Serial – Sfintii inchisorilor Maica Mihaela. Martirii din Nicoresti

Sfintii inchisorilor: Pr. Ilie Lacatusu (1); Valeriu Gafencu (2); Elisabeta Rizea (3); Nicolae Ciolacu (4); Mircea Vulcanescu (5); Pr. Gherasim Iscu (6); Pr. Ioan Negrutiu (7); Dumitru Bordeianu (8); Costache Oprisan (9); Ep. Unit Ioan Suciu (10); Marieta Iordache (11); Monseniorul Ghika (12); Andrei Ciurunga (13); Traian Trifan (14); Cardinalul Alexandru Todea (15); Gheorghe Jimboiu (16).

Marieta Iordache (maica Mihaela) in studentie

Maria Iordache s-a nascut la data de 15 noiembrie 1914 in localitatea Nicorestii Tecuciului, judetul Galati. Parintii, Maria si Alexandru, mai aveau un fiu, pe Badia Nicoara Iordache, si o fiica, Ana. Toti trei aveau sa treca prin torturi si chinuri.

Nicorestii Tecuciului au dat neamului romanesc si alti marturisitori: Preotul Tanasache Alexandrescu, Preotul Costache Olaru, Parintele Ion Filotei Movileanu, Barladeanu Toma – toti trecuti prin iadul temnitelor comuniste ptr apararea neamului si a Crucii.

Studiile

Marieta copilareste in statul natal unde urmeaza scoala primara si secundara. Liceul il va incepe la Dej, apoi la Liceul Domnita Elena din Bucuresti. In anul 1934 intra la Academia Nationala de Educatie Fizica pe care o va termina in 1938. Intre timp audiaza si cursurile Facultatii de Filosofie.

In acesti ani intra in Miscarea Legionara (Nicoara era fruntas legionar, iar sora Ana, casatorita cu Victor Chirulescu, legionar si el, fusese cununata de Corneliu Codreanu).

Mainile ii erau aspre ca o perie si pline de rani

S-a implicat in toate activitatile: lucreaza benevol intr-un restaurant legionar iar vara participa la taberele de munca. Un batran povestea ca a cunoscut-o cand Marieta se intorcea in Bucuresti, dupa o tabara de munca; dand mana a constat ca mainile ei erau aspre ca o perie de sarma si pline de rani de la muncile taberei.

Prima arestare – evadeaza din lagar si-si fisureaza coloana

La o manifestatie facuta pe stadion in cinstea regelui Carol al II-lea, Marieta se desprinde din grupul sau si luand microfonul din fata scenei unde se afla regele afirma ca arestarea lui Codreanu este o facatura

(in vara lui 1938, dupa ce acesta fusese condamnat) si-l acuza pe Carol de dictatura si abuzuri.

Intreaga manifestatie este data peste cap, iar ceea ce trebuia sa fie o manifestare de simpatie pentru rege se transforma intr-un balci aducandu-l pe Carol intr-o criza de nervi. Este arestata imediat.

Batuta si anchetata de Siguranta, Marieta este dusa la Suzana (ca alte manastiri – Tismana, Dragomirna, Sadaclia, Dragu si altele – fusese transformata in lagar prin decizia abuziva si revoltatoare a Patriarhului de atunci – care era si prim ministru – Miron Cristea) acolo unde se gaseau deja arestate o parte din femeile legionare.

Evadeaza in 15 august sarind de la inaltime; cu toate ca isi fisureaza coloana reuseste sa ajunga la Brasov. Deoarece autoritatile hotarasc in scurt timp sa desfiinteze lagarul, sefii lui nu declara evadarea ei, asa ca nu va fi pedepsita.

Fratele ei este asasinat in timp ce rostea „Tatal nostru”. Mircea Eliade si Nae Ionescu scapa

In timpul prigoanei regimului carlist, fratele ei, Iordache Nicoara este impuscat alaturi de legionarii din lagarul de la Miercurea Ciuc in timp ce rosteau „Tatal nostru”. In lagarul de la Miercurea Ciuc au mai fost inchisi si Mircea Eliade, Nae Ionescu, Anghel – arhim Arsenie – Papacioc, dar acestia scapa de executie.

Marieta se intoarce acasa si frecventeaza Manastirea Vladimiresti (aflata in apropiere).

Dupa 6 septembrie 1940 preia sefia Cetatuilor. Asistand la deshumarea Capitanului, se hotaraste sa se retraga la manastire, dar cumnatul ei, devenit ministru al agriculturii, o convinge sa sprijine efortul de refacere a tarii aflata in ruine. Va lucra ca voluntara la dispensarul legionar.

Maica Mihaela la Vladimiresti

Ferma dupa model monahal

Preda conducerea Cetatuilor si organizeaza o ferma dupa model monahal (pe pamantul cumnatei sale): crescand animale, lucrand pamantul, avand tesatorie si ingrijind de copii orfani.

Intrarea in monahism

Marieta hotarase sa se calugareasca „pentru ca Miscarea Legionara sa-si aduca si ea aportul la rugaciunile celor o suta de fecioare pentru salvarea neamului romanesc” (Alexandrina Teglariu Voinea). Cu toata opozitia parintilor sai, pe 22 septembrie 1942 intra in Vladimiresti sub numele de sora Maria. In mai 1944 devine rasofora iar doi ani mai tarziu este tunsa la monahism ca Maica Mihaela.

Fiind singura fata cu studii superioare, preia actele manastirii, devenind secretara si participand activ la organizarea obstii.

O scrisoare a staretei de la Vladimiresti povesteste despre smerenia si dragostea de semeni a Marietei: ”Cand porumbul din jurul manastirii era crescut destul de mare, se ducea si facea acolo rugaciuni si mii de metanii.

Mergea la ascultarile cele mai grele, desi avusese candva fracturata coloana vertebrala; si ca sa nu carteasca celelalte surori, de exemplu la secerat, secera in genunchi, pana-i sangerau.

Cand la bucatarie era vreo mancare (sarmale) de trebuia noaptea sa fie fiarta pentru a doua zi, toate surorile plecau, se stia ca numai sora Maria se oferea sa aiba grija de mancare, desi ziua muncea din greu, sau mergea cu oile pe ger, vant sau ploaie. Cand pleca cu oile, lua in traista o bucata de mamaliga si, de era ger, venea cu ea inghetata tun.

Monumentul martirelor de la Miercurea Ciuc

Foto:C.B./HotNews.ro

Postea zile-n sir, daca o nemultumea ceva; niciodata nu se supara, iar pentru toate imprejurarile gasea un raspuns. A cerut ingaduinta sa nu stea cu obstea la masa si, timp de un an de zile, se aseza la masa dupa ce maicile si surorile ieseau din trapeza, de manca numai resturile ce le ramaneau lor. Dar mancarea nu era indestulatoare, asa ca prea multe firimituri nu gasea.

Cu timpul, Maicuta si fetele lasau anume pe masa ceva de mancare. In chilie nu se invelea noaptea, pe motiv ca nu avea plapuma adusa de acasa.

Afland familia de aceasta, i-a adus o plapuma de matase, foarte frumoasa, dar nici acum nu s-a invelit cu ea, ci a dat-o la staretie, pentru oaspeti – pe motivul ca nu se cade calugarului sa se simta bine sub o astfel de plapuma…Toata viata i-a fost numai de sacrificiu, pana la sfarsitul ei mucenicesc”.

Tabara legionara in timpul comunistilor

In anul 1945 Manastirea Vladimiresti a gazduit ultima tabara de munca: vara intreaga fetele conduse de Titi Gata (sefa Cetatuilor) au modelat caramizile necesare constructiilor de la Vladimiresti. Maica Mihaela muncea cot la cot si lua parte la sedinte: “De dimineata se framanta lutul pentru caramizi. Apoi il turnam in foame si il rasturnam sa se usuce…

Dupa masa, ne adunam toate la un loc. Mai tarziu venea si Sora Maria la noi. Niciodata n-am sa uit aceste seri de la Vladimiresti. Ele incepeau cu o sedinta in care se dezbateau diferite probleme de educatie si ideologie”. (Alexandrina Teglariu Voinea).

Inchisorile Maicii Mihaela

Securitatea intervine in forta la manastirea Vladimiresti – care adunase in jurul sau mii de credinciosi – in noaptea de 30 martie 1955. Soldatii inarmati s-au napustit mai intai in chilia Maicii Mihaela, dar obstea refugiindu-se in biserica, au intrat si acolo. Cand au indreptat armele spre Sfanta Masa, Marieta s-a asezat in fata sfintelor usi, cu bratele intinse, si i-a oprit.

Intai a fost dusa la penitenciarul Galati. Tot acolo primeste si condamnarea la 25 de ani munca silnica si degradarea civica. Ia drumul temnitelor trecand prin Miercurea Ciuc, Jilava, Arad, din nou Jilava, pentru a face in 1961 ulimul drum la Miercurea Ciuc. Este repartizata la munca.

Continua sa marturiseasca crezul legionar si in detentie: “Era in anul 1958… Inainte de a pleca legionarele raspandite in toate celulele au fost adunate aici, ea m-a rugat sa le spun in cateva cuvinte ce a fost Miscarea Legionara, ce a vrut ea, cine a fost Capitanul, ce drum a avut Legiunea…” (Sofia Cristescu Dinescu).

S-a stins in aprilie 1963, paralizata, batuta si plina de sange

Anchetata in legatura cu fenomenul Vladimiresti si cu apartenenta la Miscarea Legionara, Maica Mihaela sufera batai si privatiuni; imbolnavindu-se grav, paralizeaza.

Marieta era o raza de speranta si un semn de la Dumnezeu; astfel, pentru ca mentinea moralul inchisorii a fost izolata. Dar prin intermediul alfabetului morse rugaciunile si informatiile treceau prin pereti. Asa s-a aflat ca intr-o seara Maica Mihaela, iertata de Dumnezeu, s-a stins in aprilie 1963, paralizata, batuta si plina de sange – martor al suferintei ei fiind doctorita Medeea Hanutu.

Marieta presimtise ca Ciucul ii va fi cavou; in 1961, pe cand era transportata de la Jilava la Mircurea Ciuc, Marieta marturisise Vioricai Stanuletiu Calinescu: „Ma duc sa mor si eu acolo unde a murit fratele meu” (tot la Miercurea Ciuc fusese martirizat si Nicoara, fratele ei, in urma cu aproape 24 de ani). Dar in ce loc este ingropat (aruncat) trupul Marietei nu se stie.

Ultimele ganduri

„Vor veni multi care va vor sili sa recunoasteti ca Miscarea a avut un drum gresit si ca tot restul luptei a fost o ratacire. Tuturor acestora le veti raspunde raspicat: Ei nu au gresit. Ei ne-au scos din fundul unei adanci prapastii de intuneric, dezmat si necredinta. Au aprins o faclie si am mers cu totii tinta spre ea.

Daca am gresit ca am scos sabia, am si acceptat sa fim rapusi prin ea si este adevarat ca au curmat vieti de oameni pe care nu aveam dreptul sa le frangem. Dar astazi, ridicati pe jertfele scumpe ale celor ce ne-au fost calauze, vedem cararea cea adevarata si suntem siguri de lumina. Am vorbit despre Hristos si am mers in parte, dupa puteri, pe urmele Lui.

Acum suntem total ai lui Hristos si, alaturi de El, drumul nostru inseamna dragoste si lasarea tuturor celorlalte, inclusiv a razbunarii, pe seama lui Dumnezeu, iar grija noastra sa fie una singura: aceea de a cunoaste voia Lui si apoi de a o indeplini intocmai”.

Acest mesaj a fost transmis de Maica Mihaela prin viu grai din inchisoarea Miercurea Ciuc.

Se bucura de o mare cinstire, fiind trecuta cea dintai pe Monumentul ridicat in Cimitirul de la Miercurea Ciuc de fostele detinute politice pentru cele ce au indurat temnita si chinuri incununate cu jertfirea vietii in timpul regimului comunist.