Speculații, mistificări și exagerări privind mărimea diasporei românești (analiză)
Mărimea și compoziția diasporei au constituit temele unor speculații, mistificări și estimări exagerate în spațiul public, arată un raport de cercetare Rethink prezentat la o conferință vineri. S-au amestecat diaspora etnică și cea a cetățenilor români ori au fost incluse persoane implicate în migrația pentru muncă sezonieră.
Diaspora a fost punctual echivalată cu fenomenul de „brain drain”, deși ponderea persoanelor care au absolvit studii universitare este mai mică în diasporă decât în țară.
Din perspectiva Rethink, diaspora este în primul rând reprezentată de cetățenii români mutați în străinătate și de copiii lor care au reținut cetățenia română. Persoanele care au o identitate asumată românească pot de asemenea fi considerați parte a diasporei, dar cineva care nu este născut în România și nu este înregistrat ca având cetățenia română în țara-destinație devine invizibil statistic.
În contextul libertății de mișcare din Uniunea Europeană, aproximarea numărului de români din diasporă rămâne dificilă
Totuși, folosind numărul de cetățeni români înregistrați de alte state europene ca rezidenți, se observă câteva tendințe proeminente.
În primul rând, devine clar că între 2014 și 2018 a avut loc o explozie a emigrării, 200.000 de români stabilindu-se în statele UE/SEE/CH anual în această perioadă (conform Eurostat).
Între recensămintele din 2011 și 2021, numărul românilor rezidenți în alte țări UE a crescut cu aproape 1,6 milioane în total.
Chiar dacă aceste cifre includ etnici români cu cetățenia redobândită și copii români născuți în străinătate, magnitudinea emigrării reprezintă un posibil semn al subestimării nivelului de scădere a populației între 2011 și 2021, în condițiile în care între cele două recensăminte s-a înregistrat și un declin natural de peste 690.000 de persoane.
În ultimii ani, a avut loc însă o ruptură de tendință. Diaspora din Europa nu a mai crescut ca urmare a emigrării în masă a persoanelor din România. În multe comunități, numărul celor născuți în România a stagnat sau a început să scadă. Numărul de persoane cu origini în România prezente în statele UE care colectează date privind locul de naștere al indivizilor a atins maximul istoric în 2020, apoi a început să scadă.
Totalul cetățenilor români prezenți în alte state UE a crescut din nou în 2022, după o scădere abruptă în anul precedent, dar cu mult sub cifrele tipice perioadei anterioare anului 2019.
- Citește și: Câți români sunt în străinătate? Hexagonul european al polilor de atracție a migranților din România
Deși unele comunități din diasporă par să fie în scădere numerică, românii emigrează în continuare spre anumite state (Germania, Austria, Belgia, Elveția, etc.). Pe fondul numărului mare de tineri care au emigrat, o parte semnificativă a copiilor cu cetățenie română se nasc în alte țări (Rethink estimează că este vorba de circa 20-25% din total).
De exemplu, în 2019 se înregistrau doar în Anglia și Țara Galilor 16.069 de nașteri în rândul mamelor născute în România, numărul scăzând doar ușor până la la 15.518 în 2022ix. Cifra este mai mare decât cea din oricare județ din România, reprezentând aproape 1/12 din numărul nașterilor înregistrate în țară. În același timp, Franța a documentat în ultimii ani în medie 5.000 de nașteri ale unor mame de origine română.
În Italia, numărul nașterilor în rândul mamelor cu cetățenie română a scăzut în ultimii ani, dar încă atingea 14.693 în 2017.
În Spania, numărul nașterilor în diaspora românească urmează un trend descendent, dar încă se nășteau 8.115 copii ale unor mame născute în România în 2020xi.
A determina cu exactitate numărul de copii născuți anual în diasporă este imposibil datorită mobilității comunităților de români, a declarării ocazionale a nașterilor în altă țară decât cea a rezidenței obișnuite, schimbărilor de cetățenie și modului de raportare al diverselor țări (unele nu raportează locul de naștere al mamei, defalcat pe state). Dar, indiferent de interpretarea cifrelor existente, estimăm că în ultimii 7-8 ani s-au născut în mod curent peste 50.000 de copii cu cetățenie română, anual, doar în diaspora europeană.
Spre o repatriere parțială?
Unele comunități din diasporă au cunoscut deja o scădere numerică, de exemplu cea din Spania. O parte a românilor din aceste țări s-a întors în țară, deși a existat un proces de migrație între comunitățile din diaspora (de exemplu din Spania sau Italia spre Germania sau Regatul Unit). O parte destul de mică a obținut cetățenia locală, ieșind din unele serii de date. Indiferent de cauze, tendința de scădere numerică este deja clar conturată la comunitățile românești din Italia, Spania, Grecia și Portugalia. Cea din Ungaria a scăzut mai ales prin naturalizarea rezidenților cu cetățenie română.
Rethink a analizat contextele economice și sociale din destinațiile tradiționale ale emigranților români. O parte a acestor state se confruntă cu scăderi abrupte ale veniturilor reale (de exemplu, Italia, cu -7,3% între trimestrul I din 2022 și trimestrul I din 2023).
Dintre destinațiile majore ale emigranților români, Marea Britanie a restricționat accesul liber pe piața muncii în perioada post-Brexit, iar Germania se confrunta cu o recesiune în a doua jumătate a anului 2023. În condițiile unei evoluții recente favorabile a economiei României, factorul „pull” care a dus la generalizarea emigrării în deceniile anterioare este puternic redus.
În condițiile în care și alte state din regiune au observat o inversare a tendințelor migratorii (de exemplu Lituania sau Polonia), e de așteptat ca balanța migratorie a cetățenilor români să se echilibreze sau să devină pozitivă. Experiența istorică ne arată, însă, că o repatriere a majorității diasporei e foarte puțin probabilă.
Diaspora românească din Europa a ajuns la aproape 4 milioane de persoane, pe fondul unui val de emigrație puternică, extins de-a lungul a peste două decenii. În perioada 2014-2018, nivelul emigrației a căpătat proporțiile unui veritabil exod. Astăzi, există semne că ritmul emigrării a încetinit și că a crescut numărul repatrierilor. Este puțin probabilă repatrierea unei majorități a diasporei românești, mai ales din rândul celor plecați de mulți ani.
Totuși, remigrarea va fi o sursă majoră de noi rezidenți în cazul în care se mențin actualele tendințe de convergență economică RO-restul UE. Persoanele repatriate aduc cu sine competențe, atitudini, deprinderi și experiențe care pot revitaliza comunitățile spre care se îndreaptă.
Imigratia
Dată fiind complexitatea fenomenului și lipsa de date sistematice, aproximarea numărului de imigranți într-un loc anume este o sarcină dificilă. Astfel, în funcție de felul în care definim termenul de „imigrant” putem observa multiple reprezentări ale fenomenului.
În România, dacă folosim definiția cea mai puțin restrictivă (persoană născută în afara țării de reședință), datele indică o populație de mai multe de 700.000 de persoane în 2021, ceea ce reprezintă aproape 3.7 % din totalul populației.
O posibilă limită a acestor date este tendința de a supra-estima ceea ce înțelegem în mod normal prin imigrație. Aici pot fi incluși și cetățeni români născuți în afara țării, de exemplu copiii născuți în comunitățile din diasporă.
În 2022 în România locuiau aproximativ 172.000 de cetățeni străini, aproape cât întreaga populație a Municipiului Oradea sau puțin sub 1% din populația totală. Aproximativ 115.000 dintre aceștia erau cetățeni străini din afara spațiului european, ceea ce reprezintă aproximativ 67 % din totalul de cetățeni străini.
Acest număr nu include cele aproximativ 80.000 de persoane cu o formă de protecție temporară care au un statut legal aparte. Indiferent dacă luăm în calcul sau nu și cetățenii străini care trăiesc în România cu o formă de protecție temporară, numărul de rezidenți străini raportat în 2022 este cel mai mare din ultimii 30 de ani.
De exemplu, în 2021 au fost raportați aproximativ 150.000 de cetățeni străini dintre care 95.000 proveneau din afara spațiului european (63%).
În 2020 și în 2019 numărul cetățenilor străini a fost de puțin sub 140.000 dintre care resortisanții din țări terțe au fost aproximativ 80.000 (57%).
Principalele țări de proveniență pentru cei 172.000 de cetățeni străini înregistrați în 2022 sunt Republica Moldova, Turcia, China și Italia. Situația nu s-a schimbat semnificativ față de 2021 sau anii precedenți când tot din aceste țări primeam cel mare număr de cetățeni străini. Cu toate acestea, trebuie remarcată o diversificare a țărilor de origine.
Au loc creșteri semnificative pentru grupurile de cetățeni străini din Sri Lanka, Bangladesh, Nepal sau Pakistan. Populațiile originare din aceste state au crescut de câteva ori în ultimii ani. Din totalul rezidenților străini, circa 109.000 au venit în scop de muncă (64%). Proporția și numărul imigranților veniți în scop de muncă în România a crescut în ultimii ani, acest grup fiind sursa creșterii exponențiale a numărului de cetățeni străini din România în ultimul deceniu. Alte motive pentru care imigrează cetățenii străini în România reprezintă studiile și reîntregirea familiei
Integrarea imigranților în România
Integrarea imigranților este un proces tri-direcțional. În primul rând, comunitatea locală joacă un rol esențial – oricât de mult ar vrea imigranții să se integreze într-o societate, acest proces nu poate avea loc dacă nu sunt acceptați și susținuți. Comunitatea locală pare dispusă dar puțin interesată să faciliteze integrarea imigranților în România.
De exemplu, un studiu comparativ la nivel european indică faptul că o proporție relativ scăzută de români consideră imigrația o problemă socială. Deși poate părea un mesaj îmbucurător, același studiu arată că România este una dintre țările cu ceea mai mică proporție de respondenți care văd în imigrație o oportunitate.Un alt aspect important este cadrul legislativ și instituțional, care joacă un rol esențial în integrarea imigranților.
România pare în principiu dispusă dar puțin interesată – o cercetare la nivel internațional arată că România oferă oportunități de integrare imigranților doar „pe hârtie”, având unul dintre cele mai mici punctaje dintre membre UE (49/100). Se remarcă în special accentul scăzut pus pe drepturile civice și politice ale imigranților, aspect care poate îngreuna procesul de integrare al acestora. Nu în ultimul rând, integrarea este făcută și de către imigranți, iar pentru România cele mai recente studii indică un nivel de integrare mediu spre bun.
Dar aici trebuie menționate o serie de nuanțe. Cum era de așteptat, cel mai bun nivel de integrare îl au imigranții din Republica Moldova, cel mai probabil datorită similitudinilor de ordin social și cultural. Un alt aspect ține de faptul că, cu cât un imigrant petrece o perioadă mai lungă de timp în România cu atât are un nivel de integrare mai bun.Trebuie notat că unele comunități de imigranți continuă procesul de integrare de-a lungul generațiilor subsecvente, cu rezultate mixte.
Există, de exemplu, comunități care manifestă endogamie multi-generațională: nu se formează căsătorii sau relații romantice de durată între copiii sau chiar nepoții primilor imigranți și persoane cu altă origine etnică sau religioasăxxv. Din punct de vedere al distribuției geografice, se observă din nou polurile București-Ilfov, Cluj și Timiș. Astfel, cel mai mare număr de cetățeni străinixxvi este înregistrat în București-Ilfov, unde aceștia reprezintă aproximativ 3 % din populație. Urmează Cluj și Timiș, unde în jur de 2 % din populație este reprezentată de cetățeni străini, apoi de județe precum Bihor, Arad, Sibiu, Brașov, Alba, Iași, Constanța și altele cu valori în jur de 1 %.
INTERVIURILE HotNews.ro