O prezentatoare TVR povestește cum a fost atacată de o haită de câini în București, iar autoritățile ar fi refuzat să intervină

Prezentatoarea TVR Dorina Florea spune că a fost atacată de o haită de câini pe un bulevard din Sectorul 6 al Capitalei și acuză autoritățile că au refuzat să intervină, pasând responsabilitatea. Ea spune că la 112, unde a sunat inițial, i s-a transmis că nu poate fi ajutată dacă nu a fost mușcată. A sunat mai departe la Poliția Locală Sector 6 și la ASPA: „Nu se ocupă Poliția Locală, ci ASPA!” / „Nu există nicio echipă pe care să o trimitem pe teren! Vom încerca mâine dimineață!”.

• „Între mine și acea haită nu erau decât rucsacul – cu care loveam în stânga și în dreapta – și țipetele mele disperate pe care le-a auzit până și soțul de la câțiva metri distanță…”, spune Dorina Florea.

Ea a fost salvată de un trecător care a oprit mașina și a început să claxoneze pentru a alunga câinii și de soțul său, care a ajuns între timp acolo.

Redăm integral mesajul postat pe Facebook de prezentatoarea TVR:

• „Pentru a doua oară în viața mea am făcut greșeala să sun la 112! De această dată, după ce am fost ATACATĂ în plin bulevard al Capitalei de o haită de câini (la 7 m-am oprit din numărat, dar cred că erau mai mulți). Au apărut din senin dintr-o zonă defrișată de Primăria sectorului 6 și unde aceste animale și-au găsit adăpost. Ziua stau ascunse, seara, dar mai ales noaptea, ies la atac!
• Până la momentul la care scriu, înțeleg că zeci de reclamații au fost făcute la ASPA și Poliția locală sector 6 și NIMIIIIC. Nu au făcut nimic!! De fapt, au făcut ceva: au devenit experți în a pasa responsabilitățile de la o instituție la alta sau în a găsi scuze:
• Nu se ocupă Poliția Locală, ci ASPA!
• ASPA: nu avem echipă după ora 20. Nu e nimeni disponibil astăzi, trimitem echipa mâine.
• Sigur că nu a venit nici naiba să verifice! Și uite așa, atât de bine s-au ocupat de situație că, de la câțiva câini, acum avem de-a face cu mai bine de 20, care stau doar în haite și atacă tot ce prind! Iar asta se întâmplă pe un bulevard circulat al Capitalei, nu în vreo zonă izolată și părăsită!!!
• Să mă întorc la poveste: era trecut de ora 20, stăteam pe trotuar și îl așteptam pe soțul meu, când – din senin – vreo 7 câini au apărut în raza vizuală, au început să alerge către mine și să latre agresiv! Între mine și acea haită nu erau decât rucsacul – cu care loveam în stânga și în dreapta – și țipetele mele disperate pe care le-a auzit până și soțul de la câțiva metri distanță…
• Când credeam că vor tăbărî pur și simplu pe mine, o mașină de pe bulevard a oprit brusc lângă trotuar, a început să claxoneze puternic, șoferul a coborât în grabă și a reușit să alunge câțiva dintre ei. Apoi, a ajuns și soțul meu și au reușit să îi pună pe fugă pe toți.
• M-am gândit atunci instant că e cazul să apelez 112!
• Am sunat, au răspuns rapid și – printre lacrimi, crize de plâns și respirații tăiate – am reușit să povestesc!
• Doamna de la celălalt capăt al firului m-a întrebat dacă am fost mușcată de câini. Am spus că nu! Dar că încă nu îmi dau seama dacă sunt bine…M-a întrebat dacă am nevoie de ajutor medical. Am spus că nu știu, dar am rugat-o să facă ceva, orice, să ne ajute.
• Mi-a răspuns apoi isteric că dacă nu am fost mușcată de câini, atunci nu mă poate ajuta și să iau legătura cu cei la Poliția Locală sector 6. I-am spus, printre lacrimi, că abia mai știu cum mă cheamă, cum crede că aș putea să stau să caut un număr de telefon de la Locală… M-a pus în așteptare, apoi un alt domn polițist mi-a spus telefonic același lucru: că nu ne poate ajuta!
• A fost momentul în care le-am replicat că vor avea pe conștiință oamenii mușcați sau, Doamne ferește, omorâți de acești câini, dacă nu fac ceva!
• Până la urmă, în loc să fiu ajutată, experiența cu apelul la 112 s-a dovedit a fi una neverosimilă!
• Am ajuns să fiu certată la telefon de acest domn polițist că nu mă port civilizat și cuviincios pentru că am îndrăznit să ridic vocea. I-am spus să se prezinte, ca să știu măcar cine mă face needucată și necivilizată, când eu abia puteam respira din cauza șocului. A refuzat, mi-a spus cinic: „niciun nume, aici e doar Poliția” și mi-a ÎNCHIS pur și simplu telefonul în nas…
• Am sunat apoi la numărul de urgență al celor de la ASPA. A răspuns cineva, mi-a spus că înțelege prin ce trec, că îi pare rău, dar că nu mă poate ajuta.
• – Nu există nicio echipă pe care să o trimitem pe teren! Vom încerca mâine dimineață!
• Nu că ar fi venit cineva prin zonă, dar în toate reclamațiile făcute până acum, ăsta a fost primul lucru pe care l-am scris (noi și alți oameni) că degeaba vin dimineața sau la prânz, pentru că nu vor găsi picior de câine pe aici…
• Și povestea se oprește brusc aici (că și așa a ieșit o postare mult prea lungă), dar voi să nu fiți, vă rog, ca mine! Atât de naivi și să sperați că în situații limită vreo autoritate a statului va fi dispusă să vă ajute, chiar și atunci când are la îndemână toate pârghiile necesare.
• Pentru că: Le are, dar nu vrea să le folosească! Sau nu poate! Sau pur și simplu nu știe ce și cum să facă!
• Până atunci, reclamații făcute deja la: Primăria Capitalei, Primăria Sectorului 6 , Poliţia Locală Sector 6 , ASPA București, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale – pentru a-mi fi oferită întreaga înregistrare a convorbirii telefonice purtate cu cei doi operatori.
• Aștept răspunsurile și promit că le voi publica pe toate aici! Dar asta bineînțeles dacă vor binevoi să îmi răspundă!”.