Scurt remember al conflictelor Președinte-Premier. De la meciurile Iliescu-Năstase, Constantinescu-Ciorbea, Băsescu-Boc, la Iohannis-Dăncilă

Scandalurile între Președinte și Primul ministru au însoțit toată istoria post-decembristă a României. S-au certat Iliescu cu Năstase, Constantinescu cu Ciorbea, Constantinescu cu Radu Vasile, Băsescu cu Tăriceanu, Băsescu cu Emil Boc, Băsescu cu Ponta iar mai nou Iohannis cu Dăncilă. Citiți mai jos un scurt remember al conflictelor Președinte-Premier.

Emil Constantinescu, probleme cu Ciorbea și Radu Vasile

• După 1996, Emil Constantinescu şi Victor Ciorbea păreau să facă cea mai sudată echipă. Debarcarea lui Victor Ciorbea din martie 1998 a fost în principal opera PD. Ea nu s-ar fi petrecut dacă de-a lungul anului 1997 între preşedinte şi premier n-ar fi apărut disensiuni. Victor Ciorbea a fost înlocuit cu Radu Vasile. N-a trecut nici un an şi Emil Constantinescu l-a revocat pe premier, printr-o lovitură de stat constituţională, speculând ambiguităţile Constituţiei din 1991. Într-o intervenţie televizată din 12 decembrie 1999, Emil Constantinescu a criticat dur activitatea executivului condus de Radu Vasile. Ca la un semnal, a doua zi, 13 decembrie 1999, miniştrii CDR şi-au dat demisia. I-au imitat miniştrii PNL şi ministru PD. Radu Vasile a refuzat să demisioneze. PNŢCD i-a retras sprijinul politic. Luând act de încăpăţânarea lui Radu Vasile, Emil Constantinescu l-a revocat din funcţie, numindu-l interimar pe ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Alexandru Atanasiu, la vremea respectivă brav PD-ist. Ţinând cont de scandalul izbucnit în decembrie 1999, la revizuirea Constituţiei din 2003 s-a introdus prevederea explicită: „Preşedintele nu-l poate revoca pe primul-ministru”. Sursa

Iliescu Năstase- de la dragoste, la reproșuri și demisii

• După pierderea alegerilor prezidențiale din 2004 în fața lui Traian Băsescu, certurile din PSD au atins apogeul. Adrian Năstase neagă că Ion Iliescu i-ar fi cerut să demisioneze, iar Iliescu spunea la rândul său că Năstase ar fi dorit să demisioneze. Fostul şef al cancelariei primului-ministru, Alin Teodorescu, a declarat că Iliescu i-a cerut demisia lui Năstase fără să specifice din ce funcţie. Teodorescu a susţinut că Năstase şi echipa sa ar fi dus un complot împotriva lui Iliescu pentru a-l îndepărta. Imediat după eşec, preşedintele de onoare al PSD l-a sfătuit pe Năstase să stea în umbră cel puţin un an până când partidul aduce în faţă oameni mai pricepuţi decât el. Mircea Geoană şi Ion Iliescu erau, la acea oră, cei mai mari adversari ai lui Adrian Năstase. Astfel, din 2006 Năstase a stat izolat o vreme pe pretextul problemelor sale cu justiţia- cazul Zambaccian şi moştenirea de un milion de euro de la mătuşa Tamara- care afectau imaginea partidului. De asemenea, funcţia sa de preşedinte executiv a fost desfiinţată.Sursa.

Băsescu, relații încordate cu Tăriceanu, Boc, Ponta

• Relaţia preşedintelui Traian Băsescu cu Guvernele vremii au fost, de-a lungul celor două mandate, tensionată şi presărată cu conflicte, deşi el este cel care a introdus noutatea „Pactului de coabitare”, care, paradoxal, a accentuat certurile dintre cele două instituţii. În primii cinci ani de mandat, preşedintele Băsescu a avut de gestionat o relaţie instituţională cu mai multe guverne, în diferite combinaţii politice şi ideologice. La şefia guvernului s-au succedat Călin Popescu Tăriceanu (decembrie 2004 – decembrie 2008), Emil Boc (din decembrie 2008), Mihai Răzvan Ungureanu (9 februarie 2012-7 mai 2012)  și Victor Ponta. La începutul lunii martie 2005, Băsescu i-a transmis lui Tăriceanu că s-a încheiat “luna de miere” dintre ei şi că are deja unele “insatisfacţii” faţă de activitatea Executivului. Miezul verii anului 2005 a adus cele mai fierbinţi atacuri la adresa premierului şi a “grupurilor de interese din jurul Guvernului”, pe fondul renunţării de către Tăriceanu la demisie, astfel că alegerile anticipate dorite de preşedintele Băsescu nu s-au mai concretiza, scrie Mediafax.

• Tonul lui Băsescu faţă de Guvern s-a ridicat brusc însă la începutul lunii februarie 2006, la şedinţa de bilanţ pe anul 2005 a Ministerului Administraţiei şi Internelor, când a spus că „de prea multe ori mafia a ajuns pe masa Guvernului”. Relaţia preşedintelui cu premierul s-a deteriorat atât de mult, încât Traian Băsescu declara, într-o emisiune televizată, că regretă numirea lui Călin Popescu Tăriceanu în funcţia de prim-ministru, pentru că la început i-a acordat încredere dar, în timp, Tăriceanu a decis să se alăture „altui grup”. Preşedintele a intrat în contradicţie cu guvernul în situaţii precum gripa aviară, mandatarea de către conducerea PNL, la finele lunii iunie 2006, a ministrului Apărării, Teodor Atanasiu, de a solicita CSAT retragerea trupelor româneşti din Irak, adoptarea legilor siguranţei naţionale, desemnarea comisarului european, eliberarea din funcţie pe preşedintele ANAF, Sebastian Bodu (PD), dar şi momentul în care, în 2007, premierul i-a cerut ministrului Afacerilor Externe, Răzvan Ungureanu, perceput ca apropiat al preşedintelui, să îşi prezinte demisia pentru că nu l-a informat despre reţinerea a doi cetăţeni români acuzaţi de terorism în Irak. Un alt moment tensionat a fost cel în care Executivul a susţinut creşterea pensiilor, în vara anului 2007. Preşedintele a cerut Guvernului să prezinte sursele de finanţare din care va fi susţinută creşterea pensiilor.Vosganian şi Tăriceanu au susţinut că există posibilitatea măririi pensiilor, fapt contrazis de preşedinte, care a criticat dur, în câteva rânduri, inclusiv prin termeni precum “demagogie”, “incompetenţă”, prestaţia miniştrilor Finanţelor şi Muncii.

• Pe 10 decembrie 2008, Băsescu a anunţat nominalizarea lui Theodor Stolojan pentru postul de premier. După numai câteva zile, fără a da o explicaţie care să stea în picioare, Stolojan a renunţat la mandat, iar în locul său a fost nominalizat Emil Boc. După multe discuţii şi negocieri, PSD şi PDL au semnat un parteneriat şi au format guvernul, despre care Băsescu spunea că este rezultatul unui compromis politic în interes public, menţionând că în sfârşit îşi vede “visul cu ochii”, respectiv un guvern susţinut transparent în Parlament: „Mă bucur că este sută la sută Guvernul României. Am mai instalat un Guvern în 2004, care a început ca Guvern al României şi a terminat să fie un Guvern parţial al lui Fenechiu, parţial al lui Patriciu, parţial al mai ştiu eu cui”, spunea Băsescu.

• Şeful statului declara, în ianuarie 2009, că perioada de graţie pe care o oferă guvernului se opreşte la prezentarea bugetului şi că va acorda Cabinetului acelaşi tratament ca în cazul precedentului Executiv. În mai 2009, preşedintele deja regreta formula PDL-PSD. El spunea, la Paris, că s-a dezamăgit şi pe el însuşi când a luat decizia de a susţine, în decembrie 2008, o alianţă între PDL şi PSD, menţionând că a făcut aceasta pentru a asigura stabilitatea politică a României. Ulterior, declara că guvernul „este bun, face faţă crizei”, deşi are stângăciile lui în comunicare. Liniştea nu a durat mult. În toamna anului 2009, premierul Boc anunţa că a propus coaliţiei PSD-PDL înlocuirea lui Dan Nica cu Vasile Blaga la Interne. PSD a protestat vehement, ameninţând cu părăsirea Executivului. După ce preşedintele a semnat, în cele din urmă, pe 1 octombrie, revocarea lui Nica şi înlocuirea acestuia, interimar, cu Blaga, miniştrii PSD au demisionat din guvern, care a devenit minoritar. La scurtă vreme, PSD s-a alăturat unui demers PNL legat de depunerea unei moţiuni de cenzură.Pentru prima dată în istoria post-decembristă, Guvernul Boc a fost demis prin aprobarea unei moţiuni de cenzură. Sursa. Relația cu Victor Ponta a fost de asemenea una extrem de tensionată.