Traseul 1 – O fuziune de experiențe contrastante

Bucureștiul este orașul pe care îl numesc acasă de când mă știu. Străzile, clădirile și multe dintre reperele sale turistice fac parte din rutina mea zilnică și m-am obișnuit să trec pe lângă ele fără să le observ cu adevărat, așa cum o fac, de exemplu, mulți dintre turiștii care vin aici întocmai pentru asta. Am ajuns recent la această concluzie, că nu mi-am explorat cu adevărat orașul ca turist, și am decis că e timpul să fac o schimbare.

Mi-am propus să fac acest role playing, de „bucureștean turist în București”, pornind de la contrastele care compun acest oraș, fiind inspirat și de o campanie pe care am descoperit-o recent: parteneriatul Fuzetea cu Tripadvisor al cărei mare premiu este o călătorie cu toate costurile acoperite (inclusiv experiențe de vizitare a atracțiilor) în Ciudad de Mexico, Barcelona, Roma, Istanbul sau Singapore. Mi s-a părut interesantă ideea de a urma un traseu cu atracții contrastante, pentru o experiență completă și memorabilă, așa că am zis să fac o încercare. Am rezervat o zi întreagă pentru asta, cum de altfel ar face orice turist adevărat. Înarmat cu un aparat de fotografiat, o hartă (pe telefon, bineînțeles) și un simț reînnoit al curiozității, am pornit în misiunea de a fi un turist în orașul meu pentru o zi. Scopul? Să navighez printre contraste, să dezgrop comorile, atât evidente, cât și obscure, care mi-au rămas ascunse până acum.

Printre multe dintre recomandările primite de turiștii care explorează Bucureștiul, dar și în campania FuzeTea x Tripadvisior, am descoperit că se numără „Casa Ceaușescu”. Această vilă luxoasă a fost pentru un sfert de secol (1965 – 1989) reşedinţa privată a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu şi a copiilor acestora, Nicu, Zoia şi Valentin. Acum e transformată într-un muzeu care-și propune ca vizitatorii să descopere cu ochii lor cum a trăit omul Ceaușescu, în intimitatea sa, dincolo de șeful de stat atât de cunoscut în România și în afara țării. Ce pasiuni avea, ce-i plăcea să facă în casă, ce colecție de artă a strâns în locuință. Bineînțeles, mi-am dat seama rapid că erau lucruri pe care le cunoșteam extrem de vag despre perioada comunistă pe care au trăit-o din plin părinții mei, așa că am decis să-mi încep misiunea de „turist în orașul meu natal” chiar de aici. După aproape 2 ore, pot spune că recomand oricui, turist sau localnic, să fac acest lucru.

Am luat străzile din jur la pas și am ajuns fără să-mi dau seama în fața unei clădiri interesante, de unde se auzeau zgomote de cai care galopează prin față. Am aflat că este vorba de MARe (Muzeul de Artă Recentă) care, după Muzeul Simu, e primul muzeu privat de artă care se deschide în România în ultima sută de ani, într-o clădire care îi este dedicată exclusiv, nu într-o construcție oarecare, convertită la sarcina de muzeu. Fără să stau pe gânduri, am cumpărat un bilet pentru a-l vizita, dar nu înainte de a întreba care e faza cu caii, de unde se aud și de ce. Mi s-a explicat că este vorba despre lucrarea „Prezența unei ecvestre fără de imagine”, realizată în 2016, la București, de artiștii Alexandru Papuc și de Cristian Macovei. Mi-a plăcut mult treaba asta. La fel, mi-a plăcut să descopăr operele de artă intrigante ale unor artiști contemporani români sau străini. A fost clar o experiență contrastantă cu cea de dinainte. De altfel, întregul București este așa: o fuziune de experiențe contrastante.

Pentru a accentua și mai mult acest sentiment mi-am continuat traseul turistic cu un alt obiectiv must see: Muzeul Satului – așa că am trecut de la artă recentă, la explorarea tradițiilor locale. Aici am mai fost cel mai probabil prin școala generală, dar nu-mi mai aduceam aminte mare lucru, decât că era vorba de un loc cu multe căsuțe țărănești pe malul lacului Herăstrău. Acum descoperit un „sat” adevărat, cu monumente şi artefacte din sec. al XVII-lea, până la începutul sec. XX, construcţii reprezentative provenite din importante zone etnografie. Am intrat din casă în casă și de fiecare dată am avut sentimentul că mă teleportez în diverse zone rurale din România. De altfel, asta este și ideea, de a reda „gospodării autentice şi complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români”. E destul de mult de umblat și de povestit despre casele și tradițiile românești. Dar pot spune că unul dintre cele mai interesante exponate mi s-a părut casa săpată în pământ, care seamănă cu cele din The Hobbit, doar că Bordeiul Drăghiceni este un tip de casă semi-îngropată, întâlnită în mod tradițional prin zona orașului Caracal, nu în Comitat.

Am plecat de aici spre metrou, pentru a ajunge în celălalt capăt al orașului, de la nord la sud, în Parcul Tineretului, pentru simplul fapt că este unul dintre parcurile pe care nu le-am traversat niciodată, doar am trecut pe lângă. Am descoperit rapid că atrage foarte mulți bucureșteni pasionați de activități sportive, chiar și în timpul săptămânii. Are zone de calisthenics, un skatepark, dar și cel mai mare parc de distracții pentru copii: Orășelul Copiilor. Tot aici se mai află și Palatul Național al Copiilor și Sala Polivalentă. Însă, pentru cei pasionați de natură, ca mine, este o destinație ideală pentru un picnic sau plimbări cu bicicleta.

De aici am decis să fac o explorare în ritm de plimbare din Tineretului spre Piața Unirii, pe bulevardul Dimitrie Cantemir. Țineam minte că citisem în trecut că pe acest bulevard s-ar afla mai multe picturi murale de mari dimensiuni, iar la intersecția Budapesta, cea cu bulevardul Mărășești, am descoperit cele mai mari picturi murale din oraș, care se întind pe întreaga suprafață a unui bloc de mari dimensiuni. La un search pe net aflu că pictura murală realizată pe blocul Mărășești 42 de artiștii Dumitru Gurjii și Mircea Modreanu se întinde pe o suprafață de 2500 metri pătrați, a fost lucrată cu peste 120 de nuanțe de vopsea lavabilă de exterior, iar realizarea picturii de pe fațada mare a durat mare cam 30 de zile. E o pată de culoare interesantă, intrigantă și care-mi confirmă încă o dată că Bucureștiul este un oraș al contrastelor și care, dacă-i oferi o șansă, te poate uimi chiar și dacă ai locuit o viață aici.

De la Unirii am luat o trotinetă electrică și în 10 minute eram deja în fața ultimului obiectiv de pe lista acestui traseu de „bucureștean turist în București”: Ateneul Român.

Această superbă clădire este descrisă ca „o perlă arhitecturală și culturală în inima Bucureștiului” și nu este deloc o exagerare. Am fost imediat captivat de frumusețea acestui edificiu încă de la primul pas făcut în curtea interioară a Ateneului. Arhitectura sa monumentală, inspirată din stilul neoclasic, dezvăluie o poveste bogată și plină de semnificații. Impresionanta cupolă atrage privirile, iar coloanele care înconjoară clădirea îi conferă o eleganță deosebită. Am decis să particip la un tur ghidat al Ateneului pentru a afla multe, având și un pic de noroc, pentru că fix atunci se organiza unul. În timp ce ne plimbam prin sălile bogat ornamentate și sălile de concert renumite pentru acustica impecabilă, ni se șoptea și povestea acestei instituții. Astfel am aflat că Ateneul a fost construit în anii 1886-1888 după planurile arhitectului francez Albert Galleron, am fost uimit de detaliile și semnificațiile ascunse în fiecare frescă și sculptură.

Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost sala de concert, în care am avut privilegiul de a asista la o repetiție pentru un concert. În timp ce acustica impecabilă pătrundea în fiecare colț al încăperii, am fost transportat în lumea muzicii clasice în interpretarea extraordinară a unor artiști talentați. Atmosfera aceea nu se poate compara cu nimic. Am fost convins în secunda a doua să revin pentru a asista la un concert întreg.

Părăsind Ateneul, m-am simțit îmbogățit de întreaga experiență. Această descoperire m-a convins că, și atunci când crezi că îți cunoști orașul natal, există întotdeauna loc pentru surprize minunate.

De altfel, și campania FuzeTea x Tripadvisor, care m-a inspirat în realizarea acestui traseu, își dorește să redefinească noțiunea de călătorii prin intermediul unor „Itinerare Made of Fusion” care îi încurajează pe pasionații de călătorii să testeze experiențe cât mai diverse. Poți să citești mai multe despre campanie pentru a experimenta chiar tu puterea fuziunii șiai șansa de a câștiga o excursie all – inclusive și o mulțime de premii de călătorie.

La finalul zilei și a întregului experiment îmi propun să-mi reiau săptămânal rolul de turist în orașul meu și să testez și alte contraste pe care le are Bucureștiul de oferit, descoperind astfel parcuri noi care au apărut în oraș, dar și cartiere gri pe care nu le-am vizitat niciodată, zone de going out cu istorie sau nou dezvoltate, dar și mall-uri sau zone de shopping și piețe pe care nu le-am observat cu atenție prea des. Așadar, va urma.

Articol sustinut de FuzeTea