Science Report: Un meteor interstelar, ADN-ul unui cruciat, apa de pe Lună și altele

Un vizitator interstelar pe Pământ. În 2014, un meteorit de numai 45 cm s-a prăbușit lângă Papua, Noua Guinee. El făcuse cale lungă, venind dintr-un alt sistem solar. Cercetătorii au aflat aceasta calculându-i viteza: se mișca atât de repede că ajunsese în sistemul nostru solar după ce călătorise probabil zeci de mii de ani. Savanții nu știu cât de vechi este, dar este probabil foarte bătrân și cu privire la originile sale reprezintă o combinație de capsulă a timpului cu un mesaj într-o sticlă. „Cel mai important este că s-a demonstrat posibilitatea ca viața să poată călători de la o stea la alta”, a afirmat cercetătorul Abraham Loeb de la Harvard University. „În principiu, viața poate dăinui în miezul unei pietre. Bacterii sau tardigrade (creaturi acvatice microscopice) pot supraviețui în condițiile dure din spațiu și ajunge la noi”.

Dragoste și moarte în vremea Cruciadelor. ADN din rămășițe omenești îngropate în Liban oferă informații despre viețile soldaților din Cruciade și despre cum s-au amestecat cu populația locală. Mormintele cruciaților sunt rare și nu s-au păstrat în condiții bune. Soldații purtau urmele rănilor cumplite care îi uciseseră. Apoi erau aruncați într-o groapă, arși și rămâneau în medii calde și umede pentru sute de ani.

Mulțumită unor cercetători meticuloși, ADN a fost extras din oasele lor craniene și a dezvăluit o poveste fascinantă, rămasă ascunsă scrierilor istorice. Cercetătorii nu se așteptau să găsească origini diverse. Unii erau din Spania și Sardinia, patru erau localnici care fuseseră recrutați pentru lupte, iar doi aveau genetici mixte care indicau că erau rezultatul relațiilor dintre cruciați și localnice. Unii soldați care veniseră din Europa occidentală ca să lupte se instalaseră în nou-apărutele state creștine de pe coasta de set a Mediteranei. Se stabiliseră acolo și formaseră familii cu localnice. În cele din urmă, au fost expulzați și n-au lăsat urme genetice în populația locală.

Artezienele de pe Lună. Meteoriții nu stârnesc doar praful când se sfărâmă pe Lună. Ei trimit și jeturi de vapori de apă în spațiu, ceea ce dă cu totul o nouă semnificație expresiei „ploaie de meteoriți”. Micro-metoriții se ciocnesc de Lună cu viteze foarte mari și generează unde de șoc care reverberează pe suprafața lunară. Ele trebuie să pătrundă doar câțiva centimetri în sol pentru a agita depozitele de apă, iar energia mare a coliziunii transformă moleculele în vapori. Jeturile se înalță în spațiu. Unele molecule se împrăștie în atmosfera foarte puțin densă, iar altele cad înapoi pe sol. Este o informație interesantă pentru misiuni ce pot conta pe resursele naturale ale Lunii, care se dovedește a fi mult mai mult decât un satelit tăcut.

Întregul Univers a fost într-o stare densă și fierbinte. Totul a început cu Big Bang. Când universul s-a format acum 13,8 miliarde de ani, reacțiile chimice care au urmat au creat primele molecule. Acestea au fost cruciale pentru formarea a tot ce știm, dar au rămas absente. Cu toate că HeH+, ionul hibrid de heliu, a fost propus de mulți ani ca primă moleculă, oamenii de știință nu au găsit nicio dovadă a existenței lui în spațiu – până de curând. După Big Bang, HeH+ s-a format ca legătură moleculară între atomi și protoni de heliu. Ulterior, acestea s-au separat în molecule de hidrogen și atomi de heliu. Ambele elemente sunt cele mai abundente din univers, hidrogenul primul și heliul al doilea. Un spectrometru de înaltă rezoluție numit GREAT, instalat pe telescopul SOFIA a detectat moleculele de HeH+ în nebuloasa planetară NGC 7027, punând capăt unor căutări de decenii.

TESS găsește prima planetă de mărimea Pământului. Satelitul căutător de planete a detectat o planetă de mărimea Pământului și un mini-Neptun cald într-un sistem solar aflat la 53 de ani-lumină de noi. Planeta de mărimea Terrei, denumită HD 21749c, își parcurge orbita în jurul stelei-gazdă în opt zile. Planeta cealaltă, HD 21749b, are masa de 23 de ori mai mare decât a Pământului și o rază de 2,7 ori mai mare. Acestea pun exoplaneta în categoria sub-Neptun sau mini-Neptun. TESS este operațional de numai un an și a și făcut descoperiri interesante, acesta fiind doar începutul pentru succesorul lui Keppler.