor planete pe care ar fi apă să-ți pui și în cap.

Spre exemplu, cu ajutorul noile telescoape, astronomii au identificat două metode prin care pot confirma prezența unei planete care orbitează o stea. Primo, ar fi o diminuare a luminii stelare atunci când planeta se interpune între noi și steaua ei. Secundo, oscilațiile lungimii de undă a luminii stelare, datorate forței gravitaționale exercitate de planetă. Pe baza acestor date se poate calcula nu doar distanța planetei față de soarele ei, ci și raza și masa acesteia. Simplu ca bună ziua până aici.

Acum, că avem toate datele astea, e și mai simplu să calculezi densitatea corpului ceresc. O densitate mică înseamnă o planetă gazoasă. Una mare, adică ai o planetă solidă. Problema apare atunci când descoperi o planetă cu o densitate care nu e nici cal, nici măgar. Și, explică studiul, astfel de planete ar fi, cel mai probabil, unele care rețin o cantitate mare de apă în compoziție. Nu, nu sunt planete de apă, ci unele solide care au apă în compoziția lor. Mai exact sub formă de gheață, în roci și așa mai departe.

Interesant este că astfel de planete orbitează în general în jurul piticelor roșii, stele cu o masă mai mică decât jumătate din cea a Soarelui, dar care au o existență de până la 100 de miliarde de ani. Deci nu pleacă nicăieri, să zici că dispar ele până ajungi tu acolo. Unde mai pui că piticele astea roșii reprezintă circa 73-80% din totalul stelelor din Univers. În concluzie, planete care să conțină apă există cu ghiotura. Numai să vrem noi să ne ducem acolo și să le terraformăm.

De Crăciun tăiem caracatița!

Trecerea la o dietă bazată în special pe fructe de mare a populației planetare ar duce la reducerea semnificativă a gazelor cu efect de seră, ni se spune într-un studiu publicat în revista Communications Earth & Environment. Proteina animală, vezi cazul porcului, vitei, puiului și așa mai departe, poate fi înlocuită nu doar cu succes, ci și cu multe beneficii pentru sănătate, dacă apelăm la surse sustenabile de animale acvatice.

Revelația asta a venit după ce, din 2015 și până în prezent, s-a observat că fermele acvatice de fructe de mare, respectiv crescătoriile de pește, afectează mult mai puțin mediul înconjurător decât fermele de animale. E adevărat că nici cercetătorii implicați în realizarea studiului cu pricina nu au luat în calcul efectele pe care astfel de ferme acvatice le au asupra ecosistemelor dar, na, scopul scuză mijloacele.

Prin urmare, ni se recomandă intens să adoptăm o dietă bogată în acizi grași, vitamine, minerale și proteine, totul doar din fructele de mare. Salvăm planeta și vom și plesni de sănătate! QED!

Sursa foro: Dreamstime.com