Sfantul Ion Iliescu

Ion Iliescu a solicitat o invitatie oficiala din partea PSD de a reveni in fruntea partidului de guvernamant si pentru a candida pe listele acestuia la un loc in Senat.

Cererea ar parea bizara, din moment ce Parlamentul a inclus in Legea alegerilor o prevedere ce ii permite sefului statului, apolitic din punct de vedere constitutional, sa apara pe listele unui partid, special pentru el. Iar Congresul a aplaudat frenetic si a aprobat in unanimitate revenirea acestuia in viata politica.

Moft, neincredere a presedintelui in bunele intentii ale premierului sunt explicatii posibile. Intentia, cred, insa, ca e ritualizarea relatiei cu PSD, cu scopul de a transforma intoarcerea in PSD intr-un ceremonial cu impact publicitar.

Adrian Nastase a raspuns imediat si a transmis, nu una, ci doua scrisori, in care sunt elogiate calitatile presedintelui si, probabil, vor urma alte gesturi simbolice care sa duca la deplina identificare a PSD cu Ion Iliescu, subordonand la nivel de imagine problemele PSD, aroganta si coruptia.

„Partidul Social Democrat este partidul celor multi, iar acest lucru vi se datoreaza in cea mai mare parte, Dumneavoastra, Domnule Presedinte Ion Iliescu“, scrie Adrian Nastase, care continua in aceeasi linie ceremonioasa, sugerand relatia parinte-fiu si prin cuvintele „mentor“ si „model“. In consecinta, noul PSD va fi dupa chipul si asemanarea presedintelui.

Insusi Adrian Nastase, dupa cum au remarcat analistii, cauta in ultima vreme sa se identifice cu seful statului cel apropiat de oameni.

Ion Iliescu „sarac si cinstit“ aparator al celor saraci si cinstiti – salariati la stat, muncitori, tarani, pensionari, chiriasi – este unul dintre miturile politice ale Romaniei postcomuniste, reconfirmat cu fiecare ocazie de insusi presedintele si de partidul pe care l-a creat.

A scapat tara de Ceausescu, a luptat impotriva teroristilor si a mosierilor, a pus la punct fortele reactionare care doreau autonomia Transilvaniei, traieste dintr-un salariu, intr-un apartament impreuna cu sotia care merge la piata, ia atitudine impotriva coruptiei, ii pune la punct pe baronii aroganti, pledeaza pentru impozitarea cu 90% a salariilor mari.

Dimensiunea mitica de salvator a presedintelui s-a dovedit mai puternica decat toate dezvaluirile negative ca „firul rosu“, „Jimbolia“, „Costea“. Nici macar ultima declaratie, in care ii apara pe batausii SPP care au stalcit in bataie, in fata sotiei si a copiilor, un om obisnuit pentru ca mergea prea incet cu Trabantul, nu poate afecta imaginea lui Ion Iliescu.

Presedintelui ii place peste masura ceremonialul, cu care s-a obisnuit din vremurile comuniste, unde totul era ritualizat, pentru stabilirea relatiilor de putere intre actorii politici.

(Un prieten din Cluj, al carui tata era membru in Comitetul Central, imi povestea ca demnitarii cazuti in dizgratie descopereau ca li se pregateste debarcarea sau, mai rau, din felul in care erau salutati de tovarasii lor). De aceea, Ion Iliescu prefera vizitele oficiale in strainatate si intalnirile cu oamenii obisnuiti – in adoratie in fata zambetului celebru, care-i confirma statutul.

Daunazi, am primit un e-mail cu afise publicitare parodiate; printre ele, coperta la National Geographic, titlu devenit National Catastrophic, cu textul: „Jurrasic John – Specialistii au confirmat o banuiala ce-o aveam de mult, hommo kaghebensis bantuie Romania de mii de ani“.

Dincolo de gluma, parodia trimite la perceptia de care beneficiaza Ion Iliescu, aceea ca este o persoana exceptionala, chiar si numai prin faptul ca pare etern.