Echinocțiul de toamnă 2022. Când începe toamna astronomică și de ce echinocțiul nu se petrece la aceași dată în fiecare an
Anul acesta, toamna astronomică începe în 23 septembrie la ora 4.04, când are loc echinocțiul de toamnă. Începând de la această dată, durata zilelor continuă să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, la solstițiul de iarnă. Ce este echinocțiul, când a fost vreme de vară pe 23 septembrie și de ce echinocțiul nu se petrece la aceeași dată în fiecare an?
Ce este un echinocțiu?
Termenul se referă la două zile ale anului (21 martie și 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea.
Cuvântul „echinocţiu” derivă din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.
Cum era definit „echinocțiul” în „Dicționarul limbii românești” (1939),
- echinócțiŭ n. (lat. aequi-noctium, d. aequus, egal, și nox, noctis, noapte; fr. équinoxe). Timpu cînd zilele-s egale cu nopțile. – Această circumstanță se produce de doŭă orĭ pe an: la 21 Martie și la 21 Septembre, fiind-că atuncĭ, ceĭ doĭ polĭ aĭ pămîntuluĭ aflîndu-se la o egală distanță de soare, lumina luĭ se răspîndește de la unu la altu și luminează jumătate din pămînt, pe cînd jumătate rămîne în întuneric. Prima din aceste epoce corespunde cu echinocțiu de primăvară, ĭar a doua cu cel de toamnă. Ecŭatoru se numește linie echinocțială fiind-că e echinocțiŭ orĭ de cîte orĭ soarele e pe această linie, adică la 21 Martie și la 21 Septembre. („Dicționaru limbii românești”, A Scriban, 1939 via Dex Online).
Sunt foarte puține tradiții populare românești legate strict de echinocțiul de toamnă, dar septembrie are o serie de sărbători religioase importante, însoțite de o mulțime de obiceiuri care se țineau în vechime, dar o parte și în prezent.: Pe 8 septembrie a fost Nașterea Maicii Domnului, iar pe 14 septembrie a fost Înălțarea Sfinte Cruci. Pe 23 septembrie este Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul.
Când a fost vreme de vară în perioada echinocțiului de toamnă
În medie, la începutul celei de-a treia decade din septembrie minimele nocturne sunt în general cuprinse între 3 și 12 C, iar maximele, între 17 și 25 grade C.
Au fost ani când vremea a fost de vară, cu temperaturi de peste 30 de grade. Anii cei mai calzi au fost 1981, 1985, 1990, 2011 și 2018.
Pe 23 septembrie 1990 au fost +32,4 C la Giurgiu.
Pe 23 septembrie 1985 au fost +31 C la Drobeta Turnu Severin, iar cu o zi mai devreme au fost +31,4 C la Călărași. Tot în 1985 au fost +31 C la București. Și la Omu au fost 16 grade. Pe 22 septembrie 1985 au fost +30,5 C la Iași.
Pe 23 septembrie 1981 au fost +32 C la Timișoara și +28 C la Întorsura Buzăului.
Uneori și nopțile pot fi calde: la Sulina au fost minime de +21 C în 1984, iar la Constanța, +20,4 C..
Anii cei mai reci au fost 1986, 1993, 1997, 2007, 2008, 2016 și 2019.
Cea mai scăzută temperatură înregistrată în ziua echinocțiului în ultimii 40 de ani a fost -8,5 C, în 2021. La Miercurea Ciuc au fost -4,6 C în 1993 și -4,5 C în 2019. Tot acum trei ani au fost -3,9 C la Întorsura Buzăului. La Predeal au fost -1,5 C în 1993 și 1997.
În 1991 au fost +3,2 C la Timișoara, iar în 1997, doar +7,8 C la Constanța. Pe 23 septembrie 1993 au fost 0,7 C la Sibiu.
Echinocțiul de toamnă – Ce înseamnă în astronomie
Echinocțiul de toamnă nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când avem calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, dar cel mai frecvent a avut loc la 22 sau 23 septembrie. La echinocţiul de toamnă, ca și la cel de primăvară, ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ, se scrie pe site-ul Observatorului Astronomic amiral Vasile Urseanu.
Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică.
Aflându-se deci la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord începând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primăvară.
În emisfera sudică a Pământului, data de 23 septembrie marchează începutul primăverii.
La latitudinile țării noastre, în aceste zile Soarele culminează la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit si orizont.
Începând de la această dată, durata zilelor continuă să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.
Următoarele date ale echinocțiului de toamnă
2022 23 septembrie 04:04
2023 23 septembrie 09:50
2024 22 septembrie 15:44
2025 22 septembrie 21:19
2026 23 septembrie 03:05
2027 23 septembrie 09:02
2028 22 septembrie 14:45