Sociollogica: Succesul USL nu s-a datorat absenteismului votantilor PDL

Am mai atins aceasta tema imediat dupa alegeri. E momentul sa o reiau, clarificand lucrurile si prin prisma obiectivelor anuntate public de Miscarea Populara.

In randul oponentilor USL, victoria Uniunii este pusa pe seama absenteismului votantilor PDL de la parlamentarele din 2008 sau de la localele din 2012. De exemplu: „Voi sunteti de vina / ei sunt de vina ca USL a obtinut o victorie majora”.

Propun sa ne uitam la cateva cifre si apoi sa tragem concluzii:

• PDL, 2008, parlamentare: 2,2 milioane voturi (CDEP), 2,3 milioane (Senat).
• PDL, 2012, locale: 2,2 milioane voturi
• ARD, 2012, parlamentare: 1,2 milioane voturi.

Este evident ca un milion de voturi au disparut intre locale si parlamentare. Sa zicem ca la alegerile parlamentare din decembrie ar fi venit la vot pentru ARD toti acestia. ARD ar fi obtinut astfel nu 1,2 ci 2,2 milioane voturi.

Se schimba radical situatia? Pierdea USL majoritatea? Nu.

USL ar fi obtinut tot 4,4 milioane voturi, dar de data asta dintr-un total de 8,4 milioane. Concret, vorbim despre 53% din voturi, tot peste 60% din mandate, in principal datorita judetelor „inchise” cu peste 50% (detalii aici).

Succesul USL nu se datoreaza absenteismului votantilor PDL. Scorul USL se datoreaza faptului ca acesti votanti erau prea putini. Pragul de referinta pentru PDL – cel din 2008 – se afla prea jos. „2,3 milioane” (adica 12% din totalul romanilor cu drept de vot) este insuficient pentru o victorie sau macar pentru un rezultat bun.

Acum patru ani, la un scrutin cu o prezenta extrem de scazuta, PDL a obtinut cu 2,3 milioane voturi un scor de 33%. Prea putin pentru a guverna singur, fiind nevoie de parteneri de coalitie – PSD si apoi UNPR.

Daca USL ar fi existat in 2008, atunci ar fi obtinut … 52,9% din voturi, 63% din mandate (detalii aici, in simularea Rompol vei gasi sub numele „ARD” scorul PDL de atunci).

Lasand la o parte afirmatia din al doilea paragraf al postarii, dilema principala a fortelor din opozitie este cum sa se pozitioneze astfel incat:

• sa obtina sustinerea celor care au votat PDL si/sau Traian Basescu in trecut
• sa obtina voturi noi care sa ii duca la victorie.

A jongla simultan cu ambele „farfurii” se dovedeste a fi un proces dificil, in special in planul imaginii liderilor. Probabil ca pana in 2016 (varianta realista) sau pana in 2019 (varianta pesimista) lucrurile se vor clarifica. Miscarea Populara poate reprezenta – in functie de cum dorim sa citim lucrurile – o tentativa de a accelera procesul si de a creste calitatea rezultatului final.

Comenteaza pe Sociollogica.