Localitățile fantomă ale României, în care sunt mai multe locuințe decât localnici. Și localitățile-furnicar, în care oamenii se înghesuie

​​Avem în țară localități în care numărul locuințelor este de trei ori mai mare decât cel al locuitorilor. Așa cum avem și localități în care populația este de 4 ori mai numeroasă decât fondul de locuințe. Dar nu sunt cele pe care le bănuiți.

La capitolul „localități-fantomă”, găsim peste 30 de asemenea așezăminte în care locuitorii sunt inferiori (ca număr) locuințelor.

Graficul îl aveți mai jos.În esență, e vorba de sate depopulate. din care oamenii au plecat în căutarea unei vieți mai bune.

Cifrele din partea dreaptă a graficului reprezintă raportul dintre numărul de locuitori și numărul locuințelor.

A propos de discutiile privind reorganizarea teritorială, în aceste localități probabil că ar putea constitui un punct de pornire a unei strategii privind locuirea.

Una dintre aceste strategii ar ptea viza, înființarea-acolo unde e cazul- a cooperativelor de locuințe, cum fac multe state din lume.

Multe țări din Europa au politici în domeniul cooperativelor de locuințe, arată un Raport al Băncii Mondiale. În Austria, 8% din totalul fondului de locuințe a fost dezvoltat sau deținut de cooperative de locuințe, totalizând aproape o jumătate de milion de locuitori. În România, intențiile au existat doar pe hârtie.

Care sunt localitățile cu mai muulte case decât oameni

Brebu Nou

Județul Caraș Severin. La recensământul din 2021 avea 166 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior (87 locuitori în 2011). Comuna Brebu Nou (are două sate în componență-Brebu Nou și Gărâna- este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul este în funcție din 2016. Potrivit INS, la finele anului 2021 fondul de locuințe era de 461 de case. De trei ori mai multe decât localnicii.

Haotica dezvoltare imobiliară din țara noastră

În timp ce creșterea economiei e concentrată într-o serie de zone urbane, numărul locuințelor terminate și puse în vânzare (excepție făcând Capitala) a fost mai consistentă în nord-vestul țării și mult mai mică în Oltenia și Moldova, mai arată Banca Mondială.

Astfel de dinamici reflectă, de asemenea, tendințe socio-demografice mai largi de emigrație – mai pronunțate în părțile de est ale României – și saturația forței de muncă în părțile de vest ale țării, care sunt mai bine poziționate pentru industriile orientate spre export. Cea mai dinamică creștere a ofertei de locuințe (dezvoltarea de noi unități locative) în ultimii 5 ani s-a înregistrat în regiunile nord-vest și central. Spre deosebire, Regiunea de Nord- Est se confruntă cu o scădere a ofertei de locuințe, în timp ce regiunile de sud ale Munteniei, Olteniei și București-Ilfov incluse au tendințe moderate de creștere.

Vezi aici Raportul Băncii Mondiale.

La polul opus, găsim orașele-furnicar.

Prima localitate din graficul de mai sus e Vulturu, județul Vrancea. Potrivit Recensamantului2022, are aproape 7.000 de cetățeni care dispun de 390 de locuinte. Altfel spus, ar trebui să stea câte 17 persoane în fiecare locuință.

A doua pe listă: Bărbulești-Ialomița. Aproape 8000 de locuitori și puțin peste 1000 de locuințe.

A treia: Slobozia-Bradului: Din problemele identificate de primar: „Cresterea natalitatil la categoria de populatie fara nici un venit, singura sursa fiind alocatia de stat pentru copii si ajutorul social. Nivelul de educatie al persoanelor din comunitatea de romi este scazut, conservarea cutumei potrivit careia viata sexuala cebuteaza la virste precoce si nu este controlata prin metode contraceptive, nelegalizarea casatoriel, nerecunoasterea paternitatii copiilor datorata relatiilor de concubinaj instabile si temporare, acces limitat la informatiile primare privind educatia medicala, lipsa locurilor de munca precum si a resurselor materiale necesare unui trai decent. Nevoile acestei categorii de populatie sunt multiple si interdependente, educatia este singura interventie care poate asigura generatoare dezvoltate si cu un grad redus de dependenta fata de structurile statului, aceasta reprezentind singura investitie majora dar cu consecinte imediat nepalpabile dar cu efecte pozitive pe termen lung”

Dar, deși avem o Strategie Națională a Locuirii pentru perioada 2022-2050- calitatea locuirii e la limita suportabilului în unele zone din România.

Suntem cel mai supra-aglomerat stat din UE

Dacă media europeană e la 18%, noi suntem la peste 40%. Calitatea locuințelor poate fi măsurată în multe feluri. Una este supra-aglomerarea. În UE, în 2020, 17,8% din populație locuia într-o astfel de locuință, o pondere care a scăzut de la 19,1% în 2010.

În 2020, cele mai mari rate de supraaglomerare au fost observate în România (45,1%), Letonia (42,5%) și Bulgaria (39,5%), iar cele mai scăzute în Cipru (2,5%) și Malta (4,2%), arată datele oficiale.

Opusul unei locuințe supraaglomerate este o casă sub-ocupată, ceea ce înseamnă că este prea mare pentru nevoile celor care locuiesc în ea.

Motivul subocupări este că odată cu trecerea timpului copiii cresc și pleacă la studii ori se căsătoresc, lăsându-i pe părinți singuri.

Cele mai mari cote de locuințe subocupate au fost înregistrate în Malta (72,5%), Cipru (71,4%) și Irlanda (63,3%), iar cele mai scăzute în România (7,1%), Letonia (10,3%) și Grecia ( 11,0%)

Cine și când a construit cel mai mult în România?

În anul 1990, 85% din stocul de locuințe din România era construit după anul 1945, reprezentând în prezent o provocare din punct de vedere al întreținerii acestui fond consistent de clădiri aflate în proces de învechire.

Cele mai multe clădiri rezidențiale aflate în prezent în uz în România au fost construite în a doua jumătate a secolului XX. Perioada socialistă (1961-1980) a fost cea mai semnificativă pentru construcția de locuințe. Ne place sau nu, trebuie să recunoaștem cifrele….

Fondul de locuințe din orașe e caracterizat prin predominanța locuințelor construite între anii 1971 și 1990. Ponderea locuințelor construite după anul 1990 este de aproximativ 5% pentru cvintila cu cele mai reduse venituri (ce poate fi explicată de construcția noilor locuințe sociale) și 1-3% pentru toate celelalte cvintile de venituri.

Pe scurt, 90% din clădirile rezidențiale sunt vechi și au nevoie de modernizări sau reabilitări

Fondul de locuințe din mediul rural este mai vechi decât cel urban, cele mai multe locuințe fiind construite între anii 1946 și 1970, în toate cvintilele de venituri. Totuși, pare să existe un procent mult mai mare de gospodării din zonele rurale care ocupă locuințe mai noi, în toate cvintilele de venituri. Locuințele vechi din mediul rural sunt în cele mai multe cazuri și insalubre, fără acces la utilități și folosesc mijloace de încălzire improvizate care pun în pericol viața locatarilor. Vechimea fondului de locuințe din mediul rural sugerează necesitatea modernizării și realizării de construcții noi.