Iași: „Inima orașului” în pragul infarctului

E complet falsă tema că nu mai vin investitorii, dacă nu vor fi cocoțați la 100 de metri deasupra Palatului Culturii.

Palas 1 a fost prezentat în toate materialele publicitare ca un „veritabil oraș în inima orașului”. Într-adevăr, despre asta a fost. Întâi a capturat inima, a parazitat comercial imaginea Palatului Culturii, de aceea îi și spune „Palas”, a extras tot potențialul patrimoniului istoric și a oferit la schimb un fason ultramodern. Fără îndoială, Iulian Dascălu a pus Iașul pe hartă – prin firmele care s-au stabilit aici– , și are un merit în dezvoltarea industriei IT. Rămas la un moment dat mult în urmă, nu mai e un oraș din care creierele fug automat la București sau Cluj-Napoca.

Cu ce preț? Cunoscătorii spun că a depășit sistematic liniile roșii stabilite la începutul proiectului. Nu s-a putut abține: a ridicat niște etaje pe un turn peste proiectul aprobat inițial – ca mai toți dezvoltatorii imobiliari –, punându-i Palatului o imensă cocoașă de cămilă, dacă e privit de pe bulevardul Ștefan cel Mare. Apoi, pentru că i s-a permis, a adăugat noi clădiri, îndesind zona, iar în interiorul complexului comercial au apărut magazinele tarabă. Comparați prospectele de la inaugurare și bazarul de acum! Mereu se lucrează la ceva, tot timpul se adaugă noi clădiri, turnuri, tăind perspective, blocând vizibilitatea, aglomerând și blocând circulația din zona centrală. Când se apucă de construit, Iulian Dascălu e de neoprit. E în plin asalt, iar ceea ce propune prin Palas 2 este de un tupeu miliardar.

La dezbaterea de la Primărie de pe 4 decembrie între reprezenții proiectului Palas 2 și societatea civilă au răbufnit multe revolte justificate: din partea comunității universitare, istoricilor, arhitecților ori a celor care suferă din cauza proximității sufocante a proiectului. „Ideologia” acestui asalt urbanistic numit Palas 2 se rezumă la așa-anumitele „straturi urbanistice din diferite momente ale orașului”, care pot să coexiste și ni se spune că e doar o problemă de obișnuiță până vor fi acceptate în mod natural. Ceea ce unora li se pare astăzi un sacrilegiu ar putea fi trecut cu vederea peste un timp.

Palatul aparține unui „moment” al progresului (1925), Palasul 1 „altui moment” (2012), urmează inevitabil un alt „salt înainte”. Iar ei, promotorii proiectului, se prezintă drept niște mesageri exclusivi ai progresului. Ceea ce este o mare, dacă nu completă închipuire. Sunt conștienți că la această ideologie consumeristă, high-tech, aderă în mod natural tinerii și IT-iștii, forța care poate duce înainte orașul. (Desigur, tinerii pot fi încântați. Nu mai pleacă, câștigă bine, au un mod de viață asemănător celui din Occident. Probabil pentru ei nu este un sacrilegiu că Trei Ierarhi va deveni un fel de capelă de rugăciune la intrarea în birou sau mall, ori că osemintele lui Al. I. Cuza, Dimitrie Cantemir ori Vasile Lupu se vor odihni la umbra unui turn megaloman de sticlă). În consecință, cei care au obiecții față de zgârie-nori la un pas de Palat devin automat niște tradiționaliști reacționari, blocați în trecut, pe care istoria (culmea! aia pe care o cam calcă în picioare Dascălu) îi va pune la punct. Oare?

Simulare, Turn lângă Palat

Privind la rece, Iulian Dascălu speculează la maxim inexistența unui PUG, rezultat al unei administrații devenite celebre pentru haosul urbanistic pe care-l încurajează prin aprobările suspecte acordate diferiților „dezvoltatori”. Ne spune printr-un PUZ că el vrea o „dezvoltare urbanistică”, dar în spatele uriașei campanii de PR e foarte evident că avem o luptă fără menajamente pentru spații comerciale și birouri aducătoare de profit. Metru cu metru, stradă cu stradă, azimut după azimut frontul de construcții înaintează spre emblema orașului. Priviți de la distanță, cei doi zgârie-nori, care în proiect flanchează Palatul Culturii, par pilonii unui sarcofag uriaș.

Miliardarul Dascălu pretinde că e un promotor al dezvoltării Iașului, probabil cel mai important. Însă l-am văzut complet indiferent față de un proiect care ar transforma orașul și întreaga Moldovă, dacă ar fi realizat mai repede – autostrada Iași-Târgu Mureș – aspect sesizat și de presa specializată pe business (Ziarul Financiar). Ceea ce ne face să credem că nu dezvoltarea îl interesează în primul rând, ci mult mai mult profitul propriu. Desigur, nu e condamnabil pentru un om de afaceri, dar e amendabil pentru cineva care pretinde că are patalama de „patriot local”, preocupat de viitorul luminos al ieșenilor.

Și totul e vândut cu o urgență: ne pleacă tinerii, nu vin investitorii, pierdem oportunități! Trebuie să facem acolo și nu altundeva! Ceea ce e departe de realitate: „foamea” de spații pentru birouri e atât de mare încât orice clădire de birouri moderne, construită pe o rază de 3-4 km în jurul centrului orașului, ar fi absorbită automat în momentul de față. E complet falsă tema că nu mai vin investitorii, dacă nu vor fi cocoțați la 100 de metri deasupra Palatului Culturii. Iașul e pe hartă și nu-l va da nimeni jos, fără Palas 2. De exemplu, proiectul Silk District face un pariu decent pe fosta zonă industrială. Inspiră mai multă încredere în viitor și dovedește mai mult curaj decât ceea ce propune Iulian Dascălu în „inima orașului”, o zonă deja brenduită.

Citeste intreg articolul si coemnteaza peContributors.ro