Scrisoare pentru un prieten din Canada. "A (se) focusa" este un barbarism?

Într-o intervenție pe forum, la articolul meu despre instalatorul lingvist,domnul David Wilson din Canada mă roagă să-i răspund la câteva întrebări. Mă bucur că un om trăitor la mii de kilometri de România se interesează de limba română și încearcă să se țină la curent cu evoluția ei naturală. Dar iată textul său (fără diacritice) pe care îl redau prin procedeul copy paste deprins de la tinerii noștri masteranzi și doctoranzi:

D-le Profesor,

Va intreb care-i parerea dvs. despre “barbarismul” folosit tot mai des in limba romana (chiar si pe acest site la un articol despre telenovele) A FOCUSA in loc de: a concentra (pe un subiect, actiune) ?

Traiesc in Canada unde engleza este una din cele doua limbi oficiale si ca atare cel putin 10 ore pe zi o folosesc; in restul timpului folosesc o “limba locala” (termen folosit de Kurt intr-o postare despre romanii din Canada) adica romana .

Am observat ca vorbitorii nativi (de engleza) nu folosesc frecvent acest cuvant iar cand eu folosesc “concentrate” nu sunt deranjati deloc, dovada ca cele doua cuvinte sunt echivalente.

As putea intrepreta ca este mai “cool” sau “intelectual” sa folosesti FOCUSA ?

Va multumesc anticipat.

I-am răspuns scurt, pe forum, asigurându-l că voi reveni pe larg într-un articol. Redau răspunsul in extenso, așa cum i-am promis.

Dar, mai întâi, o precizare pe care o socotesc foarte importantă: articolele mele nu se adresează lingviștilor. Aceștia cunosc bine tot ce scriu eu. Am observat însă din intervențiile pe forum, dar și din experiență proprie că „nelingviștii”nu fac o distincție clară între cuvintele moștenite (vechi) și cele împrumutate (noi); de aceea – scuzându-mă față de cei care fac totuși această distincție – mă simt dator cu o explicație, în absența căreia riscăm să nu ne înțelegem. Așadar: cuvintele moștenite au intrat pe cale naturală în limbă prin contactul direct dintre băștinași și colonizatorii romani acum sute de ani. Odată cu evoluția științei din epoca modernă, a apărut nevoia de o terminologie sincronă cu noile descoperiri. Atunci savanții s-au întors la limba latină (uneori la vechea greacă) de unde au extras câte un cuvânt pe care l-au adoptat acordându-i statut de termen științific. Vâna este un vas prin care circulă sângele. Cuvântul e vechi și provine din lat. vena. Cum se vede, cuvântul a suferit, de-a lungul timpului, câteva modificări fonetice. În timpurile moderne, medicul trebuia să facă o distincție terminologică netă între vasul care transportă sângele de la organe înspre inimă și vasul care transportă sângele de la inimă înspre organe.Pentru primul, medicii au recurs la cuvântul latinesc vena, pe care l-au preluat fără modificări fonetice. Așa se face că unul și același cuvânt latin (vena) a ajuns de două ori la noi, dar în epoci diferite: prima dată acum aproape 2000 de ani și a doua oară cu vreo 1800 de ani mai târziu. (Vasul de sânge pereche e arteră, din lat. arteria, gr. αρτηρία.) Alte câteva dublete etimologice:

cuvântul vechi cuvântul nou etimonul latin

bătrân veteran veteranus

cerc circ circus

des dens densus

drept direct directus

rece recent recens, recentis

subțire subtil subtilis

O observație: cuvintele vechi s-au îndepărtat fonetic de etimon, datorită uzului îndelungat, în timp ce împrumuturile târzii (neologismele) sunt mult mai apropiate de cuvântul latin.

Ignis în latină însemna „foc”. Focului sacru din ritualurile păgâne romanii îi spuneau sacer ignis. Nu-i spuneau sacer focus, pentru că înțelesul principal al lui focus era „vatră”. Toate limbile romanice l-au moștenit pe focus, părăsindu-i însă înțelesul originar, de „vatră” și acordându-i înțelesul principal de „foc”: fr. feu, it. fuoco, port. fogo, sp. fuego, rom. foc. (Ignis revine în forță doar în neologisme: ignifug, ignipunctură, ignitor, ignitron, igniție etc.)În românește, verbul a (se) focusa nu provine direct din latină, ci din germ. fokussieren. Germana nu e o limbă romanică, dar, cum prestigiul cultural al latinei a fost multă vreme covârșitor în toată Europa, germana a apelat la limba latină când a avut nevoie de un cuvânt care să desemneze o noțiune tehnică nouă, în cazul de față „concentrarea într-un punct a razelor de lumină trecute printr-o lentilă”. Nu-i greu, coborând pe treptele istoriei, să observăm că latinescul focus stă la originea germ. fokussieren. E mai greu de observat însă o subtilitate: anume faptul că, spre deosebire de limbile romanice, germana a preluat sensul originar al cuvântului, acela de „vatră”. Analogia e clară: vatra era un punct central, în jurul căruia gravitau membrii familiei. La vatră se pregăteau bucatele, în jurul vetrei se adunau seara cei plecați ziua la muncă sau la vânătoare; din armată sau din războaie soldații erau „lăsați la vatră” după împlinirea misiunii lor ș.a.m.d.; într-un cuvânt: oamenii se concentrau (con + centrum)în punctul vital al căminului, adică se… focusau. Verbul acesta din urmă îl dublează în românește pe a (se) concentra (tot neologism, dar mai vechi). Limba nu are nevoie însă de două cuvinte care să exprime EXACT același lucru și atunci procedează „economic”: ori îl elimină pe unul din ele, ori le păstrează pe amândouă diferențiindu-le prin sens. Așa s-a întâmplat cu sinonimele timp și vreme: zicem timp frumos / vreme frumoasă, n-am timp / n-am vreme…, dar nu putem zice motor în patru vremi, ci doar motor în patru timpi. Imaginați-vă cum ar suna versurile eminesciene: „Codrule cu râuri line, / Vreme trece, vreme vine” în varianta „Timp trece, timp vine”… și altele asemenea.

Barbarismele sunt cuvintele care, pe de o parte, nu sunt asimilate de sistemul gramatical al limbii în care își caută dreptul la viață, iar, pe de alta, nu sunt necesare în economia comunicării, întrucât în limbă se găsește deja un cuvânt care să acopere perfect noțiunea respectivă. Urmărind destinul verbului a(se) focusa constatăm că acesta se încadrează perfect în structura gramaticală a limbii române. El se conjugă la fel ca toate celelalte verbe de conjugarea I. Cineva care aude prima dată acest neologism îl trece fără nicio dificultate prin toate modurile și timpurile verbale. Ne mai rămâne identitatea de sens. S-ar putea argumenta că nu e nevoie de focusa(re) întrucâtîl avem pe concentra(re), care desemnează exact același lucru. Dar iată cum definește DEX-ul verbul a concentra:

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe contributors.ro