NYT, despre discursul lui Trump: Un mesaj de unitate din partea unui agent al discordiei. Să vedem cât durează

Cu toată excentricitatea politică a preşedintelui Trump, omul a oferit un discurs cu privire la Starea Uniunii îndeajuns de normal, potrivit unui editorial New York Times, citat de Rador.

Aşa cum a făcut şi anul trecut, dl Trump a prezentat o listă cu vaste obiective politice – multe dintre ele ambiţioase, unele bucurându-se de sprijinul ambelor partide şi câteva care ar putea ţinti oriunde, dat fiind acest climat ultra-politizat. Promisiunea de a combate preţul ridicat al medicamentelor prescrise, grava epidemie a opiaceelor şi ruina infrastructurii din America ar fi putut fi scoasă din carnetul de notiţe al discursului cu privire la starea Uniunii din 2018. Apelul său în sprijinul combaterii cancerului infantil a fost nou, dar banii propuşi de el în acest scop – $500 milioane în 10 ani – sunt departe de a fi suficienţi.

Preşedintele a înălţat o odă „unităţii”, care ar fi putut foarte bine să vină din partea unui predecesor care chiar ar fi crezut în ea. Nu se poate spune însă că dl Trump a ocolit subiectele fierbinţi. A adus în discuţie avortul şi Siria şi „marele atac” al migranţilor de la graniţa din sud. Dar miezul tematic al discursului său, aşa cum a fost el publicat anticipat de Casa Albă, părea produsul anodin al unui generator automat de discursuri: „Împreună putem pune capăt deceniilor întregi de blocaj, putem aplana vechile dispute, putem tămădui vechile răni, putem construi noi coaliţii, putem găsi noi soluţii şi putem oferi extraordinara perspectivă a viitorului Americii”.

Pe scurt, mesajul liniştitor al dlui Trump a fost în totală contradicţie cu crunta realitate a felului în care a guvernat. Astfel, întregul spectacol – reflectat în vibranta ostilitate dintre cele două tabere încătuşate laolaltă în sala Camerei Reprezentanţilor – a scos în evidenţă adevărata stare a uniunii: dezbinată, divizată, îngrozitor de nefuncţională.

Discursul cu privire la starea Uniunii se numără printre momentele care îi permit dlui Trump să îşi joace rolul de preşedinte, cu pompă, cu ovaţii în picioare şi cu dulcea linişte din rândul publicului opozanţilor săi aflaţi acum „în captivitate”. Chiar şi dl Trump recunoaşte că, cel puţin pentru o seară, trebuie să se ridice deasupra unei politici partizane şi să se adreseze întregii naţiuni, şi nu doar adevăratei baze sale politice.

Dincolo de tematica generală, el a ratat totuși ocazia.

Preşedintele, care face obiectul mai multor anchete ale reprezentanţilor democraţi hotărâţi să îl tragă la răspundere, a cerut să se pună capăt acestor „ridicole anchete partizane”. „Dacă e să fie pace şi să precumpănească legea”, a spus preşedintele, „atunci nu poate exista război şi anchetă. Pur şi simplu, nu merge aşa!”

Înainte de seara sa cea mare, mesajele şi afirmaţiile lui de pe Twitter erau menite să incite. El i-a criticat pe liderii democraţi şi a ameninţat de mai multe ori să declare stare de urgenţă dacă parlamentarii nu alocă miliarde pentru zidul său de la frontieră. Într-o discuţie anterioară cu o serie de amfitrioni, el l-a calificat pe Chuck Schumer, liderul democraţilor din Senat, drept „ticălos nenorocit”.

Democraţii au reacţionat printr-o serie de invitaţi meniţi să le mărească „punctajul”. S-au perindat „Visători” (Dreamers, numele generic dat imigranţilor minori, n. red.) şi imigranţi fără acte (dintre care unii au lucrat anterior pentru dl Trump sau pentru o staţiune a lui Trump), membri ai familiilor victimelor din urma atacurilor armate, transsexuali, o membră a mișcării #Me Too şi o serie de angajaţi care au rămas fără salarii în timpul blocajului. Au apărut şi zeci de femei democrate îmbrăcate în alb, o recunoaştere a suferinţelor îndurate de sufragete la începutul secolului XX şi o demonstraţie de solidaritate a tuturor femeilor.

Mereu în timpul discursului său, preşedintele a încercat – cel puţin pentru o seară – să schimbe tonul adoptat încă din ziua în care şi-a anunţat candidatura, când i-a atacat pe imigranţii mexicani.

Putem face în aşa fel, încât comunităţile noastre să fie mai în siguranţă, familiile noastre să fie mai puternice, cultura noastră să fie mai bogată”, a spus dl Trump la începutul alocuţiunii sale. „Dar trebuie să respingem politica răzbunării, rezistenţei şi ripostei, să îmbrăţişăm o cooperare fără zăgazuri, compromisurile şi bunăstarea comună”.

Chiar dacă declaraţiile dlui Trump par vorbe goale, acţiunile sale contează încă enorm. Date fiind adânca dezbinare din guvern, rănile şi neliniştea naţiunii, e imposibil să nu te agăţi de speranţa că, totuşi, el s-ar putea ridica la nivelul funcţiei şi ar putea face ceva pentru concetăţenii săi americani. Dar, decât să aşteptăm să se întâmple aşa ceva, cel mai înţelept gest al cetăţenilor interesaţi de o strânsă comuniune ar fi ca ei înşişi să facă asta.