Dispută în Germania pe prețurile de dumping din comerț. România, cap de lista la prețuri mici și cheltuieli mari pentru alimente
De când fermierii germani au ieșit cu miile în stradă, pentru a cere mai multă apreciere pentru munca lor, prețurile la produsele alimentare au devenit o problemă politică la cel mai înalt nivel, în Germania. Luni, cancelarul Angela Merkel (CDU) a discutat cu reprezentanții celor mai mari patru retaileri de produse alimentare: Edeka, Rewe, Aldi și Grupul Schwarz (Lidl, Kaufland), precum și cu reprezentanții comerțului și ai industriei alimentare, despre prețurile echitabile ale alimentelor. Pe cifre europene, Germania e cam la mijloc. România are cele mai mici prețuri la alimente în UE, dar românii alocă cei mai mulți bani la acest capitol.
Discuții aprinse se duc pe tema prețurilor de dumping la produsele alimentare, după ce, timp de câteva săptămâni, fermierii germani au protestat împotriva presiunii asupra prețurilor, venite din partea concernelor de retail Aldi, Lidl, Rewe sau Edeka. Angela Merkel a convocat luni „un summit” în cancelaria federală cu cei mai mai mari comercianți de retail din Germania.
Partidul Verzilor solicitase legiferarea unor prețuri minime la produsele alimentare, însă o astfel de reglementare nu a fost în asentimentul cancelarului Merkel. Ea a făcut referire la normele legale care se aplică deja și care interzic ca prețurile de vânzare să fie sub prețul de producție. Guvernul federal trebuie să aplice, pe cât posibil în acest an, regulamentul UE referitor la concurența neloială în acest domeniu.
Ministrul federal al economiei, Peter Altmaier, și ministrul federal al Agriculturii, Julia Klöckner (ambii CDU), au luat parte la întâlnire. Anterior, ministrul Agriculturii a spus că între producători și distribuitori nu se negociază „la nivelul ochilor”: „Ca David față de Goliat, așa se simt în prezent producătorii, atunci când negociază cu comercianții”.
„Cu permanente oferte de dumping pentru produse alimentare, comercianții transmit un semnal greșit și periculos”, a spus Klöckner, dând ca exemplu pulpele de pui care costă 20 de cenți suta de grame, preț considerat de aceasta ca fiind „indecent”.
Dar cum sunt prețurile la produsele alimentare din Germania? O privire aruncată peste datele de la agenția europeană de statistică, Eurostat, arată că, într-o comparație a țărilor UE, acestea nu sunt nici foarte mici, nici foarte mari, ci pur și simplu medii.
Alimentele sunt scumpe în Austria și Danemarca: un coș de cumpărături costă cu aproximativ 26,6% mai mult decât media UE, în timp ce în Germania este cu 2,4% mai scump. Cea mai ieftină mâncare se găsește în România, după cum arată o statistică pentru anul 2018, a Eurostat. https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/9832365/2-20062019-AP-DE.pdf/8dc2386d-def7-4c60-aa7c-f0647a0660fa
Chiar dacă se iau separat prețurile la carne, imaginea e similară: Germania este cu 5,9% peste media europeană. Carnea cea mai scumpă e în Austria (cu 45,7% peste media UE) și în Franța (30,7%). Carnea cea mai ieftină se găsește în Polonia și România.
Situația este similară la pâine și produsele din cereale: în Germania, acestea costă cu 1,6% mai mult decât nivelul mediu al prețurilor. Consumatorul trebuie să dea cei mai mulți bani în Austria (36% peste media UE) și Suedia (+23,3%). Cel mai puțin costă produsele de panificație în România (jumătate din media europeană).
În schimb, laptele, brânza și ouăle din Germania costă doar 96,7% din media UE. Polonia este mai ieftină (cu doar 71,2%), Irlanda mai scumpă (cu 121,2 la sută). Belgia și Suedia sunt, de asemenea, mai scumpe la aceste categorii de produse, fiecare cu 112,4 %.
Cum se creează atunci impresia de prețuri mici la alimentele germane? Acest lucru apare când arunci o privire asupra ponderii din produsul intern brut (PIB) pe care o are cumpărarea de alimente. La germani, aceasta a fost de doar 4,7% în 2018 – în timp ce polonezii au atins 8,6%, iar românii chiar 15% din PIB, după cum menționează Spiegel.de, din surse Eurostat.
Într-o comparație la nivelul întregii UE, germanii cheltuiesc relativ puțini bani pentru alimente, în timp ce în România se cheltuie pe acest palier de consum de trei ori mai mult. Pe măsură ce chiria consumă tot mai mult din veniturile cetățenilor din Germania, procentele alocate produselor alimentare scad.