Soluție de referință într-un litigiu fiscal: ÎCCJ dispune obligarea ANAF de a stabili în minus TVA auto-colectată inițial de contribuabil, precum și contribuții sociale

Unul dintre cele mai mari grupuri multinaționale din domeniul industriei grele a câștigat într- un litigiu având ca obiect, în principal, recunoașterea unor creanțe fiscale de aproximativ 30 milioane lei.

Prin soluția recent pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut soluția de admitere a acțiunii formulată de contribuabil, obligând autoritățile fiscale să stabilească pe minus TVA auto-colectată inițial de contribuabil fără a fi, însă, datorată la bugetul de stat, precum și contribuții sociale reținute și virate pentru anumite scheme de ajutoare achitate foștilor salariați, deși nu erau datorate potrivit legii. Astfel, dacă până acum asemenea soluții ale instanțelor de judecată au fost consolidate în materia impozitului pe profit (inclusiv ajustările aferente prețurilor de transfer), prin soluția judecătorească definitivă a fost validată incidența și aplicabilitatea obligației organelor fiscale de a stabili obligații fiscale în minus și în materia TVA, când contribuabilii au colectat și virat la bugetul de stat care, însă, nu erau datorate potrivit legii. Cum la acest moment decizia din recurs nu este motivată încă, vom face referire mai jos la considerentele sentinței primei instanțe.

Instanța de fond s-a pronunțat cu privire la tratamentul fiscal din perspectiva TVA al unor achiziții de bunuri constând în rebuturi (diferite tipuri de produse finite și semifabricate defecte specifice industriei înc are activează reclamantă) de la o societate afiliată. Aceste rebuturi fuseseră anterior achiziționate de societatea afiliată ca materie primă și introduse în procesul său de producție în urma căruia au rezultat rebuturile supuse analizei instanței. Pentru achizițiile acestor rebuturi, Societatea auto-colectase TVA, chiar dacă a procedat ulterior la introducerea și utilizarea acestora în procesul său de producție, așadar în scopul operațiunilor sale taxabile potrivit art. 145 Vechiul Cod fiscal. Aceste aspecte au fost aduse la cunoștința organelor de inspecție fiscală, fiind solicitată, astfel, stabilirea corectă a situației de fapt și constatarea tratamentului fiscal de auto-colectare aplicat de Societate. Totuși, organele fiscale au refuzat analizarea substanței operațiunilor economice în discuție, astfel încât a fost nevoie de intervenția instanțelor judecătorești pentru stabilirea în mod obiectiv a situației de fapt fiscale și constatarea împrejurării ca utilizarea acestor rebuturi drept materii prime și reintroducerea lor în procesul de producție al societății relevă caracterul eronat al măsurii auto-colectării TVA dispuse de companie și necesitatea restituirii acestor sume de la bugetul de stat, la solicitarea societății.

Mai mult, în pronunțarea soluției, instanța de judecată a ținut cont și de faptul că, în cauză, co- contractantul societății care a livrat rebuturile făcuse deja obiectul unei inspecții fiscale cu privire la aceleași tranzacții, pentru aceeași perioadă, iar organele fiscale au procedat la validarea colectării TVA de către aceasta. În aceste condiții, la solicitarea societății, instanța de judecată a conchis, astfel, că în mod greșit aceasta a procedat la auto-colectarea TVA și în mod nelegal organele fiscale nu au constatat existența acestui tratament fiscal eronat care ducea așadar la o dublă colectare a TVA, contrar principiului neutralității, chiar dacă societatea a dovedit această împrejurare în timpul inspecției fiscale.

O a doua speță soluționată în cauză vizează sumele acordate foștilor salariați în contextul unui scheme de plecări voluntare implementate la nivelul societății. Astfel, deși inițial sumele acordate au fost considerate ca fiind venituri de natură salarială pentru care a procedat la declararea și plata impozitului pe veniturile din salarii și a contribuțiilor sociale, în realitate, acestea nu reprezentau contravaloarea muncii prestate de foștii angajați. În consecință, societatea a solicitat în cursul inspecției fiscale reconsiderarea tratamentului fiscal aplicat în mod greșit de acesta și constatarea caracterului nedatorat a contribuțiilor sociale achitate.

Articol semnat de Dan Dascălu, Partener coordonator litigii, D&B David și Baias și Mihail Boian, Partener, D&B David și Baias

Citește mai mult pe blogul PwC România

Articol susținut de PwC România