Ce înseamnă "superimunitățile" pe care le-ar putea avea judecătorii și procurorii odată cu desființarea Secției Speciale / Asociație a magistraților: "Orice anchetă penală poate fi blocată discreționar de către CSM"

Desființarea controversatei Secții de investigare a infracțiunilor din justiție intră într-adevăr în linie dreaptă, așa cum spunea ministrul Justiției, Stelian Ion, dar va aduce superimunități pentru judecători și procurori. Ei vor putea fi trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție numai cu încuviinţarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Este unul dintre amendamentele adoptate în Comisia juridică a Camerei Deputaților. ​Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție vorbesc despre „un privilegiu inadmisibil” și despre „o garanţie a impunităţii magistraţilor”, în timp ce Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor spune că orice anchetă penală poate fi blocată discreționar de către CSM și cere Parlementului să nu voteze proiectul în această lege.

Comisia Juridică din Camera Deputaților a adoptat joi cu amendamente proiectul legii privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

Care sunt amendamentele cu care legea va intra la vot în Parlament:

• „Titlul proiectului se modifică și va avea următorul cuprins: ”Lege privind desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției
• Art.95 – (1) Judecătorii şi procurorii pot fi percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi preventiv sau arestați la domiciliu numai cu încuviinţarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
• (2) Judecătorii şi procurorii pot fi trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție numai cu încuviinţarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
• (3) În caz de infracțiune flagrantă, judecătorii și procurorii pot fi reținuți și supuși percheziției potrivit legii, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori fiind informată de îndată de organul care a dispus reținerea sau percheziția.”
• După articolul 5, se introduce un articol nou, articolul 6, cu următorul cuprins: Art.6 – La articolul 42 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (4) se introduc patru noi alineate, alin. (5)-(8), cu următorul cuprins:
• (5) Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încuviințează trimiterea în judecată a judecătorilor pentru săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.
• (6) Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii încuviințează trimiterea în judecată a procurorilor pentru săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.
• (7) Dacă cererea de încuviințare a trimiterii în judecată privește un magistrat membru al Consiliului Superior al Magistraturii, acesta nu are drept de vot la soluționarea respectivei cereri.
• (8) Analizând cererea de încuviințare a trimiterii în judecată, secția nu se poate pronunța cu privire la temeinicia acuzației și nici cu privire la oportunitatea trimiterii în judecată, la legalitatea administrării probelor și a efectuării celorlalte acte de urmărire penală. Secția corespunzătoare se pronunță prin hotărâre, în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Secția poate respinge cererea, prin hotărâre motivată.
• Articolul 5 devine articolul 7, cu următorul cuprins: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, se vor republica în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

„Orice anchetă penală poate fi blocată discreționar de către CSM”

Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMSP) cere „parlamentarilor de bună-credință” să nu voteze acest proiect în forma în care a ieșit din ședința Comisiei juridice.

Reprezentanții AMASP spun că raportul comisiei conține două amendamente prin care orice anchetă penală poate fi blocată discreționar de către CSM și care, „în mod cu totul greșit, induc societății părerea că magistrații doresc să aibă imunitate pentru infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție, de serviciu și cele asimilate infracțiunilor de corupție prin crearea unei instituții noi, aceea a avizului secțiilor CSM cu privire la trimiterea în judecată a procurorilor și judecătorilor pentru săvârșirea infracțiunilor considerate grave”.

Argumentele AMASP:

• „Cu excepția unui număr redus de persoane foarte vocale, niciun magistrat nu și-a exprimat dorința de a dobândi ”garanții suplimentare”, ”imunități de facto”, ”avize” sau un tratament diferit față de alți cetățeni, magistrații înțelegând principiul înscris în art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României: „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege”.
• Prin amendamentele admise membrii Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților au stopat în mare măsură încercarea de revenire la normalitate prin desființarea SIIJ și au ignorat cu desăvârșire normele constituționale și dispozițiile codului de procedură penală, așa-zisa dezbatere cu sistemul judiciar fiind o simplă formalitate menită să gireze o decizie deja luată.
• Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt limitativ prevăzute în Constituție și în legea nr. 317/2004, scopul acestui organism administrativ nefiind vreodată verificarea corectitudinii rechizitoriilor emise de procurori și validarea sau invalidarea unei decizii de trimitere în judecată. O astfel de atribuție este contrară, pe de-o parte, dispozițiilor art 132 alin. (1) din Constituție care stabilește modalitate de funcționare a Ministerului Public și pe de altă parte principiului separării carierelor și dispozițiilor codului de procedură penală care prevăd o separarea a funcțiilor judiciare și, în mod limitativ, competențele fiecărei funcții judiciare.
• Ceea ce se obține prin acest amendament este ca un organism administrativ, care nu face parte din structura instanțelor de judecată sau din structura Ministerului Public, să devină o combinație între procurorul ierarhic superior și judecătorul de cameră preliminară, înglobând atribuțiile acestora.
• Falsa garanție suplimentară promovată în acest amendament are ca singur rezultat ca 14 oameni să decidă soarta dosarelor anchetate de sute de procurori înainte ca acestea să ajungă la sutele de judecători de cameră preliminară care au atribuția de a verifica temeinicia și legalitatea trimiterilor în judecată.
• Cât despre teza ”protejării” magistratului anchetat de un eventual abuz, observăm că aceasta există doar dacă este vorba de fapte de corupție și doar dacă este trimis în judecată.
• Pe de-o parte, în viziunea creatorilor amendamentelor, abuzurile pot apărea doar în cazul în care magistratul este anchetat pentru infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție, de serviciu și cele asimilate infracțiunilor de corupție, celelalte infracțiuni nefiind pretabile la abuzuri sau neinteresând persoanele care au scris amendamentele. Pe de altă parte magistratul poate fi abuzat doar prin emiterea rechizitoriului, înțelegând de aici că orice presupus ”act abuziv” sau ”presiune” din faza de urmărire penală dispar dacă soluția este una de clasare.
• Dincolo de aspectele principiale, observăm că amendamentele sunt lipsite de orice raționament logic sau juridic, sub dictonul ”garanțiilor extinse”, care nu sunt necesare și pe care majoritatea procurorilor și judecătorilor nu le-au solicitat, fiind creat un mecanism arbitrar și care încurajează analizarea dosarelor penale în baza unor criterii care nu sunt prevăzute în codul de procedură penală și la acest moment sunt necunoscute chiar și legiuitorului.
• Unul dintre amendamente prevede că ”analizând cererea de încuviințare a trimiterii în judecată, secția nu se poate pronunța cu privire la temeinicia acuzației și nici cu privire la oportunitatea trimiterii în judecată, la legalitatea administrării probelor și a efectuării celorlalte acte de urmărire penală”, practic nu poate lua în considerare aspectele prevăzute de normele de procedură penală atunci când este verificată trimiterea în judecată. În acest caz, înainte de exprimare votului, vă solicităm să cugetați care sunt criteriile pe baza cărora s-ar putea da un astfel de aviz dacă ele nu se raportează la fapta care face obiectul anchetei, la temeinicia acuzației, la probe sau la modul în care au fost efectuate actele de urmărire penală”.

AMASP adaugă că modificările aduse în Comisia juridică a Camerei Deputaților „pot sabota lupta anticorupție în egală măsură ca existența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție”.

Guvernul a aprobat în 18 februarie proiectul legii privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie. Este vorba de proiectul făcut în mandatul fostului ministru al Justiției Cătălin Predoiu, din care au fost însă eliminate articolele care se refereau la „super-imunităţile” judecătorilor şi procurorilor, ceea ce a stârnit scandal în Consiliul Superior al Magistraturii, care, de altfel, l-a avizat negativ.

În proiectul de lege inițial era prevăzut ca începerea urmăririi penale a magistraților să fie condiționată de avizul procurorului general, iar procurorii și judecătorii să fie trimiși în judecată doar cu avizul secțiilor din CSM. Aceste prevederi au fost însă eliminate de noul ministru al Justiției Stelian Ion, care a intrat astfel în conflict cu CSM.

UDMR a condiționat însă votarea legii de introducerea amendamentului privind introducerea unui aviz obligatoriu de la CSM pentru trimiterea în judecată a unui procuror sau judecător, iar fără votul parlamentarilor UDMR Coaliția nu are majoritate pentru a desființa Secția Specială.

Proiectul de lege are termen de adoptare tacită începutul lunii aprilie în Camera Deputaților, prima cameră sesizată. Forma finală este decisă de Senat, însă o eventuală adoptare tacită a proiectului de lege ar fi un semnal prost la nivel politic si european după ce Coaliția și-a asumat public desființarea SIIJ.

În ce formă a fost adoptat proiectul de către guvern:

• „Art. 1 – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, denumită în continuare Secția, se desființează.
• (2) Cauzele aflate în curs de soluţionare la nivelul Secției se transmit pe cale administrativă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin grija Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor competente potrivit legii, care continuă soluţionarea acestora.
• (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător dosarelor aflate în arhiva Secției.
• (4) Actele de procedură îndeplinite în cauzele prevăzute la alin. (2) și (3), cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile.
• (5) Soluțiile de clasare, de renunțare la urmărirea penală și de trimitere în judecată dispuse de procurorii Secției, care nu au făcut obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi, sunt supuse de la data desființării Secției controlului exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 335, art. 318, art. 328 și ale art. 340 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.
• (6) Actele efectuate și măsurile luate de procurorii Secției în cauzele prevăzute la alin. (2), care nu au făcut obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi, sunt supuse de la data desființării Secției controlului exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 304 și ale art. 339 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.
• (7) De la data desființării Secției, la judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri formulate în cauzele preluate potrivit alin. (2) și (3) participă procurori din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele pe rolul cărora se află acestea, dacă prin lege nu se dispune astfel.
• (8) Căile de atac declarate de Secție pot fi retrase numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
• Art. 2 – (1) Posturile aflate în schema de funcții și de personal a Secției la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân în schema Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind redistribuite în cadrul celorlalte secții ori în cadrul altor parchete, în funcție de necesități.
• (2) Începând cu data desființării Secției, procurorii din cadrul Secției, inclusiv cei cu funcții de conducere, revin la parchetele de unde provin. De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul Secţiei îşi redobândesc gradul profesional de execuție şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
• (3) Personalului detașat pe celelalte categorii de posturi dintre cele prevăzute la alin. (1) îi încetează detașarea începând cu data desființării Secției.
• Art. 3. – (1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupție și infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt săvârșite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de ceilalți judecători şi procurori, inclusiv de judecătorii şi procurorii militari şi de cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
• (2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism și infracțiunile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de ceilalți judecători şi procurori, inclusiv de judecătorii şi procurorii militari şi de cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
• Art. 4 – La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Secțiunea 21 – „Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie” din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. r. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare”.

Câteva referințe

Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a fost înființată în cadrul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție și a devenit operațională în 23 octombrie 2017. Are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Secția a fost condusă de Gheorghe Stan, fostul șef al Inspecției Judiciare, singura instituție abilitată să îi ancheteze disciplinar pe magistrați și care în mandatul lui Tudorel Toader a declanșat mai multe acțiuni disciplinare împotriva fostei șefe a DNA Laura Codruța Kovesi. Între timp, Gheorghe Stan a fost numit judecător la CCR, la propunerea PSD.

Procuror șef adjunct al secției a fost Adina Florea, propusă de trei ori de Tudorel Toader pentru șefia DNA și respinsă de președintele Klaus Iohannis.

Adina Florea a câștigat concursul la CSM pentru funcția de procuror-șef al secției, însă candidatura ei nu a fost validată, în condițiile în care mai mulți magistrați au boicotat ședințele CSM.

Lia Savonea, fostul președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, a avut 7 tentative eșuate de numire a Adinei Florea la șefia secției speciale. Adina Florea s-a retras în 5 decembrie 2019 din procedura de numire la șefia Secției Speciale, după cele 7 încercări eșuate ale fostei șefe a CSM Lia Savonea de a o numi în funcția de procuror-șef al acestei secții.

Contestată de mii de magistrați

La finalul lui 2019, ministrul de atunci al justiției Cătălin Predoiu a început o consultare în rândul judecătorilor și procurorilor privind oportunitatea desființării SIIJ. Din 3.095 de judecători și procurori care și-au exprimat opinia, 83,20% s-au pronunțat pentru desființarea secției, 8,79% pentru menținere și 8,01% pentru amendarea legislației în baza căreia funcționează SIIJ.

Contestată și de instituțiile europene

Secția specială a fost criticată inclusiv de către organismele europene. Comisia europeană arăta în ultimul raport MCV că funcționarea Secției speciale a confirmat temerile exprimate atât în România, cât și pe plan extern că ar putea fi utilizată ca instrument de presiune politică.

De asemenea, au existat mai multe situații în care Secția specială a intervenit pentru a schimba cursul anchetelor penale într-un mod care ridică îndoieli serioase cu privire la obiectivitatea sa, arătau experții CE. Un exemplu îl constituie deschiderea unui dosarului penal împotriva fostei șefe a DNA Laura Codruța Kovesi, în perioada în care aceasta candida pentru funcția de procuror-șef european. Un alt exemplu este decizia Secției speciale de a deschide un dosar penal împotriva fostului prim-vicepreședinte al Comisiei Europene, Frans Timermans, deși secția nu avea competență.

Comisia Europeană a criticat și acțiunile Secției de inițiere a unor anchete împotriva judecătorilor și a procurorilor care s-au opus modificărilor legilor justiției, precum și abordarea în cauzele aflate pe rolul instanțelor, de exemplu retragerea căilor de atac introduse anterior de DNA în dosare de corupție la nivel înalt.

CITEȘTE ȘI:

• Superimunitate pentru procurori și judecători: trimiterea în judecată doar cu avizul CSM / Deputații juriști au dat aviz pentru legea de desființare a SIIJ
• Procurorul general: Secția e departe de a asigura cetățenilor un acces eficient la justiţie / Șeful DNA: Apariţia SIIJ, o insultă pentru majoritatea magistraților
• Cum explică șefa ICCJ părăsirea ședinței din Parlament privind desființarea Secției speciale: Dezbateri intens politizate şi pe alocuri virulente
• Stelian Ion: Legea nu ar fi trecut de Parlament fără garanţiile suplimentare pentru magistraţi
• Reacție dură a două asociații de magistrați după ce deputații au introdus superimunitatea pentru procurori și judecători: „Reprezintă un privilegiu inadmisibil”