Science Report: Viața în sistemul Alfa Centauri nu ar fi chiar vreo fericire. Descoperire arheologică de proporții în Fâșia Gaza. Pădurile de foioase ucrainene, un sanctuar al liliecilor, care riscă să dispară

​Viața în sistemul Alfa Centauri nu ar fi chiar vreo fericire ● Descoperire arheologică de proporții în Fâșia Gaza ● Pădurile de foioase ucrainene, un sanctuar al liliecilor, care riscă să dispară

Viața în sistemul Alfa Centauri nu ar fi chiar vreo fericire

Proxima Centauri este cea mai apropiată stea de sistemul nostru solar, situată fiind la circa 4,2 ani lumină. Datele de care dispuneam până în prezent arătau că în zona habitabilă a acestei stele există o exo-planetă, denumită Proxima b. Aflându-se în zona cu pricina, s-a presupus că Proxima b ar putea avea chiar apă lichidă și că ar putea permite existența vieții așa cum o știm noi.

Acum, dacă v-ați săturat de scumpiri, corupție, crize economice, războaie și altele, și dacă v-ați propus să vă mutați pe Proxima b în căutarea unei vieți mai bune, noi vă înțelegem, dar avem o veste proastă. În fine, nu chiar noi, ci astronomii de la Universitatea Cornell, SUA, care vă spun să despachetați bagajele și să mai așteptați o perioadă. De ce?

Pentru că, date fiind noile date, pe Proxima b nu ar curge chiar lapte și miere, în sensul că nu ar curge nimic în afară de radiații. Mai exact, fiind o pitică roșie, zona habitabilă din jurul Proximei Centauri este mult mai apropiată de stea decât în cazul soarelui nostru. Tot din același motiv, anume că este o pitică roșie, fuziunea nucleară are loc mult mai aproape de suprafața stelei. Iar asta se traduce prin turbulențe masive ale câmpului magnetic și cantități de vreo o mie de ori mai mari de radiații solare decât primește Terra.

Pe scurt, nu doar că Proxima b nu ar putea avea o atmosferă, dar nici nu se mai pune problema de apă lichidă. Asta nu exclude posibilitatea ca pe Proxima b să existe forme de viață. Dar, date fiind circumstanțele, și dacă ar exista, nu prea pare genul de viață cu care să vă împrieteniți și căreia să vă plângeți de păsurile voastre.

Descoperire arheologică de proporții în Fâșia Gaza

Ghinionul unei companii de construcții, norocul arheologilor și al iubitorilor de istorie. Așa s-ar putea traduce descoperirea în Gaza a 63 de morminte datând din perioada romană, descoperirea efectuată întâmplător, odată cu demararea construcției unui complex de locuințe cu finanțare egipteană.

Datarea resturilor fosile umane din unul dintre morminte a indicat o vârstă a acestora de circa 1.900 de ani, respectiv secolul al II-lea d.Hr. A fost descoperit inclusiv un sarcofag și mai multe inscripții romane, lucruri deosebit de valoroase în cadrul unor asemenea săpături.

Pe de altă parte, compania de construcții nu vrea să piardă banii, așa că a început să construiască de jur împrejurul sitului, așteptând finalizarea săpăturilor de salvare. Pentru a duce treaba la bun sfârșit cât mai repede, arheologii locali sunt ajutați de o echipă de specialiști din Franța. Se speră recuperarea cât mai multor artefacte și conservarea acestora, cu atât mai mult cu cât mare parte din moștenirea istorică a Fâșiei Gaza a fost deja distrusă de conflictele cu Israelul, de traficanții de obiecte de patrimoniu, dar și de creșterea rapidă a ratei urbanizării.

Pădurile de foioase ucrainene, un sanctuar al liliecilor, care riscă să dispară

Un studiu semnat de specialiști de la Institutul pentru Cercetarea Vieții Sălbatice din Leibniz și de la Centrul pentru Studiul Liliecilor din Ucraina a apărut de curând în revista de specialitate Forests, anunțând ceea ce toată planeta aștepta cu sufletul la gură să afle din Ucraina. Anume că pădurile de foioase mai vechi de 90 de ani, în special cele din zone riverane, reprezintă un refugiu al comunităților de lilieci, dar că ăsta este pus în pericol din cauza defrișărilor și a creșterii suprafețelor agricole.

Și mai important în ecuația asta este că zonele optime pentru reproducerea liliecilor au rămas pădurile din zona Harkovului. Aha! Trecem peste faptul că studiul pică într-un moment cât se poate de prost dar, chiar dacă înțelegem entuziasmul specialiștilor în lilieci din Germania și Ucraina (specialiștii de acolo), tot nu putem să nu ne ridicăm câteva întrebări. Spre exemplu, cine mai are curajul să mai alerge după lilieci prin pădure, fix la Harkov? Apoi, chiar dacă are cineva curajul ăsta, e sigur că ăia ascunși prin copaci chiar erau lilieci?

Ne lămuresc tot specialiștii, spre finalul articolului, acolo unde ne spun că datele au fost colectate prin 2009, dar abia acum au fost publicate în această revistă de impact mondial. Ocazie cu care se ridică o altă întrebare la care nu s-a mai răspuns. Mai exact, or mai fi datele de actualitate, dată fiind situația din ultima perioadă? Acum, sincer, greu de crezut că liliecilor de acolo le-ar mai arde de reproducere pe vremurile actuale. Asta în condițiile în care mai mult ca sigur nu mai găsești unul nici de prăsilă.

Cât despre bieții ucraineni, între noi fie vorba, reproducerea liliecilor chiar este ultima lor problemă în momentul ăsta.

Sursa foto: profimediaimages.ro